Primul drum la Roma al lui Badea Cârţan

Era în iarna anului 1896 când ţăranul-cărturar, Badea Cârţan ajungea la Roma, după un lung drum pe jos. Au trecut de atunci 114 ani. Documentele scrise ale vremii, ca şi fotografiile, mărturisesc cum că Badea Gheorghe Cârţan, la cei 47 de ani ai săi, era îmbrăcat în haine româneşti specifice portului popular din aşezarea sa natală – Cârţişoara, de pe „buza” Munţilor Făgăraş. Adică cu cioareci şi cămeşa înflorată prinsă sub şerpar; cu opinci în picioarele încorsetate cu obiele şi nojiţe; cu căciulă neagră ciobănească pe cap şi cu desagi ţesuţi din fire colorate în spate. Făcea acest lung şi anevoios drum cu ceva mai devreme decât ziua sa de naştere : 24 ianuarie. Se împlineau atunci 37 de ani de la Unirea Principatelor Române (Muntenia şi Moldova) sub sceptrul principelui domnitor Alexandru Ioan Cuza. Legenda spune, iar presa vremurilor de atunci confirmă, cum că obosit precum era de atâta drum măsurat cu pasul, Badea Cârţan a adormit cu desagii sub cap la baza Columnei Împăratului Traian de la Roma şi că gardienii l-ar fi confundat cu un oştean dac coborât de pe monument, într-atât de izbitoare era asemănarea. Întâmplarea de atunci a stârnit interesul nu numai al trecătorilor curioşi, dar şi al oficialităţilor locale, mai ales când au auzit că misteriosul călător a împrăştiat câte un pumn de ţărână şi de grâu românesc în preajma monumentului. A trecut de atunci atâta amar de vreme şi Cârţişoara lui natală, a foştilor slugi şi iobagi români pe pământurile grofilor unguri, a devenit comuna înfloritoare de unde începe Transfăgărăşanul. Sătenii, cu sprijinul regretatului cronicar al locurilor Traian Cânduleţ, i-au primenit o casă-muzeu, unde ghid-îndrumător şi gospodină este învăţătoarea Valerica Stoica So­lomon, o entuziastă povestitoare a vieţii şi a activităţii vrednicului ei înaintaş, născut la 24 ianuarie 1849 şi înmormântat – precum i-a fost dorinţa – pe pământ românesc, tocmai în cimitirul oraşului Sinaia. Pe crucea de deasupra mormântului său stau scrise cuvintele: „Badea Gheorghe Cârţan doarme visând la întregirea neamului”. Badea Cârţan s-a stins din viaţă la 7 august 1911, cu mai bine de şapte ani înainte de Marea Unire de la Alba Iulia. Ioan Vulcan-Agniţeanu