Un material realizat de Profesor Ioan Ștefan Hoza
Vineri, 14.03.2025, într-un salon privat de expoziții, trei artiști, ne-au oferit curajul mărturisirii de sine purtându-ne pe potecile atât de anevoioase ale suprarealismului. Amatori, de profesii diferite, Mara Bianca Ionescu (psiholog din Constanța), Ana Aura Popescu (studentă la arhitectură în Cluj- Napoca ) și Robert Veres (inginer, din Timișoara), ne-au dăruit măsura personalității lor , prin hobby-ul ce i-au unit – colajul.
Au fost expuse 29 de lucrări , pe o tematică eterogenă , ciclul caselor , proiecții ele eului sau o viziune inedită asupra lumii , dar cu toate acestea lucrările au avut un punct de convergență , cel al sincerității mărturisirilor de sine ale unor personalități ce deși sunt truditori în afara profesiei de artist plastic, au învățat și stăpânesc limbajul expresiv al artei contemporane. Așa fiecare dintre ei au reușit să treacă dincolo de stângăcia începuturilor și să ne pună în fața unor vibrații creatoare de emoții .
Artiști pasionați
Astfel , domnișoara Mara Bioanca Ionescu , de profesie psiholog, din orașul Constanța , mărturisește despre cele 12 lucrări expuse: ”Am încercat să evoc niște spectacole acrobatice ale frământărilor proprii , reflectate chiar și în momente de calm. În ele există un aspect histrionic al acestor lupte lăuntrice /…/Totodată am vrut să lipesc emoții astfel încât să creez o imagine evocatoare ,sau chiar apocaliptică , făcând referire la un legământ secret al propriilor sentimente care se răzvrătesc împotriva realității perceptibile”.
Lucrări precum :„Simfonie recalcitrantă” sau „Amintirea unui fiind”,stau mărturie a împlinirii crezului mărturisit de artistă . Compoziția ,uneori încărcată dă imaginea unui labirint interior peste care se simte amprenta psihologului .
Ana Aura Popescu , studentă la arhitectură în Cluj-Napoca ,propune în această expoziție 9 lucrări depre care spune:„In această expoziție,prezint trei direcții de explorare :un autoportret fragmentat , colaje arhitecturale utopice și compoziții, care reflectă asupra idealizării și hazardului. Autoportretul este construit din pătrate de hârtie rearanjate ,creând un efect vizual care se dezintegrează la apropiere , punând sub semnul întrebării percepția și identitatea. Colajele arhitecturale sunt o pauză de la rigorile arhitecturii academice –un exercițiu de libertate ,în care pot construi fără constrângeri ,fără reguli de stabilitate sau funcționalitate. Celelalte colaje propun o reflecție asupra idealizării iubirii și a iluziei unui destin predeterminat , într-un univers guvernat mai degrabă de întâmplare”.
Nu putem să nu amintim ca deosebite lucrările „Autoportret ”,„Casa # 1” și „Destinul iluzoriu al dorinței” în care tehnica colajului ,subtilitatea și descătușarea de rigorile legilor artistice își dau mâna cu suprarealismul. Sinceritatea discursului artistic un proces de lucru intuitiv în care părțile compun și recompun ideea și emoția.„Mă interesează-spunea artista-contrastul dintre ordine și haos,dintre real și iluzoriu ,iar fiecare lucrare devine,într-un fel ,un exercițiu de reconstrucție”și aș completa ,al unei conoașteri subiective, dar și sensibile în același timp.
Cel de-al treilea artist ,Robert Veres ,tânăr inginer la Timișoara ,în cele 8 lucrări pe care ni le propune în această expoziție,s-a dovedit a fi mult mai reținut în discuții și zgârcit în mărturisiri . Lucrările „Buying a house”,,”Ego that goes anywhere you go ”sau „Patience”ne conduc în tematici deosebit de diferite ,și totuși se regăsesc într-o viziune asupra lumii atât de unitară a artistului .Franchețea discursului compozițional ,trimiterea spre temă este făcută cu simplitate ,dar nu simplistă ,apelând la simboluri și fragmente compoziționale uneori cunoscute sau ce ne par cunoscute ,al unui „deja-vu ” și care dau lucrărilor sale forță și ne permite să pătrundem în universul creatorului fără prea multă trudă.
Suntem astfel martorii unor lucrări de mare expresivitate , a unei rigori artistice și temeinice, în care tandrețea și fragilitatea devin o povară a discursului artistic.
Atât de diferiți , fiecare dintre artiști ne-au purtat pe cărările cunoașterii , oferindu-ne descoperirea unei lumi prin viziuni inedite.
Au reușit să transmită emoție…
Au reușit să ne ducă în povestea lor…
Au reușit să ne poarte spre ungherele suspencelui și meditației.
Au reușit să ne dea o nouă perspectivă a colajului,-colajul electronic.
Conștientizarea propriilor valori creative,ar fi trebuit să deschidă cercul invitaților ,ceea ce am încercat să fac eu prin această prezentare fugară,să nu priveze pe cei iubitori de frumos din orașul nostru și să le ofere așa cum mi-a oferit mie o întâlnire cu suprarealismul atât de darnic în bucuria cunoașterii de sine și a lumiidar mai ales întâlnirea cu trei artiști tineri ce promit mult.
Se cuvine și un cuvânt de mulțumire domnișoarei Ruxandra Brad ,care din dorința de-a încuraja tinerii artiști ,a pus la dispoziție salonul privat al său ,ce poate fi vizitat marțea și joia între orele 14-17,pe strada Pictor Thedor Aman nr 1 ,ap.2, din SIBIU.
