Svetlana Cârstean, Moni Stănilă, Alina Purcaru, Radu Vancu și Andrei Dosa sunt poeții invitați în Tramvaiul Poeziei pentru dialoguri și lectură, unde au creat un poem colectiv dedicat Timișoarei.
Tramvaiul Poeziei ediția a III-a, un eveniment al Asociației „Arta Nu Mușcă”, s-a desfășurat în primul weekend din iunie la Timișoara. Poemul e dedicat Timișoarei și oamenilor săi, și adună laolaltă efectele și afectele orașului asupra celor 5 poeți, ce poate deveni în timp, o altfel de stație a poeziei.
Florile de cireș înfloresc nevăzute și toamna
în casele bătrâne, în inima mea
ori de câte ori revin acasă
străzile nevăzute până atunci
ajung drumuri știute
& drumurile ajung amintiri
& inima mea e flori de cireș
& creierul meu e o casă bătrână
în care tu îți încălzești picioarele degerate
la soba în care arde cireșul uscat.
Bega curge limpede, stele și turnuri
de apă se reflectă în ea, din depou tramvaiul
își sună clopoțelul, vatmanul strălucește-n livrea.
& seara & dimineața în orașul acesta străin
e cel puțin o casă în care te-așteaptă cineva
ai venit în sfârșit, spune. intră-n curtea mea interioară. plouă
peste cireșele din iosefin. & seara & dimineața e acasă în orașul străin
„Cum ai descrie Timișoara în 2 cuvinte?” a fost una dintre întrebările regăsite în formularul de înscriere în călătoriile cu Tramvaiul Poeziei, răspunsuri care le-au folosit poeților ca sursă de inspirație în realizarea poemului colectiv; o serie de cuvinte sau sintagme oferite de participanții la eveniment apar în acest poem, printre care se numără: florile de cireș, Bega, acasă, tramvaiul sau casele bătrâne.
Evenimentul a strâns în jurul poeziei, al frumosului și al dorinței de a descoperi o altă perspectivă asupra orașului un număr impresionant de participanți, la fiecare călătorie, garantând succesul proiectului în capitala culturală europeană.
