În aceste zile circulă în spațiul on-line un banc de sezon, care s-a viralizat:
– Care e pluralul de la „pască”? Sunt în magazin și mi-e rușine să cer.
-Nu știu.
-Păi, tu cum ți-ai luat două?
-Am zis: „Dați-mi o pască”. Am stat două secunde și am zis: „Ba nu, două!”
– O, merci! Îți rămân dator!
Care e pluralul de la pască?
În limba română, există cuvinte care pot crea confuzie atunci când vine vorba de forma lor de plural. Un astfel de exemplu este pluralul substantivului „pască“.
Mulți români se confruntă cu o dilemă lingvistică atunci când vine vorba despre pluralul cuvântului „pască”. Este cunoscut faptul că substantivul „pască” nu are o formă de plural în limba română în forma sa literară.
Această dificultate devine evidentă atât atunci când oamenii doresc să pregătească mai multe prăjituri „pască”, dar și atunci când doresc să cumpere de la magazin. Întrebarea devine: cum ceri? „Dați-mi două păști”, „paști”?
Substantivul „pască“ este defectiv de plural. O alternativă corectă este utilizarea diminutivului acestui substantiv, respectiv „păscuță”, care are o formă de plural, și anume „păscuțe”. Prin urmare, la magazin, se pot cere, fără să greșim, „două păscuțe”.
Ce este Pasca
Pască sau azimă se referă la un fel de pâine nedospită care e mâncată de evrei religioși în timpul Paștelui evreiesc sau la un cozonac special mâncat de creștini de Paști.
Pasca se face dintr-un aluat nedospit, obținut dintr-un amestec de apă și una din cele cinci cereale: grâu, secară, orz, ovăz sau alac. În tradiția evreiască pasca e poreclita „pâinea săracilor”, din cauza faptului că evreii săraci continuau s-o mănânce și după Paște.
Cartea Exodului povestește că evreii au plecat în mare grabă din Egipt și n-au avut timp să-și pregătească pâine dospită. În amintirea acestui eveniment, evreii mănâncă timp de opt zile numai pască (în loc de pâinea dospită obișnuită).
La creștini, obiceiul de Paște de a mânca miel și pască este legat de ritualul pascal evreiesc. În datina ebraică, mielul se mănâncă ritual cu azimă (pâine nedospita) și cu ierburi amare, pentru a aduce aminte de greutățile îndurate în robia egipteană. La Cina cea de Taină, Iisus și apostolii au mâncat miel după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pască. Pentru creștini, mielul, pasca și vinul sunt simboluri cu noi semnificații: Mielul este Isus Hristos, care își accepta sacrificiul. Pasca frântă și vinul turnat semnifică sacrificiul christic.
Pasca este preparată în ajunul Învierii. Adevărata pască este aceea care se taie în bucățele mici, se pune în pachețele și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Bucățile de pască sunt duse acasă și păstrate pentru a-i face pe credincioși părtașii binecuvântării lui Dumnezeu, crezându-se a avea puterea de a alunga bolile și necazurile.
În zilele noastre, cea mai întâlnită formă de pască e cea ca o pâine rotundă, dulce, gustoasă, semnificând promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Pasca este împodobită cu o cruce, incluzând astfel toată simbolistica crucificării lui Hristos, iar pe margine sunt două fâşii de cocă răsucite, întruchipând coroana de spini a lui Iisus.