“Flori de fragă în luna lui Faur, / La toată lumea să fiu dragă, / Urâciunile să le desparți…“, așa descântau fetele în ziua de Dragobete, în timp ce puneau florile de fragi în “lăutoarea fetelor“.
Ne aflăm spre sfârșitul iernii. Deja se simte tot mai mult prezența primăverii în jurul nostru. Dacă mergi prin Subarini, spre exemplu, poți observa cum începe să dea firul ierbii, auzi cântul păsărelelor tot mai vioi, dragostea pultește în aer…
De-alungul lunii Februrie sunt două sărbători care celebrează dragostea: Valentine’s day și Dragobetele. Dragobetele, sărbătoarea noastră românească, atât de iubită de unii, și totuși atât de nebăgată în seamă pentru alții. În Sibiu, această sărbătoare nu e chiar așa de veche precum pare, dar oare de unde o fi pornit? Când și-au dat seama oamenii că au nevoie de o zi anume pentru a sărbători iubirea?
Pentru a răspunde la aceste întrebări l-am rugat, din nou, pe Rafael Țichindelean, absolvent al Facultății de Științe Socio-Umane, departamentul Istorie, și actualmente masterand la Protejarea și Valorificarea Patrimoniului Istoric, ambele în cadrul ULBS, să facă o scurtă cercetare cu privire la acest eveniment.
În baza analizei articolelor de presă ale vremurilor și a lucrărilor de specialitate, cercetătorul și-a dat seama de un lucru: în toată mitologia noastră, părerile sunt împărțite.“ Dragobetele este o sărbătoare relativ nouă la români, și implicit în spațiul sibian. Majoritatea informațiilor, despre această sărbătoare le-am luat din studiile lui Tudor Sălăgean și ale Rodicăi Zafiu, dar m-am folosit și de presă. Din ce am găsit, acestă sărbătoare s-a manifestat mai puternic în ultimii 20-30 de ani, deși unii cercetători sunt de părere că aceasta este prezentă la români încă de pe vremea dacilor. Aceasta a venit, în principiu, ca o replică patriotică a sărbătorii americane Valentine’s day, care în zilele noastre a luat o turnură comercială incredibilă“, a declarat Rafael.
Dragobetele. Prima atestare documentară, în Galbor (Brașov)
Deși, Dragobetele, cum crede și Rafael, este popularizată în trecutul apropiat, asta nu înseamnă că nu are atestări mai vechi. “Una din cele mai vechi mențiuni ale acestei sărbători, poate chiar printre primele, de pe teritoriul țării noastre, provin din Transilvania, satul Galbor, comuna Beclean, județul Brașov. Aceasta datează din secolul al XIX-lea. Într-un Triod păstrat în Biserica greco-catolică din acea parohie, ce a fost tipărit în 1774, Nicolae Iorga descoperă următoarea însemnare: “Ziua de Dragobete, vreme timpurie“; însemnarea se pare că ar fi fost făcută ulterior în 1838-1859. Tot în secolul XIX a fost atestat “Dragobete“ ca nume propriu de persoană. De exemplu, Dragobete din Mehedinți, acesta a fost unul dintre cei mai de încredere oameni al lui Tudor Vladimirescu“, a relatat tânărul.
De unde și până unde “Dragobete“?
E foarte dezbătută și etimologia acestui nume de sărbătoare. “Constantin Obedeanu menționează într-o lucrare publicată în 1929 că cel mai probabil numele este de origine slavă, dar originea și semnificațiile acesteia nu sunt clare. Cea mai bună ipoteză îi aparține până acum lui Vasile Bogrea, care vorbește într-un număr din 1923 al revistei “Dacromania“ despre publicația lui C. Rădulescu-Codin: “Muscelul nostru“. El propune pentru prima oară aici derivarea numelui Dragobete din denumirea slavonă a sărbătorii creștine “Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, și anume “Glavoobretanie“, prin logica faptului că probabil românii au modificat denumirea acestei sărbători din “Glavoobretanie“, în Gravobete, apoi ajungându-se la forma de Dragobete. Sunt multe teorii, cum am mai spus, dar am să mai menționez încă una. În Dicționarul Limbii Române acest nume de sărbătoare vine de la nume de persoane, dar și de la un substantiv comun ce desemnează o insectă “Cicindela campestris“. Această viețuitoare este folosită în diverse locuri din țară de fete pentru a face descântece“, a spus Rafael.
Zeul Dragobete
În unele zone din țară, chiar și în zona nostră, Dragobetele mai este văzut și ca un personaj mitologic, “năzdrăvan“.“ În unele zone Dragobetele este un personaj mitologic legat de legenda Babei Dochia, este asociat și cu Nicodim, fiul acesteia sau Dragomir. Așadar, în mitologia noastră Dragobetele este văzut ca un zeu al iubirii. Ion Ghinoiu, în dicționarul său folcloric, cu obiceiuri populare de peste an, spune despre Dragobete că ar fi un zeu tânăr al Panteonului autohton. Acesta este patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești. De asemnea, tot acesta îl compară cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă“, a mai menționat Rafael.
Presa sibiană despre Dragobete
Acum, că ne-am făcut o idee cu ce se mănâncă această sărbătoare, să vedem ce scria presa sibiană din trecut referitor la acest subiect.
“Din cercetările mele, evident, care se pot aprofunda și nu garantează neapărat realitatea istorică, cea mai timpurie mențiune a numelui de Dragobete, desigur în mod mai serios, este făcută în presa sibiană în 1889, într-un număr dintr-un ziar cu tradiție în Sibiu, de un anume Ioan Berescu. Acesta publică în ziar o poveste sau un basm, Rogozea-Împărat, a cărei acțiune începe chiar de ziua de Dragobete, aceasta este asemenea ”Motanului Încălțat“. Un alt ziar sibian aduce aminte de Dragobete, vorbind chiar despre rolul acestei sărbători în cadrul Mitului Babei Dochia. O altă publicație ce are ca autor pe Simeon Floarea Marian, anunță că a început munca pentru scrierea și publicarea unui volum despre “Sărbătorile la români“. Articolul din ziar conține mai multe subpuncte care explică ce își propune să includă în volum. În unele dintre puncte arată inclusiv menționat capitolul despre Dragobete. Sunt mai multe menționări ale acestei sărbători în presa sibiană, dar am să mai menționez unul: un ziar din 1998 conține o publicație în care vorbește despre sărbătorile la români și despre faptul că multe dintre ele s-au pierdut sau se vor pierde“, a relatat tânărul.
Dragobetele, “o glumă“
Sunt multe tradiții legate de această sărbătoare și multe de spus despre ea, dar l-am rugat pe Rafael să încheie cu poate una dintre cele mai reprezentative tradiții de Dragobete. “Dragobetele, în părțile învecinate Sibiului, este o zi frumoasă de sărbătoare pentru băieți și fetele mari, ba chiar pentru femei și bărbați. Băieții și fetele au credința nestrămutată că în această zi trebuie să glumească “să facă Dragobetele“, cum se spune. Dacă fac acest lucru, aceștia vor fi îndrăgostiți tot anul, sărbătoarea fiind marcată și de perioada împerecherii unor specii de păsări“, a adăugat Rafael.
