Radu Nechifor şi naiul, un cuplu de nedespărţit

Unul dintre cei mai populari oameni ai Sibiului şi o personalitate puternică între marii muzicieni, Radu Nechifor este cel care ne uimeşte şi ne încântă mereu cu muzica sa. Absolvent al Universităţii de Muzică din Bucureşti la clasa marelui maestru Gheorghe Zamfir, care afirmă: „Sunt fericit să prezint un asemenea talent şi mândru că mi-a fost elev”, Radu şi-a canalizat toată dragostea şi sensibilitatea prin instrumentul său, poziţionându-se între marii maeştri ai naiului din întreaga lume. În prezent, Radu Nechifor are un atelier unde, cu multă răbdare şi dăruire, confecţionează aceste instrumente. Rep.: Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru nai, un instrument atât de puţin promovat în România? Radu Nechifor: S-a întâmplat să fie aşa, eu am vrut să fac violoncel, dar nu s-a putut… Aşa că am întrebat ce pot face şi mi s-a răspuns „nai”. Cu asta am început, mi-a surâs ideea atunci, aveam 12 ani… Rep.: Deci ai cântat la mai multe instrumente până să te hotărăşti să cânţi la nai? Radu Nechifor: Am cântat puţin la chitară înainte, dar nu am studiat niciun instrument la nivel profesional. Iar la 12 ani am intrat la Liceul de Artă din Sibiu şi de-atunci am început să studiez „oficial” naiul şi muzica. Rep.: Iar mai târziu urma să studiezi alături de maestrul Gheorghe Zamfir. Cum s-a întâmplat să te întâlneşti cu el, cum vi s-au intersectat drumurile? Radu Nechifor: La un moment dat, am participat la o olimpiadă de muzică la Braşov, iar acolo m-am întâlnit cu o studentă de-a lui, care mi-a zis: „Hai la Bucureşti, că e frumos, o să faci treabă bună acolo, cu Gheorghe Zamfir!”. ªi a venit aşa, cu mine, vreo 5 minute, până când am ajuns în staţia de autobuz, încercând să mă convingă să merg la Bucureşti. Ea mă auzise cântând într-o sală de studiu, înainte să intru în concurs, şi mi-a spus că i-a plăcut. Aşa că mi-a dat numărul de telefon al maestrului, iar cu o lună şi jumătate înainte de admiterea la facultate l-am sunat. M-am prezentat, i-am spus cine sunt, iar el era pe litoral şi m-a chemat acolo să mă asculte. Am fost la prima lecţie cu el, care a fost un dezastru, m-a desfiinţat! (râde) După care, timp de o lună şi jumătate am studiat cel puţin 10 ore pe zi, iar după această perioadă de studiu am intrat primul la facultate. Rep.: Naiul este un instrument destul de puţin popular în România, iar concertele sunt rare. Care este situaţia în străinătate? Radu Nechifor: Da, mult mai multe. În primul rând, pentru că în străinătate există o cultură mult mai puternică pentru nai, pentru naiul care este un instrument românesc. Probabil că e aşa şi din cauză că oamenii îşi permit mult mai mult, iar în România, până şi un concert e scump. Nici nu mai vorbim de pasiuni, cum au mii de elveţieni, de exemplu, care merg să înveţe naiul, aşa, pur şi simplu, ca hobby. Adică, ajung la 40-50 de ani, sau poate chiar mai mult, au ieşit la pensie şi vor să-şi ocupe timpul cu ceva. Aşa că, încep să înveţe să cânte la nai. Rep.: Ai susţinut recent concerte în străinătate? Radu Nechifor: Da, acum 3 zile m-am întors din Franţa. A fost Săptămâna Solidarităţii Internaţionale şi am fost invitaţi să cântăm acolo. Noi avem foarte multe formule în care cântăm: când cânt cu naiul, cânt cu doi violonişti şi cu un pianist. Rep: Cu Magic Band? Radu Nechifor: Da, dar nu e complet. În Magic Band e şi Sebastian şi încă un saxofonist. Rep.: Din cine este compus Magic Band şi de când cântaţi în această formulă? Radu Nechifor: La vioară îi avem pe Mihai şi Radu Neagu (sunt fraţi), Adrian Pleşa – saxofon, Marius Tuţă – pian, Sebastian Stan – solist vocal şi Radu Nechifor (nai), iar la sunet îl avem pe Ionuţ Plăcintar. Prezentarea fiecăruia dintre noi poate fi văzută şi pe site, la adresa: www.art-event.ro. În formula aceasta cântăm deja de vreo 4 ani. De fapt, eu, Marius şi Radu am fost colegi de clasă, la Liceul de Arte. Apoi, ei au studiat Conservatorul la Cluj, eu la Bucureşti, iar în 2008, când m-am întors eu la Sibiu, ne-am reîntâlnit. Rep.: Ce planuri aveţi pentru publicul din România în viitor? Radu Nechifor: Plănuim un concert foarte mare pentru anul viitor, sperăm să reuşim să-l organizăm în Piaţa Mare şi dorim să aducem artişti mari şi să promovăm instrumentul acesta. Vreau să-l arăt pe scenă aşa cum este el, cu toate posibilităţile lui. Când aud de nai, majoritatea oamenilor îşi imaginează doar o horă şi-o sârbă. Cu naiul se poate cânta orice, tocmai din acest motiv vreau să fac un concert în care voi cânta aproape toate genurile muzicale: classic, folclor, jazz, pop-rock. Rep.: Sâmbătă, 8 decembrie 2012, începând cu ora 18:00, Asociaţia Umanitară Alexandra Nanu (AUAN) şi Asociaţia Internaţională de Tineret Become organizează un eveniment deosebit: Un concert umanitar destinat strângerii de fonduri pentru sprijinirea educaţiei copiilor. Ce ne poţi spune despre implicarea voastră în astfel de evenimente? Radu Nechifor: Noi ne-am implicat mult în astfel de evenimente, încă de acum doi ani, de când am înfiinţat Asociaţia Become. Scopul nostru este să-i sprijinim financiar pe copii, în special pe cei talentaţi, pe tinerii artişti. Dar unul dintre lucrurile pe care nu le-am făcut până acum a fost acesta: să ajutăm nişte copii silitori, dar fără posibilităţi materiale să-şi plătească şcolarizarea. Aceştia sunt nişte copii selecţionaţi de Asociaţia AUAN; ei au reuşit să obţină nişte sponsorizări anul trecut, în valoare de 10.000 euro, bani cu care au plătit şcolarizarea copiilor pentru anul în curs. Acum, ei încearcă să strângă fonduri pentru anul 2013, iar noi le-am întins o mână de ajutor. Tocmai de aceea sperăm să umplem sala Thalia, să reuşim să strângem donaţii pentru aceşti copiii. Măcar în perioada asta a anului putem să ne gândim mai puţin la noi, la ce mai punem la gât sau pe mâini, cu ce ne îmbrăcăm, ce mâncăm şi la ce restaurant, cu ce maşini ne plimbăm ş.a.m.d.. Aşteptăm cât mai multă lume, mai ales că biletul nu e scump şi eu zic că vor avea parte de un adevărat spectacol! Rep.: Să sperăm că aşa va fi şi că sibienii vor fi cu un pas înaintea altor români, manifestându-şi deschiderea pentru acest instrument minunat şi pentru acţiunea iniţiată de aceste asociaţii. Mult succes şi toate cele bune în continuare! Alexandra Suciu