Biserica ortodoxă a început acţiunile pentru declararea Părintelui Arsenie Boca sfânt, în luna aprilie a acestui an având loc prima întrunire a Comisiei mitropolitane speciale în vederea unei posibile canonizări. După cercetarea vieţii şi activităţii Părintelui Arsenie Boca, aceasta urmează să realizeze un studiu document, care să fie ulterior propus aprobării Sfântului Sinod. Pr. Conf. Univ. dr. Irimie Marga, profesor de Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, explică pentru cititorii Sibiu 100% care sunt procedurile care trebuie îndeplinite pentru trecerea Părintelui Arsenie Boca în rândul sfinţilor.
Părintele Arsenie Boca este pe cale să fie declarat sfânt. Ca profesor de Drept Canonic, cum vedeţi demersurile iniţiate în acest sens?
Actul canonizării are un caracter constatator al sfinţeniei, nu un caracter constitutiv sfinţeniei. Numai Dumnezeu este Cel Care decide cine merită să ajungă în Împărăţia Lui, adică devine sfânt. Aici, pe pământ, nimeni nu poate să facă pe cineva sfânt. Organismele Bisericii au doar capacitatea de a constata sfinţenia unui sfânt, de a o recunoaşte ca atare şi de a o proclama oficial. De aceea, în acest proces trebuie răbdare, rugăciune, înţelepciune şi har pentru a nu greşi. Procesul de canonizare a unui sfânt începe în Episcopia, respectiv Mitropolia, din care a făcut parte sau unde se află mormântul acestuia. Reprezentanţii desemnaţi adună documentele oficiale, verifică autenticitatea şi credibilitatea lor. Criteriul fundamental al canonizării unei persoane este ortodoxia credinţei şi vieţii acesteia. Punctul de plecare îl constituie cultul spontan care-l aduc credincioşii unei persoane cu viaţă sfântă. De aceea mişcarea duhovnicească de la Prislop are un mare rol în procesul de canonizare. Apoi, dosarul de canonizare este înaintat spre analiză Sinodului mitropolitan. De acolo este trimis Comisiei Canonice a Sf. Sinod, care-l re-analizează şi îl înaintează, spre aprobare finală, Sfântului Sinod. După aprobare urmează proclamarea oficială a unui sfânt, prin evenimente liturgice speciale şi prin documente oficiale. În baza acestor documente oficiale sfântul este introdus în calendar, în cărţile de cult (Mineie), şi i se alcătuiesc slujbe proprii (canoane liturgice, acatiste etc.).
Pentru unii credincioşi, aceste proceduri pentru canonizarea Părintelui Arsenie durează prea mult. Care este motivul?
Pregătirea dosarului durează un timp relativ îndelungat, pentru ca nu cumva graba omenească şi superficialitatea să denatureze obiectivitatea constatărilor asupra vieţii şi ortodoxiei persoanei în cauză. Duhul Sfânt lucrează în timp, cu tihnă. Tot ce nu este de la Duhul Sfânt se diluează şi dispare în timp.
Există piedici în calea canonizării Părintelui Arsenie?
După părerea mea, în cazul Părintelui Arsenie nu există piedici reale şi obiective în calea canonizării oficiale. Au existat şi mai există unele voci critice, fapt care – omeneşte vorbind – este firesc. Nici Mântuitorul nu a scăpat de ele. Dar toate aceste păreri sunt rezultatul unei cunoaşteri superficiale sau preconcepute la adresa Părintelui Arsenie. Sunt, de fapt, nişte ispite. O astfel de ispită este cea care-l priveşte pe Părintele Arsenie mai mult ca un vrăjitor sau ghicitor, decât ca un adevărat înainte-văzător cu duhul. O altă ispită vine din partea celor care îi aduc acuze politice. Or, Părintele Arsenie nu a făcut niciun fel de politică, decât numai „politica” lui Hristos. Alţii îi subestimează arta şi mesajul ei. Toate acestea, însă, nu au nicio putere, pentru că lucrarea Părintelui Arsenie vine de sus!
Ce s-a făcut, concret, până în prezent, pentru pregătirea dosarului de canonizare a Părintelui Arsenie?
Până în prezent, în data de 26 noiembrie 2015, a avut loc o şedinţă comună a Sinoadelor mitropolitane din Transilvania la sediul Episcopiei Devei şi Hunedoarei, unde s-a hotărât alcătuirea unei Comisii de teologi şi de oameni de ştiinţă care să studieze viaţa şi activitatea părintelui Arsenie, în vederea alcătuirii unui referat general, a unui studiu document, pe care apoi Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Ardealului să-l propună, dacă este cazul, aprobării Sfântului Sinod, în vederea canonizării Părintelui Arsenie. Prima întrunire a acestei Comisii a avut loc în data de 16 aprilie 2016. Cât va mai dura acest proces nu putem să spunem şi, în principiu, nu putem să spunem nici rezultatul lui, de aceea vorbim de o posibilă, iar nu de o inevitabilă canonizare.
Credincioşii deja se raportează la părintele Arsenie ca la un sfânt. Preţuirea unei persoane ca „sfântă”, asupra căreia Biserica nu s-a pronunţat încă, este diferită de cinstea adusă sfinţilor?
Da şi nu. Cultul spontan este diferit de cultul oficial al unui sfânt, pentru că acea persoană aflată în proces de canonizare se pomeneşte în pomelnice la morţi, i se fac încă parastase şi nu este invocată, ca sfânt sau sfântă, în rugăciunile Bisericii. După canonizare, sfântului nu i se mai fac parastase şi poate fi invocat în rugăciuni, în acatiste, în slujbe de laudă aduse sfinţilor. În esenţă, însă, cultul spontan stă la baza cultului oficial, de aceea credincioşii încep venerarea acestuia ca sfânt, potrivit sentimentelor şi evlaviei lor personale sau, cum se zice, pentru că „aşa simt ei”. De aceea cultul spontan, în esenţă, nu diferă de cel oficial, pe care-l pregăteşte.
L-aţi cunoscut personal pe Părintele Arsenie?
Din păcate, nu. Dar am trăit din profeţiile lui. De exemplu, la sfârşitul lunii noiembrie 1989, când Părintele Arsenie Boca trecuse la cele veşnice, am auzit, vorbinde-se în şoaptă, pe ascuns, la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu (unde eram doctorand), despre profeţia pe care a făcut-o înainte de moartea sa, şi anume, că va urma o mare vărsare de sânge… Profeţia suna înfricoşător, dar mi-am adus aminte de ea în decembrie 1989, când la Revoluţie au murit atâţia oameni nevinovaţi. A fost experienţa mea personală care, pe lângă multe altele, m-a convins că Părintele Arsenie a fost un om cu viaţă sfântă şi cu darul incontestabil al înainte-vederii. Mai ştiu şi alte profeţii, unele s-au împlinit, altele urmează. Apoi, am avut şansa să cunosc mulţi oameni care au fost în legătură directă cu Părintele Arsenie şi mi-au povestit multe despre el. Chiar mătuşa mea, monahia Justina de la mânăstirea Ghighiu şi apoi de la mânăstirea Ţigăneşti, cea care mi-a îndrumat paşii spre Teologie, a avut legături strânse cu Părintele Arsenie. De la ea păstrez Filocalia 2, din anul 1947, cu semnătura originală a Părintelui Arsenie. Nimic nu-i întâmplător… Este, poate, cartea care mi-a binecuvântat viaţa!
(va urma)
Publicitate
