Biserica „Sf. Luca” sau Biserica din „Măierii Sibiului” datează din anul 1791 și a fost biserica maierilor, a argaților. Este prima biserică ortodoxă din Sibiu, fiind construită în stil romanic. Se află pe str. Lungă și face parte din patrimoniul de cult al Sibiului. Este o mărturie vie a istoriei orașului, păstrând dovezi incontestabile care atestă valoarea acestui edificiu. Icoane vechi de sute de ani, manuscrise, o oală ce poartă însemnul breslei olarilor și unul dintre cele mai vechi steaguri din țară sunt doar câteva din obiectele de muzeu aflate în biserică. Preotul Irimie Marga, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, este preotul paroh al acestei biserici din anul 2007. Mâhnit că sibienii au uitat cât înseamnă această biserică pentru oraș și pentru istorie, a decis în urmă cu câțiva ani să o restaureze, iar acum să reamintească cititorilor că mai au încă de păstrat comori.
Reporter: Ce semnifică pentru dumnevoastră și pentru credincioși biserica la care slujiți?
Preot Irimie Marga: De când slujesc aici m-am străduit să o scot dintr-un anonimat nedrept. Din păcate, ea nu se regăsește în conștiința credincioșilor și a sibienilor la adevărata ei valoare. Sunt două lucruri care o fac unică în acest sens. Este cea mai veche biserică ortodoxă din Sibiu și este, în aceeași măsură, vechea Catedrală Episcopală sibiană. Viața religioasă a românilor ortodocși din acest cartier, numit Măierii Sibiului, se pierde în timp. Cuvântul „măier” derivă din latinescul „maior” și înseamnă „argat”. Românii erau argații sașilor și aveau voie să locuiască dincoace de Cibin. Zona aceasta era numită suburbiul inferior.
Rep: Cât de veche este de fapt Biserica din Maierii Sibiului?
Pr. I.M.: Cea mai veche menționare o avem din anul 1762, despre o capelă ortodoxă, care era prea mică. Abia în anul 1782, după Edictul de Toleranță al Împăratului Iosif al II-lea, se cumpără un teren pe care se construiește această biserică. Va fi sfințită în anul 1791. Ea a fost zidită din banii și strădaniile a doi episcopi. Este vorba despre Chedeon Nichitici și Ghertasim Adamovici. Ultimul s-a înmormântat în biserică, mormântul său aflându-se chiar în fața altarului. Biserica a fost catedrala neoficială a acestor episcopi. Aici făceau hirotoniile de preoți și pentru că biserica era încăpătoare, tot aici se țineau și festivitățile cele mai importante.
Rep: Ați spus că este cea mai veche biserică ortodoxă din Sibiu. Mai sunt și alte biserici care au fost construite relativ în aceeași perioadă?
Pr. I.M.: Bisericile din Sibiu contemporane cu aceasta sunt Biserica din Groapă, rezidită în anul 1802 și care a fost biserica patronală a unei minorități macedo – române și Biserica dintre Brazi, care a fost o biserică greco – catolică. Din păcate, către stabilimentul secolului al XIX – lea, biserica din Maierii Sibiului, adică biserica noastră a căzut în anonimatul unei simple biserici parohiale. Așa am decis ca în urmă cu câțiva ani să începem un proces de restaurare și de redescoperire a marilor ei valori.
Rep: Restaurarea a durat o perioadă mai lungă. Despre ce valori vorbiți?
Pr. I.M.: A durat, pentru că a fost făcută ca la carte. Am refăcut vechiului iconostas al bisericii, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Apoi două icoane vechi de socol XIX. Este vorba despre Maica Domnului și Răstignirea. Biserica mai deține și o colecție de 21 de icoane pe tablă, icoane foarte rare la noi în țară. De asemenea, un crucifix din anul 1880. A fost descoperit și un manuscris de secol XVIII, scris în limba română. În colțul din spatale Bisericii avem o fântână oarbă, unicat în această zonă a Ardealului. Anul trecut am descoperit în podul bisericii unul dintre cele mai vechi steaguri tricolore din țară. Tradiția spune că a fost purtat de sibieni la Blaj, în anul 1848, împreună cu episcopul Andrei Șaguna. Cea mai veche mențiune a steagului este în anul 1914, acum 101 ani.
Rep: Manuscrise de secol XVIII? Ce conțin acestea?
Pr. I.M.: Manuscrisele le-am găsit în anul 2010, în spatele icoanei Maicii Domnului, atunci când am început restaurarea ei. A fost o bucurie deosebită, mai ales că textul scris acolo seamănă cu imnul României. Este scris în română, cu litere chirilice. Începe așa: „Deșteaptă-te, deșteaptă-te, o, omule și te trezește! Deșteaptă-te și cazi către Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut pe tine. Ridică-ți simțirile tale și aprinde făclia inimii tale , ca nu cumva să se strice întru tine și să te lase întru întunericul nesimțirii”. Tot manuscrisul este închinat lui Dumnezeu.
Rep: Ați vorbit și despre o fântână oarbă. La ce anume era folosită?
Pr. I.M.: În fântâna oarbă se arunca apa sfințită de la botez. Apa aceea nu se aruncă la întâmplare sau într-un loc mai puțin curat, ci la temelia bisericii. În zilele noastre, toate bisericile au un loc curat în curte, unde nu calcă nimeni și acolo este aruncată apa. La renovarea fântânei am găsit o monedă din anul 1861 și o medalie austriacă din anul 1890, plus un vas ceramic de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ce poartă pecetea breslei olarilor. Sfintele uși sunt la fel de valoroase. Au fost restaurate de familia Scărlătescu, doi talentați restauratori din Sibiu. Sunt o piesă liturgică autentică, care datează din anul 1971 de la Sfințirea Bisericii. Ușile au fost descoperite în podul bisericii, într-o stare de degradare înaintată. Sunt din lemn, acoperite cu foiță de aur. Pe lângă toate acestea, în anul 2009, biserica noastră s-a îmbogățit și cu Veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, adus de la Iași și care va rămâne permanent la noi.
Rep: Cum v-ați dori să se raporteze sibienii la această biserică?
Pr. I.M.:Biserica aceasta este ca o mamă a bisericilor din Sibiu. Așa cum este, de exemplu și Biserica Sf. Nicolae de la Șcheii Brașovului. Aici episcopii împreună cu preoții și credincioșii au slujit mii de liturghii unde au adus mulțumiri lui Dumnezeu și s-au mângâiat în necazuri. E bine ca lucrul acesta să-l știe credincioșii de astăzi, pentru a prețui istoria noastră și pentru a ne păstra credința ortodoxă și dragostea de neam și țară.
