1.521 de zile în infern (I)

Eroul de la Haşag Fiecare veteran de război, care mai supravieţuieşte printre noi, îşi are povestea lui. Printre acei puţini supravieţuitori se află şi nonagenarul Valer Dordea, plutonier adjutant în rezervă, membru al ANVR ,,Traian Moşoiu” din Sibiu. Ca toţi ceilalţi camarazi de pe front, are povestea lui, poveste care însumează 2.326 de zile din care 1.521 de zile prizonier de război (11 mai 1944 – 8 august 1948) în lagărul 6 de lângă minele din Dombas-Ucraina. El se află printre cei care au supravieţuit miraculos vieţii de lagăr, caracterizată de malnutriţie, epuizare fizică, regim inuman impus de NKVD. Despre toate acestea nu s-a scris niciun rând până în prezent, Valer Dordea oferind povestea sa în exclusivitate pentru Sibiu 100%. Valer Dordea locuieşte în Sibiu, pe o stradă liniştită, într-o casa primitoare, plină de flori. Când l-am vizitat era dimineaţă. L-am găsit în micuţul parc cu flori amenajat cu propriile-i mâini, parc în care-şi petrece mare parte din zi, semn că cea mai mare plăcere a vieţii care i-a mai rămas este să-şi petreacă timpul în ambianţa florilor multicolore din cochetul parc. ,,Viaţa în lagărul de prizonieri a fost un calvar care nu are comparaţie. În lagăr mi-am pierdut mult din tinereţea mea şi mi-am afectat sănătatea pentru tot restul vieţii. Am înţeles că iadul e pe pământ, nu este doar o închipuire a omului”. Cu aceste zguduitoare mărturisiri şi-a început Valer Dordea depănarea firului amintirilor de pe front şi din lagăr. Plecat din Haşag pentru ţară Eroul nostru s-a născut la Haşag în 17 decembrie 1921. În 1942 era croitor, când a fost încorporat. La terminarea perioadei de instrucţie a primit gradul de caporal şi a fost încadrat instructor la recruţi, însă, după câteva săptămâni, toţi camarazii din companie au plecat pe front pentru a completa efectivele Regimentului 90 Infanterie, regiment aflat în zona luptelor de la Stalingrad. După câteva trasferuri a ajuns pe frontul din Crimeea în februarie 1944. Ziua de 11 mai 1944 a rămas pentru Valer Dordea cea mai neagră zi din viaţa lui – ziua în care a căzut prizonier – şi care a marcat începutul lungului drum prin lagărele sovietice din care va fi eliberat la 3 august 1948, după aproape 6 ani de prizonierat. Începutul coşmarului sovietic „După mai multe zile de lupte crâncene, zile fără hrană, ulterior fără muniţie, am fost capturaţi şi dezarmaţi de trupele sovietice. 30.000 de ostaşi români şi germani au fost scoşi din încercuire şi transportaţi la Constanţa”, dar din păcate eroul nostru nu a fost printre cei care au avut acest noroc. „Ne-au dezarmat, ne-au luat toate obiectele personale. Ne-am încolonat în două coloane distincte, una de români şi una de germani, şi ne-au dus la un lagăr de muncă în apropiere de localitatea Barclava. Aici, după 3 zile, am fost duşi în faţa unei comisii a lagărului, ne-au obligat să ne dezbrăcăm complet, ne-au verificat starea de rezistenţă pentru a ne repartiza la diverse munci. De aici ne-am încolonat şi am mărşăluit o zi şi o noapte – uzi până la piele – şi am ajuns în lagărul de prizonieri nr. 6 la minele de cărbuni Dombas. Aici ne-au echipat cu pufoici, iar pe mâneca stângă a acestora era cusut un ecuson din pânză albă pe care erau imprimate literele VB – în traducere prizonier de război. Tot atunci ne-a pus la fiecare la gât o tăbliţă de tinichea pe care era înscris numărul matricol – la mine era 80. Cât am stat în lagăr nu am dat jos niciodată acest talisman”, povesteşte Valer Dordea. (Va urma) Victor Neghină Foto credit: David Postatny Photography