Cine şi-ar fi putut măcar închipui, nu mulţi ani în urmă, uşurinţa călătoriilor dintr-un capăt într-altul al lumii? Iar când aceste călătorii contribuie la apropierea fraţilor de limbă şi cultură, despărţiţi de valurile vieţii, cu atât mai mare este bucuria. Doamna doctor Anca Sîrghie este un asemenea mesager al culturii româneşti în America. Cadru didactic la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu, domnia sa a devenit în ultimii ani un scriitor transcontinental, ca să preiau o sintagmă ce devine tot mai mai actuală în zilele noastre. În Denver, la poalele Munţilor Stâncoşi, la Toronto şi laa Windsor în Canada, în Michigan sau la New York, oraşul zeiţei de fier a Libertăţii de pe malul Oceanului Atlantic, Anca Sîrghie este o prezenţă plăcută şi aşteptată de fiecare dată cu dor în comunităţile româneşti din Lumea Nouă.
Amintind o vorbă din bătrâni care spune că aşa cum îţi petreci primele zile din an, aşa îţi vei petrece tot restul anului, noi ne vom referi la primele două luni ale lui 2013 cu evenimentele culturale desfăşurate în nişte comunităţi româneşti din America. Pentru românii din Colorado anul a început sub zodia culturii. La 6 ianuarie 2013, în spaţiul generos al sălii sociale de la Biserica din Frederick s-a desfăţurat o nouă ediţie a Cenaclului Românesc. Pornit în luna decembrie 2011, din iniţiativa a doi profesori români sufletişti, Simona Sîrghie şi Sebastian Doreanu, cu îndemnul neprecupeţit al doamnei Anca Sîrghie, Cenaclul şi-a sărbătorit un an de activitate având-o ca invitată de onoare tocmai… pe dânsa, poposită din nou în mijlocul românilor colorădeni cu tolba plină de surprize, ca întotdeauna. În primul rând, o prezentare la nivel academic a vieţii şi operei lui Radu Stanca, omul de teatru, poetul, eseistul care a gândit, a iubit şi a scris în oraşul transilvan de pe malurile Cibinului. Ani de cercetare în biblioteci şi arhive, interviuri cu membrii familiei sau cu prieteni şi colegi de teatru care l-au cunoscut pe scriitor s-au materializat în timp într-o lucrare de doctorat dar şi prin titluri de articole şi cărţi publicate. (Anca Sîrghie. Radu Stanca şi obsesia Thaliei. Ipostazele omului de teatru, Casa de presă şi editură TRIBUNA, Sibiu, 1996, 212 p. sau prefaţa la Radu Stanca, Dăltuiri, Bucureşti, 2012, 330 p.) Pe cele două ecrane suspendate s-au proiectat imagini de arhivă, fotografii de familie sau afişe de la spectacole regizate de Radu Stanca. În timpul conferinţei, concepute interactiv, au fost invitate în faţă persoane din audienţă, care pregătiseră lectura unor poezii ale celui omagiat la 50 de ani de la moarte. Răsplătită cu aplauze, invitata le-a oferit celor prezenţi o a doua surpriză pentru ziua respectivă. O lansare, nu de carte ci….de cărţi. Anca Sîrghie a venit de data aceasta cu două volume, în calitate de editor, alături de Marin Diaconu. Îngrijitorul de ediţie este un fac totum, întrucât de la el pleacă ideea unei cărţi, el este cel care organizează materialul, adică dă viaţă unei cărţi şi o urmăreşte la intrarea în lume. Iar câteodată chiar o duce mai departe, în jurul lumii, aşa cum a făcut în această iarnă Anca Sîrghie. Cei prezenţi la Cenaclul Românesc din Colorado au avut bucuria să fie printre primii care au făcut cunoştinţă cu cele două cărţi în ediţii îngrijite de Anca Sîrghie şi Marin Diaconu, respectiv volumele Radu Stanca, Dăltuiri, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2012, 330 p. şi respectiv Aurel Cioran, Fratele Fiului Risipitor, Ed. EIKON, Cluj-Napoca, 2012, 496 p. După prezentarea fiecărui volum, Anca Sîrghie a oferit autografe, atât pe cele două cărţi noi cât şi pe volume anterior publicate.
Periplul american nu s-a încheiat însă pentru domnia sa. Câteva zile mai târziu, a urmat vizita în mijlocul comunităţii româneşti din New York, vizită prilejuită atât de invitaţia de a vorbi în cadrul Cenaclului de vineri, cât şi la Simpozionul Internaţional „Mihai Eminescu”. De la Denver s-a deplasat la New York un adevărat ” desant” cultural, format din colorădenii Simona şi Răzvan Sîrghie, însoţiţi de Sebastian Doreanu. Astfel, în data de 11 ianuarie a.c. în salonul spaţios din locuinţa preotului poet Theodor Damian s-a desfăşurat o nouă întâlnire a Cenaclului newyorkez, care şi-a câştigat o binemeritată faimă în Lumea Nouă. În încăperea înconjurată de rafturi pline de cărţi, Anca Sîrghie a fost, din nou, invitatul de onoare. Cuvântul de bun venit a fost rostit de către amfitrion, care i-a prezentat pe musafirii din România şi Denver celor de faţă, după care a apreciat bogata activitate pe tărâm cultural şi pedagogic a invitatei sibience. Criticul şi istoricul literar M.N.Rusu,un cunoscător avizat al literaturii române, a vorbit despre volumul Dăltuiri de Radu Stanca, exemplificând cu citate din carte „iubirea” poetului faţă de litera scrisă, faţă de autori şi cărţi mai puţin cunoscute sau chiar interzise în perioada îngheţului cultural. A încheiat lăudând munca depusă de către Anca Sîrghie, care a prefaţat cartea şi s-a aplecat cu acribie în aducerea la lumină a unor texte inedite intrate în alcătuirea volumului.
Despre cartea lui Aurel Cioran, Fratele Fiului Risipitor, a vorbit Sebastian Doreanu, prezentând compoziţia acesteia, amintind eseurile lui Aurel, fratele ce a stat în umbra lui Emil, cunoscutul polemist şi şuetar de la Capşa anilor ’30. Comentariul s-a concentrat apoi pe schimbul de scrisori dintre cei doi fraţi: unul, Emil – Luţ, stabilit în Franţa, devenit în timp o celebritate mondială, al doilea, Aurel -Relu, rămas în ţară, ajuns pentru şapte ani în temniţele comuniste pentru un ideal îmbrăţişat în tinereţe ( şi niciodată renegat ), petrecându-şi apoi restul vieţii în Sibiu, la umbra unei soţii iubitoare dar şi a unui frate celebru pe care socotea că are datoria să-l reprezinte în faţa denigratorilor autohtoni. Vorbitorul i-a îndemnat pe cei prezenţi să citească această carte, schimbul de scrisori, pentru a descoperi o legătură, care are în mijlocul ei pe cel mai mare stilist contemporan al limbii franceze, pe “scepticul de serviciu al unei lumi în declin”, cum s-a autodefinit Emil Cioran. A urmat prezentarea făcută de doctor Anca Sîrghie despre viaţa şi opera lui Radu Stanca. Conferinţa a fost exemplificată cu imagini de arhivă. Interesul celor de faţă s-a reflectat în întrebările adresate vorbitorului cât şi prin aplauzele binemeritate ce au răsplătit efortul depus pentru realizarea unei seri româneşti de excepţie. Printre cei prezenţi la această întâlnire a Cenaclului de Vineri am avut ocazia să-i vedem pe Grigore Culian, editorul ziarului “New York Magazin”, pe poeţii Virgil Ciucă şi Vasile Creţu, pe cercetătorul în istoria şi graiul aromânilor sud-dunăreni Dima Lascu, pe scriitorul şi informaticianul mereu tânăr Tiberiu Horvath, pe Ion Ştefan, fost prizonier politic în România comunistă, pe doctorul poet Paul Doru Mugur alături de soţia sa, graţioasa poetă Adina Dabija, şi mulţi alţi reprezentanţi ai vieţii culturale româneşti neyorkeze.
A doua zi, sub bagheta „magică ” a pr. prof. univ. Theodor Damian, preşedintele Institutului de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi a ing. Cristian Pascu, preşedintele Societăţii „Dorul „, s-a organizat, în spaţiosul sediu al Institutului Cultural Român de la New York, a XX-a ediţie a Simpozionului Internaţional ” Mihai Eminescu”, unde Anca Sîrghie a prezentat comunicarea Radu Stanca şi modelul Eminescu, despre care acum, în luna februarie, a mai fost vorba şi în următoarele momente culturale programate în comunităţile românilor din Michigan şi din Canada la Toronto şi la Windsor, unde Societatea româno-canadiană “Grai
ul Românesc”, activă din 1929, a organizat zilele trecute o reuniune culturală de mult timp aşteptată. Anca Sîrghie a răspuns la întrebarea Este Mihai Eminescu poetul naţional al românilor? demonstrând că pe lângă cititorii din ţară, se cer estimate şi generaţiile de conaţionali care trăiesc în străinătate. Cifrate la 13 milioane în prezent, ele nu cunosc niciun alt creator de poezie, aşa cum au studiat şi îl admiră pe Eminescu.
Aşadar, am asistat timp de două luni la un mod convingător de a face cunoscute pe meridianele Americii atât valorile perene ale literaturii naţionale cât şi Sibiul cu personalităţile lui. Prof. Sebastian Doreanu
