Sofian Albert va expune lucrările sale de excepție în cadrul Târgului Internațional de Artă Contemporană MoBu. Evenimentul va avea loc la Pavilionul Central Romexpo (București), care se va desfășura între 28 mai – 1 iunie. Intrarea este liberă.
Cine este Sofian Albert
Originar din Sibiu, Sofian Albert este un artist vizual cu o voce distinctă în peisajul plastic românesc contemporan. Absolvent al Liceului de Artă din orașul natal, al Facultății de Conservare-Restaurare din cadrul Universității „Lucian Blaga” și, ulterior, al studiilor de masterat și doctorat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, Sofian și-a dezvoltat un demers artistic riguros, introspectiv și provocator. El activează în zona desenului figurativ expresiv, unde materia, gestul și simbolul se întâlnesc într-un limbaj plastic cu o forță aproape tectonică.
Bitumul, ca formă de dialog
Un element central al operei sale este utilizarea bitumului – un material dificil, dens, încărcat de memorie și greutate simbolică. Fascinația pentru acest mediu a apărut încă din perioada liceului, nu doar pentru efectul său vizual covârșitor, ci și pentru modul în care opune rezistență în fața gestului artistic.
Pentru Sofian, lucrul în bitum nu este un simplu procedeu tehnic, ci o formă de dialog, uneori conflictual, cu materialul însuși: „fiecare tentativă de modelare devine o negociere”. Dacă este lăsat doar să închidă forma, bitumul poate deveni greu și opac, dar dacă este condus cu înțelepciune și răbdare, poate atinge o calitate volatilă, aproape eterică.
Estetica sa evocă o tensiune constantă între fragilitate și forță, între sacru și corporalitate. Figurile din lucrările sale – adesea drapate, mutilate sau lipsite de chip – nu sunt portrete, ci întruchipări. Sunt martori, victime, judecători tăcuți sau simboluri colective ale unei condiții umane traversate de nedreptate, absență sau transcendență.
Tematic, artistul se apropie de o zonă în care religiosul nu este dogmă, ci instrument de introspecție și denunț social. Titlurile lucrărilor sale – precum Tetelestai, Habeas Corpus sau Filius Cerae– reiau termeni latini sau biblici, dar doar pentru a-i reinvesti cu sens contemporan.
„Opere care se impun prin forța lor de a deranja, de a mișca, de a pune întrebări incomode”
Influențele care se întrevăd în creația sa sunt diverse, de la tenebrismul caravaggist la gestica sculpturală a lui Michelangelo, de la expresioniștii germani la spiritualitatea întunecată a lui Francis Bacon. Cu toate acestea, limbajul său rămâne profund personal, articulat printr-o logică proprie a formei, compoziției și simbolului.
Sofian Albert nu creează lucrări „frumoase” în sens convențional, ci opere care se impun prin forța lor de a deranja, de a mișca, de a pune întrebări incomode. El își asumă misiunea de a sculpta în întuneric, nu pentru a produce forme recunoscute, ci pentru a revela ceea ce lumina nu mai are curajul să spună.
Lucrări expuse
Tetelestai. Bitum si ulei pe pânză, 200 × 114 cm
2025
„Tetelestai” – S-a sfârșit.
Ultimul cuvânt rostit de Hristos pe cruce, transmis din greacă, poartă o greutate polisemantică rară. Nu desemnează doar o încheiere fizică, ci și împlinirea unei lucrări, plata unei datorii, încheierea unui proces. Este o sentință, o eliberare, o abandonare și o victorie într-un singur cuvânt.
Lucrarea propune o interpretare contemporană a acestui moment-limită. Figura răstignită apare lipsită de chip, o alegere simbolică ce marchează pierderea reperului divin într-o societate care proclamă adevăruri convenabile și condamnă pe baza interesului, nu a dreptății.
Tensiunea anatomică a trupului, prins între forță și descompunere, între viață și resemnare, se desfășoară pe un fundal tulburat, fragmentat, aproape aschiata, imaginea unei realități aflate în colaps moral.
Nu există cruce clar definită, nici halo, nici semne ale gloriei. Doar o corporalitate grea, umbrită, suspendată în vidul unei lumi care confundă retorica cu adevărul și puterea cu dreptatea.
Tetelestai devine astfel o oglindă: ce s-a sfârșit? Ce s-a împlinit? Și în ce fel răsună aceste cuvinte într-un prezent care repetă, ritualic, aceleași nedreptăți?
Artist Statement – Tetelestai
Această lucrare este o formă de judecată. Nu a altora, ci a noastră, colectivă, istorică, spirituală. Punctul de plecare este cuvântul „Tetelestai” ultimul rostit pe cruce. În greacă, el semnifică simultan: „s-a sfârșit”, „s-a împlinit”, „a fost plătit”, „procesul s-a încheiat”. Este în același timp act juridic, mărturie teologică și sentință existențială.
Am fost interesat nu de aspectul glorios al răstignirii, ci de reversul său, abandonul, expunerea, înstrăinarea. Figura centrală nu are chip. Este o formă suspendată între vinovăție și mântuire, între uman și ceva care refuză să mai fie divin. Este ceea ce rămâne după ce verdictul a fost rostit.
Bitumul, materialul de bază, nu a fost ales pentru culoare, ci pentru încăpățânarea lui de a nu se lăsa controlat. Ca și vinovăția, el pătrunde în pânză, devine structură, nu doar strat. Este rezistent, dens, organic și impune un proces lent, corectiv, aproape penitențial.
Tetelestai nu este o reprezentare religioasă. Este o scenă a încheierii, a unui proces care ne privește pe toți. Într-o lume în care judecata a devenit spectacol și iertarea o monedă de schimb, am simțit nevoia unei imagini care să nu împace, ci să tulbure.
Această lucrare nu cere înțelegere, ci asumare. Ce s-a sfârșit? Ce s-a plătit? Cine a rostit verdictul? Răspunsul nu e în imagine, e în fiecare privire care o întâlnește.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
