Simplitatea profundă a lui Vlad Nancă

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Simplitatea profundă a lui Vlad Nancă În expoziţia „Drumul” de la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal, artistul Vlad Nancă se îndepărtează de critica social-politică pe care se axau lucrările sale până nu demult, încercând să exploreze valenţele poetice ale artei conceptuale. Unele lucrări tot din social îşi trag seva, însă spaţiul public, în care se află ceea ce vedem cu toţii, se apropie de spaţiul privat până la suprapunere. Limitele dintre conştiinţa individuală şi cea colectivă se şterg treptat, iar artistul lasă impresia că vrea să ajungă la acea „Lume a Ideilor” care, în viziunea lui Platon, precede lumea materială, a formelor. Astfel, în lucrarea intitulată „Alb”, un peisaj urban banal cu o bară pentru bătut covoare devine un cadru geometrizat, multiplicat, acoperit de o pânză albă care curge în valuri nemişcate. Cele două lumi, cea ideală şi cea materială, se suprapun şi îşi împrumută una alteia trăsăturile. Ideea nu mai e unică şi forma multiplă ca în concepţia filozofului grec, ci totul porneşte de la Forma unică surprinsă în spaţiul public, care se multiplică în spaţiul privat al conştiinţei individului, cştigând o anumită puritate şi simplitate prin simbolul albului. Albul predomină, dar alături de el e prezent şi negrul, exprimând drumul într-un sens mai larg. În instalaţia „Commemora”, în 3 fotografii, o femeie croşetează o fşie de lână neagră, făcând trimitere poate la cele 3 parce care torc firul vieţii. În a patra fotografie, artistul e înfăşurat din cap până în picioare în fşia respectivă, ca într-un fel de drum negru şi lung. Acest obiect din fotografii e prezent în expoziţie, continuând jocul suprapunerii între Idee şi Formă, între concept şi materializarea lui, dând o valoare performativă lucrării. Temele sociale se închid treptat în cele personale, până dispar, aşa cum se întâmplă în lucrarea realizată în memoria Ioanei Nemeş, una din cele mai valoroase artiste române din generaţia tânără, care s-a stins din viaţă anul acesta, la doar 32 de ani. 24 de lumânări albe aşezate pe o masă, unite două câte două prin acelaşi fitil prelungit între ele – lumânări care nu pot fi aprinse şi nu au nevoie să fie aprinse atâta timp cât oamenii pot fi uniţi între ei prin acelaşi miez. Simplitate şi profunzime, minimalism al formelor, dar bogăţie a sensurilor, îmbinate ideal în creaţiile unuia dintre cei mai importanţi artişti tineri de la noi din ţară, pe care le puteţi vedea până în 25 septembrie, pe str. Tribunei, la nr. 6. Mihai Curtean