PO-E-ZI-E

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Experimentalistul, avangardistul, post-dadaistul, rebelul poet austriac Ernst Jandl, căutător de noi modalităţi de-a folosi limbajul, se găseşte de săptămâna aceasta la Sibiu, în peliculele proiectate la expoziţia „Ernst Jandl: On Stage”, organizată de Literaturhaus Berlin la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal. Jandl nu e un poet care lasă urme foarte adânci pe hârtie, ci textele lui se remarcă mai degrabă prin valoarea lor performativă şi prin conceptele care stau în spatele cuvintelor, silabelor, sunetelor emise uneori cu acompaniament de jazz. Deconstruind limbajul şi implicit sensul cuvintelor aşa cum le înţelegem şi cum le folosim în mod curent, sunetele lui Jandl vor să exprime stări de spirit într-un mod mai direct, aşa cum o fac notele muzicale sau culorile. De exemplu, în textul care se cheamă „schtzngrmm”, cuvântul „Schützengraben”, care înseamnă „tranşeu”, face implozie şi din el rămâne doar o impresie, iar textul conţine doar consoane, pentru a exprima zgomotul războiului. Textul scris nu poate avea acelaşi impact ca interpretarea autorului, de pildă la Royal Albert Hall din Londra, în 11 iunie 1965, într-o manieră care îmbina spiritul germanic succint şi precis cu influenţele hippie ale perioadei respective, când lumea încerca să se armonizeze cu vibraţiile universale. Demontarea cuvintelor la Jandl poate tocmai într-acolo merge, spre descoperirea acelor vibraţii. Însă, întotdeauna când încerci să deconstruieşti ceva, există pericolul să devii neinteligibil şi lăsat la o parte. Ernst Jandl a murit în urmă cu 11 ani şi a avut succes în spaţiul germanic. E aproape imposibil de tradus şi foarte greu de înţeles pentru publicul larg. Nici nu are rost să fie tradus decât parţial, pentru că multe texte nu sunt pentru citit, ci pentru auzit şi văzut în interpretare scenică. E o legătură strânsă între textele lui Jandl şi poezia conceptuală, care e acum în vogă în S.U.A. şi în Europa occidentală, prin Kenneth Goldsmith şi alţii. Textele experimentale ale autorului austriac nu trebuie privite ca poeziile lui Eminescu, ele nu sunt poezii dacă sunt privite din perspectiva secolului al XIX-lea. Ele reprezintă întrebări mascate despre limbaj, despre ritm, despre sunet, despre vibraţie. Nu sunt pentru cei care gândesc în tipare, ci sunt pentru cei care, la rândul lor, îşi pun întrebări. „Întrebările” lui Ernst Jandl pot fi văzute şi auzite până în 16 octombrie, pe str. Tribunei, la nr. 6, înainte să plece la Timişoara şi apoi la Bucureşti. Mihai Curtean