21.3 C
Sibiu
marți, iulie 9, 2024

Regina Maria şi Sibiul. 85 de ani de la moartea Reginei Maria

Publicitate

Cele mai citite

Astăzi, 18 iulie, se împlinesc 85 de ani de la moartea reginei Maria a României. Legăturile acesteia cu comunitatea sibiană a fost una importantă, în condiţiile în care a vizitat judeţul Sibiu în câteva rânduri în perioada interbelică. Memorabilă rămâne vizita imediat după Marea Unire din 1918. Regina Maria, îmbrăcată în frumosul costum popular românesc, l-a însoţit pe regele Ferdinand, în prima vizită în Transilvania, în mai 1919. Atunci a vizitat oraşele Copşa Mică, Sibiu şi Sălişte.

Regina Maria, Maria Victoria Alexandra (Missy, numele de alint dat de familia sa) s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell-Park, comitatul Kent, fiind fiica lui Alfred, duce de Edinburgh şi Saxa-Coburg Gotha (al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii) şi a ducesei Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A devenit regină a României odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 28 septembrie/11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, într-un moment crucial în istoria României, marcat de izbucnirea Primului Război Mondial.

Vizitele la Sibiu ale reginei Maria

31 mai 1919. Perechea regală, Ferdinand şi Maria, sosește în oraș cu un alai mare și este primită cu fast. În Piața Mare se desfășoară un marș festiv al populației rurale din comitatul Sibiu. În clădirea ASTREI sunt întâmpinați de președintele Asociațiunii, Andrei Bârseanu, care propune ca regele Ferdinand să devină președinte de onoare pe viață a acesteia, seara încheindu-se cu un banchet organizat la restaurantul Unicum. De 1 iunie, familia regală depune flori la mormintele eroilor căzuți în Bătălia Sibiului din septembrie 1916, apoi vizitează Săliștea, ocazie cu care Dr. Ioan Lupaș ține memorabila sa cuvântare. Regele Ferdinand donează o sumă consistentă (20000 de lei) săracilor orașului.

23 iunie 1921. De Ziua Cavaleriei, Regele și Regina sosesc din nou la Sibiu pentru inspectarea Școlii de cadeți și sunt primiți cu mare fast. Au participat la concursul hipic organizat pe platoul din fața cazărmii. Regele Ferdinand a participat la slujba religioasă, iar Regina Maria a vizitat comuna Cisnădie.

21 iunie 1922. Cuplul regal sosește pentru o scurtă vizită în oraș. Regele și Regina sunt însoțiți de principesa moștenitoare Elena (soția prințului Carol), principesa Irina a Greciei, infantele Alfons și infanta Beatrice a Spaniei.

7-20 iulie 1923. Comemorarea celor 50 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna este celebrată în prezența majestăților sale, a întregii curți regale, a patriarhului și a miniștrilor.

27 iunie 1924. Perechea regală participă la întrecerile hipice din cadrul Școlii ofițerilor de cavalerie.

27 iulie 1926. Regina Maria a României participă la întrecerile hipice de la Școala ofițerilor de cavalerie.

Regele Ferdinand Întregitorul. Foto: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Colecții speciale. Iconografie.

Vizita de la Sălişte

Redăm mai jos momentul vizitei familiei regale, regele Ferdinand şi regina Maria, la Sălişte, în Capitala Mărginimii Sibiului, în 1 iunie 1919. Pasajele fac parte din cartea semnată de istoricul Marius Boromiz, intitulată „Familia regală, ambasadori, genrali de armată, universitari, dascăli şi gazetari la Sălişte (1919 – 1920)”:

Vizita Regelui Ferdinand, a Reginei Maria şi a Principesei Ileana la Săliște (1 iunie 1919)

În perioada 22 mai – 2 iunie 1919 Regele Ferdinand și Regina Maria, alături de Principesa Ileana [din 30 mai], au efectuat o călătorie în Ardealul dezrobit, având gestul simbolic al unei realităţi existente, vizitând mai multe orașe, precum: Oradea (23 mai), Carei (25 mai), Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița (26 mai), Gherla, Cluj (27 mai), Turda, Câmpia Turzii, Câmpeni, Vidra (28 mai), Roşia Montană[Mina Gura Barzei], Brad, Ţebea, Abrud (29 mai), Alba Iulia, Blaj (30 mai), Copşa Mică, Sibiu (31 mai), Sălişte, Făgăraș, Braşov (1 iunie), cu întoarcere la Bucureşti în ziua de 2 iunie.

Începând cu data de 30 mai, la Aba Iulia perechii regale i se alătură și Pricipesa Ileana, înger picat din cer, abia sosisă cu trenul de la București.

În toate aceste localităţi, suveranii au fost întâmpinați cu un mare entuziasm de către populația al cărei vis de a se uni cu patria mamă se împlinise.

După ce cu o zi înainte suveranii vizitaseră Sibiul, sediul Consiliului Dirigent şi al Marelui Sfat Naţional, pe 1 iunie 1919, familia regală a inclus, deși inițial nu era prevăzut, Săliştea pe agenda oficială a vizitei”.

În urma cercetărilor, regăsim relatări ale vizitei suveranilor români la Săliște în presa vremii în publicaţii precum „Telegraful Român” și „Foaia Poporului” din Sibiu, „Românul” din Arad, „Unirea”, din Blaj, în memoriile Reginei Maria, în amintirile Prărintelui Protopop Dr. Ioan Lupaș, din cartea cu valoare documentară ”Prin Ardeal”, scrisă de poetul și jurnalistul Radu Cosmin și din două surse locale, ”Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocat pe ziua de 30 august 1919”, descoperit în Arhivele Protopopiatului Ortodox Săliște și în ”Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr[eco] or[ientale] din Sălişte”, aflată la Muzeul Parohial Săliște.

Evenimentul este prezentat în ediţia din ziua de 17 iunie 1919 a ziarului „Telegraful Român”, sub tilul ”Din călătoria Suveranilor – La Sălişte” – astfel:

„Nu vine regina la Sălişte, Nu include programul festivităilor din Sibiu” erau răspunsurile ce se auzem în frământările săliştenilor, în preajma venirii Suveranilor la Sibiu.

În număr de mai multe sute au mănecat des de dimineată cu tot ce a avut mai frumos, mai românesc şi mai drăgălaş la Sibiu, lăsând pe cei rămaşi acasă în mâhnire că ei nu pot vedea pe regele şi regina…

Fie credinţa mântuitoare şi dorinta vie a celor nemângăiati, fie prezentarea măreață a celor duşi să reprezinte Săliştea, pe la ora 10 din noapte, se aduce vestea îmbucurătoare, că dimineaţa la oara 10 familia regală vine şi la Sălişte…

Toate comunele din margine: Galeşul, Tilişca, Valea, Sibielul, Cacova, Gura Râului, Săcelul, Magul şi Aciliul cu preoții, învățătorii, cu toţi intelectualii fruntaşi, cu copii de şcoală și frumoasă drapele în frunte au plecat spre Sălişte. Încăpătoarea piată să umple de lume.

Bravii tilişcani, în frunte cu zelosul notar Bratu şi alţi intelectuali, pe cai iuţi de munte, cu cozile până-n pământ, împodobiţi cu ţolici frumoase şi închingaţi cu chingi naţionale, cărora li s-au alăturat şi junii din Sălişte, formează un banderiu de peste 200 de călăreţi. Ies până la marginea hotarului întru întâmpinarea Suveranilor.

Ca primirea să fie cât mai românească, se întinde o horă mare. Şi în acordul şi pasul horei lui Alexandri Hai să dăm mână cu mână! şi între mii de strigăte de Ura şi Să trăiască se primesc în mijlocul horei părintii sufleteşti ai României Mari, Regele şi Regina, dimpreună cu principesa Ileana. Suveranii privesc jocul cu multă plăcere, dimpreună cu miniştrii însoţitori: Ferechide, Duca, Generalul Văitoianu, Ştefan C. Pop, prezidentul Maniu, şefii de resort: Lazar, Bontescu şi alți mulţi înaiți oaspeti.

Corul postat într-un colț ai horei la un semn dat intonează Imnul Regal.

Părintele protopop Dr. I. Lupaş într-o aleasă vorbire bineventează în numele locuitorilor din acest colţ de margine pe Maiestăţile Lor Regele şi Regina. Acentuiază dragostea, mângăierea până la lacrimi a poporului, că i-a văzut în mijlocui său.”

Regina Maria. Foto: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Colecții speciale. Iconografie.

„Inima Regelui este în mâna lui Dumnezeu

Cuvânt rostit în Piața mare a Săliștei la 1 iunie 1919”

„Sire,

Mărită Doamnă!

Ziua aceasta măreaţă, când poporul nostru din Sălişte şi satele învecinate are prilejul nespus de fericit şi unic de a se putea inchina cu smerenie şi credință în fața Maiestăților Voastre, în care vede întruchiparea dorinţelor sale seculare după unitatea şi libertatea națională, este clipa cea mai minunată în viaţa poporului nostru de pe aceste plaluri: clipa răsplătirii şi a izbăvirii din întunerecul suferinţelor milenare.

Poporul nostru ar dori să rămână veşnică această clipă sfântă, şi dacă ar fi cu putinţă, să se oprească acum curgerea timpului, după cum s-a oprit odinioară curgerea Iordanului, ca să treacă preoţii cei ce purtau sicriul legii… Atât de mult a aşteptat să vadă luminatele feţe ale Maiestătitor Voastre şi să se poată încălzi de razele iubirii părinteşti, pe care o revărsaţi cu dărnicie asupra tuturor fiilor naţiunii române. Simţim cu toţii ce realitate frumoasă cuprinde mărturisirea Maiestătii Voastre că aţi venit la noi să cunoaşteţi pulsul vieţii sufleteşti a poporului nostru şi să vă bucuraţi împreună cu poporul. Cuvintele pline de iubire pe cari ni le-aţi spus Maiestăţile Voastre ieri în Sibiu, vor rămânea ca nişte săminţe de aur adânc întipărite în lespedea inimii noastre.

Ca preoţi, datoria ne sileşte a fi totdeauna în strânsă contopire cu viaţa sufletească a poporului Şi a cunoaşte pulsul acestei vieţi în orice imprejurări. Vă putem deci asigura că între milioanele de cetăţeni credincioşi peste cari v-a invrednicit bunul Durrnezeu a întinde stăpânirea ocrotitoare a Coroanei Române, fiii poporului nostru din Transilvania vor fi totdeauna cei mai devotaţi, cei mai loiali, cei mai strădalnici şi mai jertfitori. Fiindcă îşi dau perfect sama câtă deosebire este între binecuvântata slăpânire românească a Maiestăţii Voastre şi între intoleranta cârmuire străină, ale cărei lovituri păgâneşti le-au răbdat timp atât de îndelungat cu răbdare de mucenici.

Înteleptul Solomon ne spune că «precum pornirea apei, aşa inima Regelui este în mâna lui Dumnezeu: ori încotro va vrea să o plece, o pleacă». Suntem datori a rosti şi cu acest prilej, cum vom rosti deapururi, mulţămita cea mai fierbinte cătră Dumnezeul părinţilor noştri, cătră Părintele luminilor, căci s-a milostivit a pleca inima Maiestăţii Voastre spre desrobirea neamului nostru şi spre înfăptuirea unităţii noastre naţionale.

Tot astfel vom rosti fără încetare şi cuvântul de mulţămită nestânsă cătră inţeleptul nostru Rege şi cătră mărita noastră Regină, căci n’au pregetat a îmbrăţişa cu adevărată dragoste şi cu un eroism ce nu se înspăimântă de nici o jertfă cauza sfântă a neamului nostru atât de mult încercat. Şi n-au lipsit a pune în lucrare toate însuşirile şi darurile minunate, cu care i-a binecuvântat Dumnezeu, numai şi numai în serviciul scopului măret de a asigura desvoltarea paşnică, ordinea şi fericirea pe sama tuturor cetăţenilor credincioşi, cari luptă cu vitejie şi se jertfesc pentru apărarea Tronului şi a patriei în aceste timpuri înviforate.

O pornire de nobilă emulaţiune se iveşte acum între cetăţenii cei vechi şi cei noi ai patriei române. Toti împreună se vor sili a contribui prin ce au mai bun la consolidarea patriei şi nu vor lipsi a aduce jertfă curată pe altarul iubirii de Rege, de neam şi de ţară. În acest întreit sentiment se vor contopi milioane de suflete credincioase, clădind împreună o nebiruită cetăţuie de apărare împrejurul iubitului nostru monarh.

Sire,

Frații noştri din Basarabia v-au numit Regele ţăranilor, fiindcă în cunoştinţa deplină a frumoaselor insuşiri, cu care a înzestrat bunul Dumnezeu țărănimea română, Maiestatea Voastră aţi luat în cursul celor mai grele încercări din timpul răsboiului, părinteasca hotărâre de a-i face pe toţi de o potrivă părtaşi tuturor drepturilor şi libertăţilor, pe care un stat condus cu înţelepciune le poate acorda cetăţenilor săi devotaţi. Această hotărâre regală a servit şi serveşte ca un nou îndemn şi pentru alte jertfe, câte ni se vor mai cere de acum înnainte, până când Dumnezeul oştilor, care pune capăt răsboaielor, ,,rupe arcul şi sfărâmă lancea” (Ps. 46, v. 10) se va milostivi să ducă la îndeplinire dorinţa sfântă a Maiestăţilor Voastre şi a poporului întreg, aceea de a fi Regele păcii, al dreptătii şi al iubirii.

Căci pacea este adevărata binecuvântare cerească. Dreptatea este puterea prin care se consolidează tronurile şi se înalţă popoarele. Iar iubirea este legătura cea mai sfântă şi mai biruitoare. După cuvântul apostolului Pavel, ea este insăşi legătura desăvârşirii.

Sire,

Mărită Doamnă!

În această legătură a desăvârşirii vor rămânea inimile noastre contopite pentru totdeauna cu inima părintească, atât de milostivă, a M. M. Voastre. Cu ajutorul ceresc al acestei puternice legături, întemeiate şi pe credinţa tradiţională a poporului nostru, nădăjduim a ne putea învrednici şi în viitor de darul de sus, care se revarsă acum cu atâta îmbelşugare din minunata seninătate a acestei zile, şi a face să se îndeplinească cuvântul Scripturii: ,,Dumnezeu este iubire şi cei ce petrec în iubire, petrec în Dumnezeu şi Dumnezeu întru dânşii”.

Prin iubirea şi legătura sufletească dintre diferitele pâlcuri răsleţe ale neamului nostru am reuşit a înfrunta toate greutăţile şi primejdiile trecutului, care nu ne-a îngăduit să fim toti laolaltă sub flamura ocrotitoare a mândrului nostru tricolor.

Dar Atotputernicul Dumnezeu a fost atât de milostiv faţă de neamul românesc: a scris tricolorul nostru în curcubeul cu care împodobeşte norii cerului despre care ni spune că este semn de legătura veşnică între noi şi El. Aici trebuie să căutăm cheia pentru deslegarea tainei: cum au putut rămânea zădarnice toate încercările duşmanilor seculari de a smulge tricolorul nostru din cosiţa fetelor de la brâul flăcăilor? Fiindcă aceste încercări erau îndreptate, nu numai contra poporului nostru, ci şi contra milostivului Dumnezeu, care ni-a dat acest semn de veşnică legătură cu toţi fraţii români: tricolorul nostru!

Sub adumbrirea cerească a sfântului nostru tricolor şi supt părinteasca oblăduire a M. M. Voastre nu vom conteni toţi împreună, preoţi şi popor, a înnălţa, din straja dimineţii până în noapte, rugăciunea noastră izvorâtă din credinţă şi iubire, ca Dumnezeul milostivirii, Domnul cel tare în răsboaie – precurn îndreaptă pornirea apelor spre mare, precurn adapă pământul şi face să rodească glia, – tot astfel şi părinteasca iubire, de care ştim că este plină inima M. M. Voastre, să o reverse ca o ploaie binecuvântată asupra poporului nostru întreg, ca toţi împreună într-un gând şi intr-o simţire, să putem fi părtaşi de mila păcii şi jertfa laudei, strigând din adâncul inimilor:

Să trăiască M[ajestatea] Sa, iubitorul nostru Rege Ferdinand I-iu!

Să trăiască M[ajestatea] Sa încântătoarea noastră Regină Maria!

Să trăiască scumpa odraslă, Principesa Ileana!

Să trăiască augusta noastră Dinastie şi să înflorească în veei de toţi iubita patrie română!”

„Înduioşetoare a fost scena, când copiii de şcoală, cari erau postati pe o tribună de alături s-au pornit într-un strigăt de Trăiască principesa! Tânăra şi drăgălaşa principesă le mulţămea grațios, zâmbindu-le dulce.

Săliştencele dăruesc mult iubitei regine un întreg costum săliştenesc; Tilişcancele o frumoasă ţolică şi tesături frumoase; Căcovenii aduc în dar principesei Ileana corfe frumos împodobite cu mere şi pere gustoase. Maiestatea Sa Regina mulţămeşte graţios.

În acordurile melodioase ale cântării ”Să întorc vitejii din răsboi” cercetează pavilonul industrial, ridicat în apropiere. Părintele protopop Dr. Lupaş le dă lămuririle trebuincioase. Mama adevărată, Regina, intră în cercul femeilor, stă de vorbă cu ele, interesându-se şi întrebându-le asupra diferitelor cusături. Cercetează biserica, unde servindu-se o scurtă rugăciune, îngenunche la altarul Domnului, şcoala şi muzeul local de diferite cusături şi cusături vechi.

În acest restimp, mulţimea nenumărată formează cordon de la biserică până în capul satului. În cele mai călduroase ovaţiuni de Ura şi Să trăiască, trece cu pas domol automobilul regal, al miniştrilor şi oaspeţilor însoţitori, lăsând în ochii bătrânilor şiroaie de lacrămi de bucurie şi mângăiere, în ai tinerilor întărire şi înăltare sufletească, de credinţă vie în viitorul de aur al României Mari.”

Părintele Protopop Dr. Ioan Lupaș, care era atunci membru al Marelui Sfat Național Român și în același timp secretar al Resortului pentru Culte şi Instrucţiune Publică din cadrul Consiliului Dirigent, a avut un mare merit în organizarea vizitei familiei regale la Săliște din 1 iunie 1919. Acesta rememorează în anul 1927 evenimentele petrecute cu 8 ani înainte, într-un articol omagial dedicat Majestății sale Regele Ferdinand, după decesul acestuia:

„Consiliu Dirigent aranjase, cu prilejul călătoriei regale prin Ardeal, o recepție la sfârşitul lui Maiu 1919, în localul prezidenţiei, strada Schervis, actualmente Carmen Sylva. Era întrunită acolo mulţime mare de intelectuali ardeleni, membri ai Consiliului Dirigent, prefecţi, ş.a. Printre ei şi câţiva ţărani chpeşi din comunele fruntaşe ale judeţului Sibiu. În sala de recepţie stăteam de vorbă cu aceşti ţărani vrednici, când iată Regele Ferdinand se apropie, îmi strânge mâna şi-mi spune: mi-a plăcut foarte mult eri, când te-am văzut defilând în fruntea poporului. Aşa de frumos tablou, cu preoţii în frunte.

– Aşa e obiceiul poporului nostru, Maiestate: preoţii cu crucea în frunte la toate actele importante!

– Foarte bine, foarte bine, reflectă Regele.

Iar un ţăran de lângă mine, Dumitru Stan Herţia, rosti cu îndrăsneală: ne-am bucurat foarte mult că v-am putut vedea pe Maiestatea Voastră şi pe Regina aici în Sibiu, dar ne-am bucura şi mai mult dacă ne-aţi face cinstea să osteniţi şi până la noi, la Sălişte, că nu-i departe.

Regele a râs cu poftă şi a răspuns imediat: Viu, să ştiţi că viu chiar mâne. A dat apoi ordin să se schimbe itinerarul şi a doua zi, la 1 Iunie 1919, a pornit cu întreagă suita Sa la Sălişte. A fost o zi, care va rămânea neştearsă din analele Săliştei. Cât e de mare piaţa din centru comunei, era plină de țărani şi ţărance, în curatul lor costum, aşa de impresionant prin seriositate şi simplicitate. Regele stătea de vorbă cu ţăranii, iar Regina Maria cu ţărancele, de la cari primeau răspunsuri precise şi cuviincioase la fiecare întrebare. Din piaţă am trecut la biserică şi la şcoală. Intrând în biserica cea mare, tocmai în momentul când se citea, din uşa altarului, rugăciunea de mulţumită şi de cerere pentru îndelungata stăpânire a Regelui nostru, eu am îngenunchiat, Regele Ferdinand a stat un moment în strana cea mare din dreapta, apoi s-a pogorât şi a îngenunchiat alături de mine, exemplul Lui fiind urmat numai decât de întreagă suita regală şi de toată suflarea, ceea ce a impresionat mulţimea poporului. Din biserică am trecut la școală, unde Regele, Regina și însoțitorii au iscălit Cartea de aur, pe care o introdusesem la 1911 cu intenția de a servi o cronică locală, menită a cuprinde în paginile sale toate momentele mai importante din viața satului.

Într-o sală a școalei au fost aseșzate și obiectele cari formează proprietatea începutului de muzeu etnografic local și de cari s-a interesat îndeosebi Regina; societatea femeilor i-a dărui un costum național săliștenesc.

Regele Ferdinand a rămas cu amintiri plăcute și durabile despre vizita de la Săliște. Am avut prilej să constat aceasta în repetate rânduri. În Maiu 1920, având din partea Universității din Cluj însărcinarea să ne prezentăm în audiență, împreună cu colegii Alexandru Lapedatu și Sextil Pușcariu, spre a-i multumi de darul de 400.000 Lei, ce făcuse institutului nostru de istorie națională din Cluj, Regelele ne-a primit la Cotroceni și imediat – după ce i s-a comunicat scopul audienței – mi s-a adresat mie cu întrebarea: Ce mai fac Săliștenii, ai mai fost pe la Săliște?”

Majestatea Sa, Regina Maria, surprinde ziua de 1 iunie 1919 și vizita la Săliște, în însemnările sale, astfel: „Aceasta este ultima noastră zi. M-am sculat nu prea obosită, am luat micul dejun devreme, apoi am plecat cu Nando și cu Ileana de la Sibiu spre o comună îndepărtată, Săliștea, în munți, un sat bogat, renumit pentru femeile sale frumoase. Desigur, erau unele figuri tinere încântătoare și toate femeile purtau costume naționale, cu pitorești marame prinse cu ace în cap. Era o dimineață frumoasă și caldă. Satul ne-a primit cu un entuziasm nebun. Mi s-au oferit daruri, s-au ținut discursuri loiale. Am vizitat biserica, școala, un mic muzeu de artă populară, ne-am plimbat printre țărani, care au ovaționat frenetic tot timpul. Apoi, mult mai târziu decât se aștepta, desigur, din partea noastră, am plecat la gară.”

Pentru acuratețea detaliilor surprinse, voi insera integral textul capitolului, cu completările necesare:

,,LA SELIȘTE 1 Iunie 1919

Orașul Sibiu se scoală în dimineața asta, sub aceeș podoabă de vrajă. În fața palatului, așteaptă mașinile cu suita Suveranilor în vizita lor la Seliște.

Sunt cu generalul [Constantin] Prezan în automobil, cu [locotenet]-col[onel] [Ion] Antonescu, și cu maior [Dumitru] Rădulescu, aghiotanți.

Drumul, în dimineața asta de primăvară, afar din Sibiu, printre nesfârșite holde verzi de grâu, înflorit cu flori de maci, îl facem petrecuți de sute flăcăi călări gătiți mândru, ce se iau la întrecere cu mașinile noastre sburătoare.

Stau înșirate satele pe marginea șoselii și mulțimea aclamă fierbinte si sguduitor pe Craiul și Crăiasa nostră cea frumoasă.

La picioarele munților se înșiră ghirlanda satelor Rășinari, Orlat, Seliște.

Toată mândrețea marei commune Seliște, a acestui brilliant al Ardealului, stă rânduită afar sub cerul liber în minunatul port al locului care dă atâta farmec și distincție Seliștencelor, și cărora li s-a dus faima de frumoase!

Și iată în piața comunei, și aici, o tribună, un fel de estradă. Și comori de fete și copile, mai mici primind pe suveran cu Trăiască Regele! Și preoți și învățători, și primar, și gospodarii cei mai de samă, prezentați Măriilor Lor.

Un preot, ține o cuvântare Regelui de parcă e săpată pe lespede. O minune de adâncimi filosofice și de imagini colorate …

„Și cuvintele Tale Regale Doamne, au căzut ca niște semințe de aur pe ogorul sufletelor noastre”.

Aud că pe preot îl chiamă dr. [Ioan] Lupaș și e membru al Academiei.

Străluciți preoți mai are Ardealul!

Și vizităm apoi interiorul Bisericii, niște morminte de eroi căzuți în luptele din 1916, peste care Regele și Regina aruncă cu flori cu amândouă brațele.

Apoi urcăm o scară spre a vizita un mic muzeu al asociațiunei. O doamnă atrage atenția M. S. Reginei asupra unui pat mic de lemn sculptat, foarte vechiu de peste 300 de ani. Arată felurite obiecte casnice, îndeosebi de cele lucrate în lemn și dăruiește suveranei orice obiect după pofta inimei. Regina nu ia decât niște niște minunate linguri sculptate în lemn.

Timpul e scurt, căci ar fi de vizitat și faimoasa poiană din pădurea de brazi a Seliștei, în care s-au încins și s-or mai încinge atâtea hore dumnezeiești între zânele Siliștence și feții frumoși călători veniți din depărtareși felurite meleaguri. Ba până și generalul Berthelor aud c-a jucat hora cu frumoasele silistence în poiana aceasta! La plecare populația Seliștei aclamă pe Regele, pe regina și pe generalul Prezan. Mașinele ne întorc la Sibiu, la ora trenului ducându-ne direct la gară.

La orele 12 fix, trenul regal se pune în mișcare.

Suveranii se înapoiază la București.”

Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr. or. din Sălişte. Foto: Muzeul Parohial Sălişte

Tabloul vizitei este completat cu informațiile descoperite în Arhiva Protopopiatului Ortdodox din Săliște, în Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocatpe ziua de 30 august 1919, informații care întăresc cele prezentate anterior:

„Dar mai pre sus de toate aceste înalte vizite, a fost vizita Alteţei Sale Regale, a Principelui Moştenitor Carol în preajma Floriilor (vineri în 11 aprilie 1919) şi vizita Regală a suveranilor noştri a M.M. Lor. Regele Ferdinand şi Regina Maria, duminică în 1 iunie 1919, cu care prilej au cercetat biserica şi şcoala din Sălişte exprimându-şi via mulţumire pentru cele văzute aci. Regele însuşi a îngenuncheat cu întreagă suita sa în sf[ânta] noastră biserică la cetirea molitvei pentru Domnitor, iar regina a rostit o scurtă rugăciune la mormântul de curând decedatei fecioare Ana Jițian, una dintre marele binefăcătoare a protopopiatului nostru.”

Regăsim, de asemenea, mărturia vizitei Familiei Regale din 1 iunie 1919, la Săliște în „Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr[eco] or[ientale] din Sălişte”, aflată la Muzeul Parohial Săliște, unde se sunt păstrate cu sfințenie semnăturile persoanelor care au participat la cea mai importantă vizită care a avut vreodată loc în Capitala Mărginimii Sibiului”.

Mărturia vizitei Suveranilor României la Sălişte din data de 1 iunie 1919,
în „Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr. or. din Sălişte. Foto: Muzeul Parohial Sălişte

Un rol determinant în crearea României mari

Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 a reprezentat un punct extrem de important în ceea ce priveşte istoria României, deoarece tratatele urmau să ratifice actele de Unire din 1918. Faptul că România fusese trecută pe lista „statelor cu interese limitate” a determinat-o pe regină, cu acordul lui Ferdinand, să ia decizia de a pleca la Paris pentru a susţine cauza României. La 7 martie 1919, a fost primită de Georges Clemenceau, preşedintele Conferinţei de Pace; a doua zi a fost primită la Palatul Elysee de preşedintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. La Paris, regina a avut discuţii cu Albert Thomas, Herbert Hoover, Aristide Briand, Eleftherios Venizelos, Raymond Poincare, Lloyd George, Robert Cecil şi cu alţi lideri politici. A făcut o deplasare la Londra, unde a fost primită de regele George al V-lea la Palatul Buckingham, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe preşedintele american Woodrow Wilson, în 10 aprilie 1919. Regina nota: „I-am vorbit despre speranţele ţărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, ţările mici vor beneficia de Liga Naţiunilor”, consemnează volumul „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) – Carol I”, potrivit agerpres.ro

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Publicitate

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

Șoferii vor primi permisul înapoi dacă analizele antidrog nu vin în 72 de ore

Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne (MAI), a declarat luni că premierul a solicitat ministerului un...

Publicitate

Cele mai citite

Astăzi, 18 iulie, se împlinesc 85 de ani de la moartea reginei Maria a României. Legăturile acesteia cu comunitatea sibiană a fost una importantă, în condiţiile în care a vizitat judeţul Sibiu în câteva rânduri în perioada interbelică. Memorabilă rămâne vizita imediat după Marea Unire din 1918. Regina Maria, îmbrăcată în frumosul costum popular românesc, l-a însoţit pe regele Ferdinand, în prima vizită în Transilvania, în mai 1919. Atunci a vizitat oraşele Copşa Mică, Sibiu şi Sălişte.

Regina Maria, Maria Victoria Alexandra (Missy, numele de alint dat de familia sa) s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell-Park, comitatul Kent, fiind fiica lui Alfred, duce de Edinburgh şi Saxa-Coburg Gotha (al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii) şi a ducesei Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A devenit regină a României odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 28 septembrie/11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, într-un moment crucial în istoria României, marcat de izbucnirea Primului Război Mondial.

Vizitele la Sibiu ale reginei Maria

31 mai 1919. Perechea regală, Ferdinand şi Maria, sosește în oraș cu un alai mare și este primită cu fast. În Piața Mare se desfășoară un marș festiv al populației rurale din comitatul Sibiu. În clădirea ASTREI sunt întâmpinați de președintele Asociațiunii, Andrei Bârseanu, care propune ca regele Ferdinand să devină președinte de onoare pe viață a acesteia, seara încheindu-se cu un banchet organizat la restaurantul Unicum. De 1 iunie, familia regală depune flori la mormintele eroilor căzuți în Bătălia Sibiului din septembrie 1916, apoi vizitează Săliștea, ocazie cu care Dr. Ioan Lupaș ține memorabila sa cuvântare. Regele Ferdinand donează o sumă consistentă (20000 de lei) săracilor orașului.

23 iunie 1921. De Ziua Cavaleriei, Regele și Regina sosesc din nou la Sibiu pentru inspectarea Școlii de cadeți și sunt primiți cu mare fast. Au participat la concursul hipic organizat pe platoul din fața cazărmii. Regele Ferdinand a participat la slujba religioasă, iar Regina Maria a vizitat comuna Cisnădie.

21 iunie 1922. Cuplul regal sosește pentru o scurtă vizită în oraș. Regele și Regina sunt însoțiți de principesa moștenitoare Elena (soția prințului Carol), principesa Irina a Greciei, infantele Alfons și infanta Beatrice a Spaniei.

7-20 iulie 1923. Comemorarea celor 50 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna este celebrată în prezența majestăților sale, a întregii curți regale, a patriarhului și a miniștrilor.

27 iunie 1924. Perechea regală participă la întrecerile hipice din cadrul Școlii ofițerilor de cavalerie.

27 iulie 1926. Regina Maria a României participă la întrecerile hipice de la Școala ofițerilor de cavalerie.

Regele Ferdinand Întregitorul. Foto: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Colecții speciale. Iconografie.

Vizita de la Sălişte

Redăm mai jos momentul vizitei familiei regale, regele Ferdinand şi regina Maria, la Sălişte, în Capitala Mărginimii Sibiului, în 1 iunie 1919. Pasajele fac parte din cartea semnată de istoricul Marius Boromiz, intitulată „Familia regală, ambasadori, genrali de armată, universitari, dascăli şi gazetari la Sălişte (1919 – 1920)”:

Vizita Regelui Ferdinand, a Reginei Maria şi a Principesei Ileana la Săliște (1 iunie 1919)

În perioada 22 mai – 2 iunie 1919 Regele Ferdinand și Regina Maria, alături de Principesa Ileana [din 30 mai], au efectuat o călătorie în Ardealul dezrobit, având gestul simbolic al unei realităţi existente, vizitând mai multe orașe, precum: Oradea (23 mai), Carei (25 mai), Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița (26 mai), Gherla, Cluj (27 mai), Turda, Câmpia Turzii, Câmpeni, Vidra (28 mai), Roşia Montană[Mina Gura Barzei], Brad, Ţebea, Abrud (29 mai), Alba Iulia, Blaj (30 mai), Copşa Mică, Sibiu (31 mai), Sălişte, Făgăraș, Braşov (1 iunie), cu întoarcere la Bucureşti în ziua de 2 iunie.

Începând cu data de 30 mai, la Aba Iulia perechii regale i se alătură și Pricipesa Ileana, înger picat din cer, abia sosisă cu trenul de la București.

În toate aceste localităţi, suveranii au fost întâmpinați cu un mare entuziasm de către populația al cărei vis de a se uni cu patria mamă se împlinise.

După ce cu o zi înainte suveranii vizitaseră Sibiul, sediul Consiliului Dirigent şi al Marelui Sfat Naţional, pe 1 iunie 1919, familia regală a inclus, deși inițial nu era prevăzut, Săliştea pe agenda oficială a vizitei”.

În urma cercetărilor, regăsim relatări ale vizitei suveranilor români la Săliște în presa vremii în publicaţii precum „Telegraful Român” și „Foaia Poporului” din Sibiu, „Românul” din Arad, „Unirea”, din Blaj, în memoriile Reginei Maria, în amintirile Prărintelui Protopop Dr. Ioan Lupaș, din cartea cu valoare documentară ”Prin Ardeal”, scrisă de poetul și jurnalistul Radu Cosmin și din două surse locale, ”Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocat pe ziua de 30 august 1919”, descoperit în Arhivele Protopopiatului Ortodox Săliște și în ”Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr[eco] or[ientale] din Sălişte”, aflată la Muzeul Parohial Săliște.

Evenimentul este prezentat în ediţia din ziua de 17 iunie 1919 a ziarului „Telegraful Român”, sub tilul ”Din călătoria Suveranilor – La Sălişte” – astfel:

„Nu vine regina la Sălişte, Nu include programul festivităilor din Sibiu” erau răspunsurile ce se auzem în frământările săliştenilor, în preajma venirii Suveranilor la Sibiu.

În număr de mai multe sute au mănecat des de dimineată cu tot ce a avut mai frumos, mai românesc şi mai drăgălaş la Sibiu, lăsând pe cei rămaşi acasă în mâhnire că ei nu pot vedea pe regele şi regina…

Fie credinţa mântuitoare şi dorinta vie a celor nemângăiati, fie prezentarea măreață a celor duşi să reprezinte Săliştea, pe la ora 10 din noapte, se aduce vestea îmbucurătoare, că dimineaţa la oara 10 familia regală vine şi la Sălişte…

Toate comunele din margine: Galeşul, Tilişca, Valea, Sibielul, Cacova, Gura Râului, Săcelul, Magul şi Aciliul cu preoții, învățătorii, cu toţi intelectualii fruntaşi, cu copii de şcoală și frumoasă drapele în frunte au plecat spre Sălişte. Încăpătoarea piată să umple de lume.

Bravii tilişcani, în frunte cu zelosul notar Bratu şi alţi intelectuali, pe cai iuţi de munte, cu cozile până-n pământ, împodobiţi cu ţolici frumoase şi închingaţi cu chingi naţionale, cărora li s-au alăturat şi junii din Sălişte, formează un banderiu de peste 200 de călăreţi. Ies până la marginea hotarului întru întâmpinarea Suveranilor.

Ca primirea să fie cât mai românească, se întinde o horă mare. Şi în acordul şi pasul horei lui Alexandri Hai să dăm mână cu mână! şi între mii de strigăte de Ura şi Să trăiască se primesc în mijlocul horei părintii sufleteşti ai României Mari, Regele şi Regina, dimpreună cu principesa Ileana. Suveranii privesc jocul cu multă plăcere, dimpreună cu miniştrii însoţitori: Ferechide, Duca, Generalul Văitoianu, Ştefan C. Pop, prezidentul Maniu, şefii de resort: Lazar, Bontescu şi alți mulţi înaiți oaspeti.

Corul postat într-un colț ai horei la un semn dat intonează Imnul Regal.

Părintele protopop Dr. I. Lupaş într-o aleasă vorbire bineventează în numele locuitorilor din acest colţ de margine pe Maiestăţile Lor Regele şi Regina. Acentuiază dragostea, mângăierea până la lacrimi a poporului, că i-a văzut în mijlocui său.”

Regina Maria. Foto: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Colecții speciale. Iconografie.

„Inima Regelui este în mâna lui Dumnezeu

Cuvânt rostit în Piața mare a Săliștei la 1 iunie 1919”

„Sire,

Mărită Doamnă!

Ziua aceasta măreaţă, când poporul nostru din Sălişte şi satele învecinate are prilejul nespus de fericit şi unic de a se putea inchina cu smerenie şi credință în fața Maiestăților Voastre, în care vede întruchiparea dorinţelor sale seculare după unitatea şi libertatea națională, este clipa cea mai minunată în viaţa poporului nostru de pe aceste plaluri: clipa răsplătirii şi a izbăvirii din întunerecul suferinţelor milenare.

Poporul nostru ar dori să rămână veşnică această clipă sfântă, şi dacă ar fi cu putinţă, să se oprească acum curgerea timpului, după cum s-a oprit odinioară curgerea Iordanului, ca să treacă preoţii cei ce purtau sicriul legii… Atât de mult a aşteptat să vadă luminatele feţe ale Maiestătitor Voastre şi să se poată încălzi de razele iubirii părinteşti, pe care o revărsaţi cu dărnicie asupra tuturor fiilor naţiunii române. Simţim cu toţii ce realitate frumoasă cuprinde mărturisirea Maiestătii Voastre că aţi venit la noi să cunoaşteţi pulsul vieţii sufleteşti a poporului nostru şi să vă bucuraţi împreună cu poporul. Cuvintele pline de iubire pe cari ni le-aţi spus Maiestăţile Voastre ieri în Sibiu, vor rămânea ca nişte săminţe de aur adânc întipărite în lespedea inimii noastre.

Ca preoţi, datoria ne sileşte a fi totdeauna în strânsă contopire cu viaţa sufletească a poporului Şi a cunoaşte pulsul acestei vieţi în orice imprejurări. Vă putem deci asigura că între milioanele de cetăţeni credincioşi peste cari v-a invrednicit bunul Durrnezeu a întinde stăpânirea ocrotitoare a Coroanei Române, fiii poporului nostru din Transilvania vor fi totdeauna cei mai devotaţi, cei mai loiali, cei mai strădalnici şi mai jertfitori. Fiindcă îşi dau perfect sama câtă deosebire este între binecuvântata slăpânire românească a Maiestăţii Voastre şi între intoleranta cârmuire străină, ale cărei lovituri păgâneşti le-au răbdat timp atât de îndelungat cu răbdare de mucenici.

Înteleptul Solomon ne spune că «precum pornirea apei, aşa inima Regelui este în mâna lui Dumnezeu: ori încotro va vrea să o plece, o pleacă». Suntem datori a rosti şi cu acest prilej, cum vom rosti deapururi, mulţămita cea mai fierbinte cătră Dumnezeul părinţilor noştri, cătră Părintele luminilor, căci s-a milostivit a pleca inima Maiestăţii Voastre spre desrobirea neamului nostru şi spre înfăptuirea unităţii noastre naţionale.

Tot astfel vom rosti fără încetare şi cuvântul de mulţămită nestânsă cătră inţeleptul nostru Rege şi cătră mărita noastră Regină, căci n’au pregetat a îmbrăţişa cu adevărată dragoste şi cu un eroism ce nu se înspăimântă de nici o jertfă cauza sfântă a neamului nostru atât de mult încercat. Şi n-au lipsit a pune în lucrare toate însuşirile şi darurile minunate, cu care i-a binecuvântat Dumnezeu, numai şi numai în serviciul scopului măret de a asigura desvoltarea paşnică, ordinea şi fericirea pe sama tuturor cetăţenilor credincioşi, cari luptă cu vitejie şi se jertfesc pentru apărarea Tronului şi a patriei în aceste timpuri înviforate.

O pornire de nobilă emulaţiune se iveşte acum între cetăţenii cei vechi şi cei noi ai patriei române. Toti împreună se vor sili a contribui prin ce au mai bun la consolidarea patriei şi nu vor lipsi a aduce jertfă curată pe altarul iubirii de Rege, de neam şi de ţară. În acest întreit sentiment se vor contopi milioane de suflete credincioase, clădind împreună o nebiruită cetăţuie de apărare împrejurul iubitului nostru monarh.

Sire,

Frații noştri din Basarabia v-au numit Regele ţăranilor, fiindcă în cunoştinţa deplină a frumoaselor insuşiri, cu care a înzestrat bunul Dumnezeu țărănimea română, Maiestatea Voastră aţi luat în cursul celor mai grele încercări din timpul răsboiului, părinteasca hotărâre de a-i face pe toţi de o potrivă părtaşi tuturor drepturilor şi libertăţilor, pe care un stat condus cu înţelepciune le poate acorda cetăţenilor săi devotaţi. Această hotărâre regală a servit şi serveşte ca un nou îndemn şi pentru alte jertfe, câte ni se vor mai cere de acum înnainte, până când Dumnezeul oştilor, care pune capăt răsboaielor, ,,rupe arcul şi sfărâmă lancea” (Ps. 46, v. 10) se va milostivi să ducă la îndeplinire dorinţa sfântă a Maiestăţilor Voastre şi a poporului întreg, aceea de a fi Regele păcii, al dreptătii şi al iubirii.

Căci pacea este adevărata binecuvântare cerească. Dreptatea este puterea prin care se consolidează tronurile şi se înalţă popoarele. Iar iubirea este legătura cea mai sfântă şi mai biruitoare. După cuvântul apostolului Pavel, ea este insăşi legătura desăvârşirii.

Sire,

Mărită Doamnă!

În această legătură a desăvârşirii vor rămânea inimile noastre contopite pentru totdeauna cu inima părintească, atât de milostivă, a M. M. Voastre. Cu ajutorul ceresc al acestei puternice legături, întemeiate şi pe credinţa tradiţională a poporului nostru, nădăjduim a ne putea învrednici şi în viitor de darul de sus, care se revarsă acum cu atâta îmbelşugare din minunata seninătate a acestei zile, şi a face să se îndeplinească cuvântul Scripturii: ,,Dumnezeu este iubire şi cei ce petrec în iubire, petrec în Dumnezeu şi Dumnezeu întru dânşii”.

Prin iubirea şi legătura sufletească dintre diferitele pâlcuri răsleţe ale neamului nostru am reuşit a înfrunta toate greutăţile şi primejdiile trecutului, care nu ne-a îngăduit să fim toti laolaltă sub flamura ocrotitoare a mândrului nostru tricolor.

Dar Atotputernicul Dumnezeu a fost atât de milostiv faţă de neamul românesc: a scris tricolorul nostru în curcubeul cu care împodobeşte norii cerului despre care ni spune că este semn de legătura veşnică între noi şi El. Aici trebuie să căutăm cheia pentru deslegarea tainei: cum au putut rămânea zădarnice toate încercările duşmanilor seculari de a smulge tricolorul nostru din cosiţa fetelor de la brâul flăcăilor? Fiindcă aceste încercări erau îndreptate, nu numai contra poporului nostru, ci şi contra milostivului Dumnezeu, care ni-a dat acest semn de veşnică legătură cu toţi fraţii români: tricolorul nostru!

Sub adumbrirea cerească a sfântului nostru tricolor şi supt părinteasca oblăduire a M. M. Voastre nu vom conteni toţi împreună, preoţi şi popor, a înnălţa, din straja dimineţii până în noapte, rugăciunea noastră izvorâtă din credinţă şi iubire, ca Dumnezeul milostivirii, Domnul cel tare în răsboaie – precurn îndreaptă pornirea apelor spre mare, precurn adapă pământul şi face să rodească glia, – tot astfel şi părinteasca iubire, de care ştim că este plină inima M. M. Voastre, să o reverse ca o ploaie binecuvântată asupra poporului nostru întreg, ca toţi împreună într-un gând şi intr-o simţire, să putem fi părtaşi de mila păcii şi jertfa laudei, strigând din adâncul inimilor:

Să trăiască M[ajestatea] Sa, iubitorul nostru Rege Ferdinand I-iu!

Să trăiască M[ajestatea] Sa încântătoarea noastră Regină Maria!

Să trăiască scumpa odraslă, Principesa Ileana!

Să trăiască augusta noastră Dinastie şi să înflorească în veei de toţi iubita patrie română!”

„Înduioşetoare a fost scena, când copiii de şcoală, cari erau postati pe o tribună de alături s-au pornit într-un strigăt de Trăiască principesa! Tânăra şi drăgălaşa principesă le mulţămea grațios, zâmbindu-le dulce.

Săliştencele dăruesc mult iubitei regine un întreg costum săliştenesc; Tilişcancele o frumoasă ţolică şi tesături frumoase; Căcovenii aduc în dar principesei Ileana corfe frumos împodobite cu mere şi pere gustoase. Maiestatea Sa Regina mulţămeşte graţios.

În acordurile melodioase ale cântării ”Să întorc vitejii din răsboi” cercetează pavilonul industrial, ridicat în apropiere. Părintele protopop Dr. Lupaş le dă lămuririle trebuincioase. Mama adevărată, Regina, intră în cercul femeilor, stă de vorbă cu ele, interesându-se şi întrebându-le asupra diferitelor cusături. Cercetează biserica, unde servindu-se o scurtă rugăciune, îngenunche la altarul Domnului, şcoala şi muzeul local de diferite cusături şi cusături vechi.

În acest restimp, mulţimea nenumărată formează cordon de la biserică până în capul satului. În cele mai călduroase ovaţiuni de Ura şi Să trăiască, trece cu pas domol automobilul regal, al miniştrilor şi oaspeţilor însoţitori, lăsând în ochii bătrânilor şiroaie de lacrămi de bucurie şi mângăiere, în ai tinerilor întărire şi înăltare sufletească, de credinţă vie în viitorul de aur al României Mari.”

Părintele Protopop Dr. Ioan Lupaș, care era atunci membru al Marelui Sfat Național Român și în același timp secretar al Resortului pentru Culte şi Instrucţiune Publică din cadrul Consiliului Dirigent, a avut un mare merit în organizarea vizitei familiei regale la Săliște din 1 iunie 1919. Acesta rememorează în anul 1927 evenimentele petrecute cu 8 ani înainte, într-un articol omagial dedicat Majestății sale Regele Ferdinand, după decesul acestuia:

„Consiliu Dirigent aranjase, cu prilejul călătoriei regale prin Ardeal, o recepție la sfârşitul lui Maiu 1919, în localul prezidenţiei, strada Schervis, actualmente Carmen Sylva. Era întrunită acolo mulţime mare de intelectuali ardeleni, membri ai Consiliului Dirigent, prefecţi, ş.a. Printre ei şi câţiva ţărani chpeşi din comunele fruntaşe ale judeţului Sibiu. În sala de recepţie stăteam de vorbă cu aceşti ţărani vrednici, când iată Regele Ferdinand se apropie, îmi strânge mâna şi-mi spune: mi-a plăcut foarte mult eri, când te-am văzut defilând în fruntea poporului. Aşa de frumos tablou, cu preoţii în frunte.

– Aşa e obiceiul poporului nostru, Maiestate: preoţii cu crucea în frunte la toate actele importante!

– Foarte bine, foarte bine, reflectă Regele.

Iar un ţăran de lângă mine, Dumitru Stan Herţia, rosti cu îndrăsneală: ne-am bucurat foarte mult că v-am putut vedea pe Maiestatea Voastră şi pe Regina aici în Sibiu, dar ne-am bucura şi mai mult dacă ne-aţi face cinstea să osteniţi şi până la noi, la Sălişte, că nu-i departe.

Regele a râs cu poftă şi a răspuns imediat: Viu, să ştiţi că viu chiar mâne. A dat apoi ordin să se schimbe itinerarul şi a doua zi, la 1 Iunie 1919, a pornit cu întreagă suita Sa la Sălişte. A fost o zi, care va rămânea neştearsă din analele Săliştei. Cât e de mare piaţa din centru comunei, era plină de țărani şi ţărance, în curatul lor costum, aşa de impresionant prin seriositate şi simplicitate. Regele stătea de vorbă cu ţăranii, iar Regina Maria cu ţărancele, de la cari primeau răspunsuri precise şi cuviincioase la fiecare întrebare. Din piaţă am trecut la biserică şi la şcoală. Intrând în biserica cea mare, tocmai în momentul când se citea, din uşa altarului, rugăciunea de mulţumită şi de cerere pentru îndelungata stăpânire a Regelui nostru, eu am îngenunchiat, Regele Ferdinand a stat un moment în strana cea mare din dreapta, apoi s-a pogorât şi a îngenunchiat alături de mine, exemplul Lui fiind urmat numai decât de întreagă suita regală şi de toată suflarea, ceea ce a impresionat mulţimea poporului. Din biserică am trecut la școală, unde Regele, Regina și însoțitorii au iscălit Cartea de aur, pe care o introdusesem la 1911 cu intenția de a servi o cronică locală, menită a cuprinde în paginile sale toate momentele mai importante din viața satului.

Într-o sală a școalei au fost aseșzate și obiectele cari formează proprietatea începutului de muzeu etnografic local și de cari s-a interesat îndeosebi Regina; societatea femeilor i-a dărui un costum național săliștenesc.

Regele Ferdinand a rămas cu amintiri plăcute și durabile despre vizita de la Săliște. Am avut prilej să constat aceasta în repetate rânduri. În Maiu 1920, având din partea Universității din Cluj însărcinarea să ne prezentăm în audiență, împreună cu colegii Alexandru Lapedatu și Sextil Pușcariu, spre a-i multumi de darul de 400.000 Lei, ce făcuse institutului nostru de istorie națională din Cluj, Regelele ne-a primit la Cotroceni și imediat – după ce i s-a comunicat scopul audienței – mi s-a adresat mie cu întrebarea: Ce mai fac Săliștenii, ai mai fost pe la Săliște?”

Majestatea Sa, Regina Maria, surprinde ziua de 1 iunie 1919 și vizita la Săliște, în însemnările sale, astfel: „Aceasta este ultima noastră zi. M-am sculat nu prea obosită, am luat micul dejun devreme, apoi am plecat cu Nando și cu Ileana de la Sibiu spre o comună îndepărtată, Săliștea, în munți, un sat bogat, renumit pentru femeile sale frumoase. Desigur, erau unele figuri tinere încântătoare și toate femeile purtau costume naționale, cu pitorești marame prinse cu ace în cap. Era o dimineață frumoasă și caldă. Satul ne-a primit cu un entuziasm nebun. Mi s-au oferit daruri, s-au ținut discursuri loiale. Am vizitat biserica, școala, un mic muzeu de artă populară, ne-am plimbat printre țărani, care au ovaționat frenetic tot timpul. Apoi, mult mai târziu decât se aștepta, desigur, din partea noastră, am plecat la gară.”

Pentru acuratețea detaliilor surprinse, voi insera integral textul capitolului, cu completările necesare:

,,LA SELIȘTE 1 Iunie 1919

Orașul Sibiu se scoală în dimineața asta, sub aceeș podoabă de vrajă. În fața palatului, așteaptă mașinile cu suita Suveranilor în vizita lor la Seliște.

Sunt cu generalul [Constantin] Prezan în automobil, cu [locotenet]-col[onel] [Ion] Antonescu, și cu maior [Dumitru] Rădulescu, aghiotanți.

Drumul, în dimineața asta de primăvară, afar din Sibiu, printre nesfârșite holde verzi de grâu, înflorit cu flori de maci, îl facem petrecuți de sute flăcăi călări gătiți mândru, ce se iau la întrecere cu mașinile noastre sburătoare.

Stau înșirate satele pe marginea șoselii și mulțimea aclamă fierbinte si sguduitor pe Craiul și Crăiasa nostră cea frumoasă.

La picioarele munților se înșiră ghirlanda satelor Rășinari, Orlat, Seliște.

Toată mândrețea marei commune Seliște, a acestui brilliant al Ardealului, stă rânduită afar sub cerul liber în minunatul port al locului care dă atâta farmec și distincție Seliștencelor, și cărora li s-a dus faima de frumoase!

Și iată în piața comunei, și aici, o tribună, un fel de estradă. Și comori de fete și copile, mai mici primind pe suveran cu Trăiască Regele! Și preoți și învățători, și primar, și gospodarii cei mai de samă, prezentați Măriilor Lor.

Un preot, ține o cuvântare Regelui de parcă e săpată pe lespede. O minune de adâncimi filosofice și de imagini colorate …

„Și cuvintele Tale Regale Doamne, au căzut ca niște semințe de aur pe ogorul sufletelor noastre”.

Aud că pe preot îl chiamă dr. [Ioan] Lupaș și e membru al Academiei.

Străluciți preoți mai are Ardealul!

Și vizităm apoi interiorul Bisericii, niște morminte de eroi căzuți în luptele din 1916, peste care Regele și Regina aruncă cu flori cu amândouă brațele.

Apoi urcăm o scară spre a vizita un mic muzeu al asociațiunei. O doamnă atrage atenția M. S. Reginei asupra unui pat mic de lemn sculptat, foarte vechiu de peste 300 de ani. Arată felurite obiecte casnice, îndeosebi de cele lucrate în lemn și dăruiește suveranei orice obiect după pofta inimei. Regina nu ia decât niște niște minunate linguri sculptate în lemn.

Timpul e scurt, căci ar fi de vizitat și faimoasa poiană din pădurea de brazi a Seliștei, în care s-au încins și s-or mai încinge atâtea hore dumnezeiești între zânele Siliștence și feții frumoși călători veniți din depărtareși felurite meleaguri. Ba până și generalul Berthelor aud c-a jucat hora cu frumoasele silistence în poiana aceasta! La plecare populația Seliștei aclamă pe Regele, pe regina și pe generalul Prezan. Mașinele ne întorc la Sibiu, la ora trenului ducându-ne direct la gară.

La orele 12 fix, trenul regal se pune în mișcare.

Suveranii se înapoiază la București.”

Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr. or. din Sălişte. Foto: Muzeul Parohial Sălişte

Tabloul vizitei este completat cu informațiile descoperite în Arhiva Protopopiatului Ortdodox din Săliște, în Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocatpe ziua de 30 august 1919, informații care întăresc cele prezentate anterior:

„Dar mai pre sus de toate aceste înalte vizite, a fost vizita Alteţei Sale Regale, a Principelui Moştenitor Carol în preajma Floriilor (vineri în 11 aprilie 1919) şi vizita Regală a suveranilor noştri a M.M. Lor. Regele Ferdinand şi Regina Maria, duminică în 1 iunie 1919, cu care prilej au cercetat biserica şi şcoala din Sălişte exprimându-şi via mulţumire pentru cele văzute aci. Regele însuşi a îngenuncheat cu întreagă suita sa în sf[ânta] noastră biserică la cetirea molitvei pentru Domnitor, iar regina a rostit o scurtă rugăciune la mormântul de curând decedatei fecioare Ana Jițian, una dintre marele binefăcătoare a protopopiatului nostru.”

Regăsim, de asemenea, mărturia vizitei Familiei Regale din 1 iunie 1919, la Săliște în „Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr[eco] or[ientale] din Sălişte”, aflată la Muzeul Parohial Săliște, unde se sunt păstrate cu sfințenie semnăturile persoanelor care au participat la cea mai importantă vizită care a avut vreodată loc în Capitala Mărginimii Sibiului”.

Mărturia vizitei Suveranilor României la Sălişte din data de 1 iunie 1919,
în „Cartea de aur a ctitorilor şi binefăcătorilor sfintei biserci române gr. or. din Sălişte. Foto: Muzeul Parohial Sălişte

Un rol determinant în crearea României mari

Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 a reprezentat un punct extrem de important în ceea ce priveşte istoria României, deoarece tratatele urmau să ratifice actele de Unire din 1918. Faptul că România fusese trecută pe lista „statelor cu interese limitate” a determinat-o pe regină, cu acordul lui Ferdinand, să ia decizia de a pleca la Paris pentru a susţine cauza României. La 7 martie 1919, a fost primită de Georges Clemenceau, preşedintele Conferinţei de Pace; a doua zi a fost primită la Palatul Elysee de preşedintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. La Paris, regina a avut discuţii cu Albert Thomas, Herbert Hoover, Aristide Briand, Eleftherios Venizelos, Raymond Poincare, Lloyd George, Robert Cecil şi cu alţi lideri politici. A făcut o deplasare la Londra, unde a fost primită de regele George al V-lea la Palatul Buckingham, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe preşedintele american Woodrow Wilson, în 10 aprilie 1919. Regina nota: „I-am vorbit despre speranţele ţărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, ţările mici vor beneficia de Liga Naţiunilor”, consemnează volumul „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) – Carol I”, potrivit agerpres.ro

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Publicitate

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

Șoferii vor primi permisul înapoi dacă analizele antidrog nu vin în 72 de ore

Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne (MAI), a declarat luni că premierul a solicitat ministerului un...

Știri pe același subiect