În urmă cu câteva zile, s-a încheiat unul dintre cele mai inedite proiecte ale ultimilor ani din județul Sibiu, și anume Țara Colibelor. Locul unde o mână de oameni, meșteri locali și ingineri pricepuți s-au hotărât să dăruiască mai departe cunoștiințele lor unor tineri arhitecți sau ucenici entuziaști, dornici să învețe cum se întreține o colibă, cum se refolosesc materialele, cum se bate dranița și cum se face o grindă din bardă.
Proiectul Țara Colibelor are două caracteristici importante: a avut loc sub îndrumarea unui arhitect din Sibiu și a fost organizat de Asociația My Transylvania. Desfășurat în Râu Sadului, în spiritul tematic al județului Sibiu, cel al promovării ecoturismului, grupul participant a fost însoțit permanent de un ghid local, bucuros să îi introducă pe oaspeți în cultura locurilor și a zonei montane.
Cristian Cismaru, poate cel mai activ ghid de turism al județului Sibiu, dar și persoana cea mai creativă în materie de dezvoltare de branduri turistice ieșite din comun, atractive, educative și actuale, cel care se află în spatele tuturor acțiunilor organizate de My Transylvania, ne-a povestit mai pe larg cum s-au petrecut lucrurile de-a lungul acestui proiect, în Țara Colibelor, de la începuturile sale, până la finalul acestuia, ce reprezintă salvarea moștenirii culturale și peisajului montan din localitatea Râu Sadului.
Ce v-a determinat să vă gândiți la acest proiect?
Peisajul și modul de viață din zona montană, pe care îl admirăm, dispare sau se modifică foarte rapid, iar activitățile tradiționale din zonă se restrâng foarte mult și sunt înlocuite de activități parțial dăunătoare mediului. În același timp peisajul riscă să fie cucerit de construcții noi, care nu respectă nici o regulă de încadrare în teritoriu sau specific. Iubind aceste locuri și plaiurile am avut viziunea unor locuri revitalizate și dezvoltate armonios, cu construcții frumoase și conectate cu natura din jur. Pe teritoriul comunei Râu Sadului am identificat 70 de colibe din care 35 sunt funcționale, 20 sunt parțial distruse, iar 15 sunt căzute total. 10 dintre ele sunt folosite pentru activități tradiționale, vara, iar iarna doar 2. Prin comparație, în secolul XIX, conform monografiei satului, acest număr se ridica la 214 colibe. Localizarea lor este într-o zonă foarte pitorească, aflată între 800 și 1.400 m în zone inaccesibile cu mașina, accesul făcându-se pe jos sau cu caii și măgarii.
Ce vă place și ce credeți că ar trebui păstrat în aceste zone ale județului Sibiu?
Vrem să păstrăm, să protejăm și să promovăm zona montană din Munții Cindrel, care pentru noi înseamnă oieritul și agricultura montană extensivă din jurul colibelor, iar aici ne referim la pășuni, fânețe, livezi, grădini; biodiversitatea, fauna și flora, susținută în mare măsură de existența oieritului tradițional; și colibele de fân, care reprezintă singura parte construită din această zonă care împreună cu pășunile și fânețele montane dau peisajul cultural specific local.
Ce v-ați propus în cadrul acestui proiect-pilot și cum vreți să vă îndepliniți obiectivele?
Ne-am propus ca prin restaurarea unei colibe să dăm un exemplu de bună practică celor care dețin astfel de construcții de lemn. Cu ajutorul unei co-finanțări din partea Ordinului Arhitecților din România am organizat această școală de vară la finalul lunii mai. Sub îndrumarea echipei noastre tehnice, formate din doamna arhitect Martha Toth și doamna inginer Andra Simuț, am adus laolaltă meșterii localnici, tinerii din sat dornici să fure meserie, studenți și arhitecți interesați de arhitectura vernaculară și tehnici tradiționale de lucru cu lemnul.
Aspectul și volumetria colibei rămân neschimbate, îmbunătățirile aduse vizând în special crearea de condiții de dormit în interiorul podului și iluminatul natural al noi încăperi.
În primul rând suntem fericiți că am găsit un proprietar de colibe dispus să facă această încercare cu noi. Este vorba de Daniel Minea, tânărul primar din Râu Sadului, care a crezut în ideea noastră și și-a asumat rolul de exemplu pentru ceilalți din sat. În echipa de lucru și-a implicat și familia, tatăl său fiind un entuziast încă din primul moment. Apoi am avut-o alături de noi pe doamna arhitect Martha Toth al cărei aport a fost decisiv în alegerea celor mai bune soluții de arhitectură și înțelegerea modului în care se face o intervenție pe o construcție de 100 de ani. Tehnic, proiectul de restaurare este condus de doamna inginer Andra Simuț. Ea este cea care a transformat în continuu nevoile practice, de funcționalitate, în propuneri concrete de lucru și a făcut managementul echipei și a șantierului.
Iar finanțarea proiectului a fost posibilă cu ajutorul fundațiilor și al partenerilor care au ales să se implice într-un astfel de proiect important pentru patrimoniul județului Sibiu și să ne susțină.
Ce urmează acum?
După finalizarea lucrărilor de restaurare la prima colibă ne dorim să prezentăm lecțiile învățate prin proiect, atât celor din sat dar și altora care pot pune umărul la protejarea acestei zone. Sperăm ca în acest an să mai restaurăm, în aceeași formulă, încă una sau două colibe. Apoi dorim să dezvoltăm un tur tematic pentru copii și adulți care să treacă pe la cât mai multe colibe pentru a le prezenta gradul foarte mare de lucru manual și diversitatea tehnicilor tradiționale de muncă. Următorul pas va fi să cerem consiliului local și celui județean, o formulă de protejare a acestui spațiu cultural montan deosebit de valoros prin hotărâri în acest sens. Dacă totul merge bine și populația locală își dorește acest lucru, credem că putem elabora și documentația de aplicare pentru lista de patrimoniu UNESCO.
