Săptămâna nebunilor

Tradiţii pe lună Departe de goana după bani, zgomotul maşinilor, de zecile de oameni cu „misiuni” urgente, lumea arhaică continuă să existe pentru noi. Sibiu 100% vă propune să descoperiţi care sunt cele mai importante, dar şi cele mai necunoscute sărbători româneşti ale lunilor calendaristice. Februarie – luna faurilor de fier, care pregătesc fiarele aratului, e deopotrivă blândă şi geroasă – spun vechii români. Tot ceea ce noaptea îngheaţă, ziua dezgheaţă, „aceasta când merg lucrurile pe calea lor firească, deoarece, câteodată, februarie îşi dă arama pe faţă cu ger năprasnic : vrea să arate şi el că e lună de iarnă”, după cum arată Antoaneta Olteanu în lucrarea sa „Calendarele poporului român”. O lună de trecere între frigul lui ianuarie şi căldura blândă a lui martie nu se poate termina altfel decât prin sărbătoare. Cu atât mai mult cu cât, ultimele zile ale lui februarie coincid cu Lăsatul Secului şi începutul Postului Paştelui. E o perioadă de pregătire în calendarul popular românesc, ţinută anul acesta între 20 şi 26 februarie. ,,Se mai numeşte şi Săptămâna Brânzei pentru că, după interdicţia la carne din 19 februarie, în acestă Săptămână a nebunilor se mai pot mânca produse lactate şi ouă”, a declarat pentru Sibiu 100% Carmina Maior, muzeograf al Centrului de Informare şi Documentare în Etnologie din cadrul Complexului Naţional Muzeal (CNM) ASTRA. Numele îi vine de la credinţa că numai nebunii, proştii şi urâţii satelor mai fac nunţi în ultimul moment, înaintea Postului Paştelui. ,,Lunea se taie burduful de brânză, să ajungă pentru toată săptămâna. Acum nu e bine să îţi speli părul că o să albeşti ca laptele ”, mai spune Carmina Maior. Alte superstiţii interzic torsul lânii şi munca la câmp şi permit spălatul cămăşilor, care, albite în joia acestei săptămâni, vor fi curate tot anul. ,,E o săptămână aflată sub incidenţa albului malefic – nerespectarea ei duce la albirea părului, mătreaţă, albeaţă la ochi-orbire, îmbătrânire. Acum nu e bine să te însori şi nici să mori”(Muşlea Bârlea – ,,Tipologia folclorului”) Nărozii prin sat Unul dintre cele mai importante obiceiuri din Săptămâna Nebunilor – strâns legat de numele ei – constă în mascarea bărbaţilor în haine femeieşti şi mersul cu burduful prin sat. Sunt vizitaţi, în special, tinerii necăsătoriţi, văduvele sau femeile care nu pot să facă copii (Theodor Speranţia, ,,Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti”). În unele zone ale ţării, „nărozii” se maschează în personajele unei nunţi, strigând numele oamenilor cărora le-a trecut vremea de însurat şi măritat. Mânjiţi pe faţă cu funingine şi înarmaţi cu bâte de lemn, colindă şi copiii din Poplaca în duminica Lăsatului de Sec, într-un obicei numit „babarudele”. „În primele zile ale lunii martie, şi legatul văruţelor din Sibiel, Poplaca şi Ocna Sibiului simulau ceremonia unei nunţi”, spune Carmina Maior de la CNM ASTRA. Mascarea, strigatul şi nuntirea sunt menite să alunge spiritele rele, gerul iernii şi să pregătească satul pentru începutul unui nou an agrar. Mersul nărozilor prin sat se face lunea şi joia, dar, în mod deosebit, în duminica Săptămânii Nebunilor. An Nou, de ger Tot în ultima zi dinaintea Postului Paştelui, o altă veche tradiţie a românilor cere reiterarea unui Revelion al pământului. „Sătenii merg afară din sat pe deal, duc mese, scaune, băuturi şi mâncări. Apoi se ospătează”(Pop Reteganul – ,,Obiceiuri la sărbători din Ardeal”). Trebuie jucat mult, pentru ca iarba şi cânepa să crească înalte. Muzica şi veselia, excesul de mâncare şi băutură, îi pregătesc pe credincioşi pentru perioada de cuminţenie din cadrul postului. Unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri ţinute în Duminica Brânzei este aruncatul roţilor aprinse de pe dealuri. „Numit hodăiţi, sitiri sau hopăiţat, acest obicei se făcea, până nu demult, în majoritatea satelor din Mărginime”, declară muzeograful Carmina Maior. Astăzi, obiceiul mai este prezent în doar câteva sate, printre care: Poplaca, Gura Râului, Veştem sau Sibiel. Sărbătoare a luminii şi a vieţii împotriva întunericului, noaptea Lăsatului de Sec este vremea pentru iertare şi împăcare, pentru ca toţi românii să intre curaţi în Post. De la lupi, la cai În Săptămâna Nebunilor se face transferul ritualic de la iarnă- anotimpul lupilor, la vară, anotimp al cailor. De aceea, în Lunea Albă, în unele zone, se practică tărbacul câinilor – obicei magic de alungare a câinilor şi, prin asociere, a lupilor din sat. „Anul acesta, Sf. Toader – patron al cailor – se sărbătoreşte în data de 3 martie, zi în care se tund caii pentru a le creşte coama lungă, iar fetele îşi spală părul ca să le fie frumos şi sănătos tot anul”, spune Carmina Maior. Alexandra Ion Cristea Foto: Arhiva Muzeului ASTRA