Ce copil nu a fost fascinat de viața din Vestul Sălbatic, fie ea ilustrată în cărți, fie în filme?! Copilăria multora a fost marcată de cowboy, șerifi sau indieni. Unul dintre scriitorii emblematici de romane de aventuri western a fost Karl May, originar din Germania, însă puțină lume știe că a existat un scriitor de romane western poate chiar mai informat decât acesta, dar și mai apropiat de spațiul transilvănean, și anume Anton Maly. Acesta a avut o viață plină de aventuri.
Pe lângă faptul că a plecat încă de tânăr în America de Sud, la începutul anilor 1900 (mai precis în Argentina, Uruguay etc.), a luptat în Primul Război Mondial de partea Austro-Ungaria, apoi s-a stabilit în Sibiu. A scris și peste 100 de romane western, peste 60 de piese de teatru și a publicat aproximativ 300 de poezii. A rămas în Sibiu până spre sfârșitul anilor ’30, cu rezidență provizorie, după care a plecat în Germania, deoarece nu a reușit să obțină cetățenia română. Mai mult, acesta a fost în mod fățiș împotriva nazismului și a lui Adolf Hitler.
Anton Maly a publicat numeroase cărți plasate în așa-zisul Vest Sălbatic, motiv pentru care a fost cunoscut și sub numele de „Karl May ardelean”. Una dintre cele mai citite cărți ale sale este „Der Entfesselte Tod. Die Tragodie Des Pontiac”. Faptele istorice din acest roman includ munca de pionierat a coloniștilor germani în coloniile engleze din America de Nord, revolta indienilor conduși de șeful Pontiac în 1763 și câteva scrisori ale generalului britanic Amherst către colonelul elvețian Bouquet.
Într-una dintre aceste scrisori, Amherst întreabă: „Nu s-ar putea aranja răspândirea variolei printre aceste triburi indiene cu părul murdar? Cu această ocazie, trebuie să folosim toate mijloacele pentru a o reduce”.
Într-o altă scrisoare, acesta sugerează introducerea bolii la indieni prin intermediul păturilor vechi în care muriseră bolnavi de variolă. Băieții Paxton, o hoardă de hoți de frontieră care au masacrat indieni lipsiți de apărare, sunt de asemenea figuri istorice. Moartea șefului indian Pontiac a fost anticipată în roman, deși acesta a fost ucis de un negustor abia în 1767. Toate celelalte evenimente din roman sunt create liber. Datele istorice din acest roman se bazează pe lucrarea de istorie americană F. Parkmann, „The Conspiracy of Pontiac”, München, noiembrie 1939.
Nepotul lui Anton Maly. În 2024, s-au împlinit 140 de ani de la nașterea acestuia
Povestea lui Karl May de Transilvania, cum mai este cunoscut autorul, am aflat-o de la Heinrich Höchsmann, nepotul său, într-o vizită recentă la Redacția Sibiu100%. Înainte să discutăm de viața plină de aventuri a lui Anton Maly, l-am rugat pe Heinrich să ne spună câteva cuvinte despre activitatea sa, pentru a încadra și mai bine povestea familiei.
Viața lui Heinrich, deși nu a fost ca un film western, are ceva din libertatea ce o promite Vestul Sălbatic al lui Maly. „M-am născut în Sibiu, am urmat IEFS, Institutul de Educație Fizică și Sport, cum se numea pe atunci. În timpul școlii, am jucat handbal și schi. Iar după terminarea studiilor, cinci ani, am fost profesor la o școală de pe Strada Dealului. Apoi am plecat în Germania timp de 50 de ani, datorită împrejurărilor politice.
În România, câștigam bani, eram respectat, dar îmi lipsea ceva: libertatea de a putea călători în voie. Odată ajuns în Germania, ca să pot preda și altceva în afară de sport am mai urmat un studiu, unde am făcut geografia și biologia. Apoi m-am orientat spre industria farmaceutică, unde am activat 30 de ani în domeniu. După pensionare, în 2012, am intermediat pentru scurt timp asistente medicale din România pentru Germania. Dar mi-am dat seama că nu e moral să iau cadrele medicale dintr-o țară și să le duc în alta, mai ales că România are tot mai multă nevoie de acestea. Am încetat și am început să predau germana la o universitate din Germania. Șapte ani am stat acolo, până într-o zi.
Nu pot să suport ceea ce se întâmplă acum în Germania, așa că am decis să mă reîntorc în România, în Sibiu. Am fost în vizită în România și patronul de la librăriile și editurile Erasmus și Schiller m-a întrebat dacă aș fi de acord să mă reîntorc în România, să fiu profesor. Am fost de acord pe loc, am zis că este un semn ceresc! Am plecat în Germania, iar în două săptămâni m-am reîntors, am semnat contractul și iată, sunt în al treilea an ca profesor la un liceu particular din Sibiu”, ne relatează Heinrich Hochsmann.
„Ce se naște din pisică șoareci mănâncă”
Foarte mulți dintre noi am fost înzestrați cu o parte dintre talentele bunicilor sau părinților noștri. De acestea nu poți fugi. Datoria noastră este să șlefuim „cele moștenite” și să înmulțim darurile cu care suntem înzestrați spre a face cinste înaintașilor noștri. Heinrich e un exemplu de urmat. El continuă tradiția familiei. Bunicul lui a scris, mama lui a scris și… scrie și el.
„Am început să pun fraze pe hârtie datorită genelor moștenite de la bunicul meu, bunica mea, mama mea. Am publicat cinci cărți până acum, pe care le-am prezentat în Germania, dar și în România, o parte dintre ele. Eu scriu cărți de satiră și umor. Cărțile sunt în germană, dar am început să scriu și bilingv odată ce am revenit în țara mamă. În momentul de față, fac o reeditare a primei mele cărți, ce cuprinde 77 de texte, unde am mai adăugat texte noi pe care le-am scris acum de când sunt în România. Aș vrea să o scot până la Crăciun”, ne spune sibianul.
Plecarea în America de Sud
Heinrich vorbește cu mare mândrie despre bunicul său, și pe drept cuvânt, pentru că viața sa este ruptă din literatură sau filme. Scoate dintr-o geantă niște cărți vechi, dintre care una pare ceva mai nouă, niște poze cu Anton Maly, și le pune pe masă. Simt miros de carte veche, unul inconfundabil.
Ia o carte în mână, ne arată mai bine una dintre poze și începe să povestească: „Bunicul meu s-a născut în anul 1884 la Hadres, aproape de Viena, Austria. La opt ani s-a mutat în capitala țării, unde a făcut școala. În timpul studiilor a făcut înot și canotaj. A urmat apoi trei ani de specializare, unde a devenit specialist farmaceutic. Iar la 21 de ani a plecat în America de Sud, după ce a aflat că are moștenire o fermă în Argentina.
Moștenirea s-a demonstrat a fi un miraj, dar acesta a rămas acolo timp de cinci ani. A parcurs în șa țări ca Peru, Bolivia, Brazilia, Uruguay și Argentina. La început a lucrat la o firmă viticolă, și a acolo a avut ocazia cunoască lumea și să scrie. Prima sa lucrare a fost tipărită și publicată la Montevideo (n.red.- capitala statului Uruguay), unde activa o redacție germană a unui ziar. Majoritatea timpului și-a petrecut-o în orașul argentinian Mendoza”. Orașul este unul dintre cele mai mari din Argentina și este recunoscut pentru plantațiile viticole.
Întoarcerea acasă
Viața este plină de lucruri neprevăzute; multe fapte și întâmplări nu le putem controla. Așa s-a întâmplat și cu Anton Maly. După cinci ani petrecuți în America de Sud, 42.000 de kilometri parcurși, a trebuit să se reîntoarcă în Austria, deoarece suna goarna de război. „La 26 de ani, bunicul a fost chemat în armată, unde a fost transferat la Sibiu, în Transilvania, cu regimentul său. În 1916 se căsătorește cu Christine Maly Theil, bunica mea, urmând să aibă două fiice. În 1917 scoate o a doua carte, unde descrie câteva scene de pe front și a contribuit la înființarea asociației de teatru german a orașului”, povestește Heinrich.
Plecarea în Germania
„În 1930 se desparte de bunica mea, iar în anul 1936 pleacă în Germania, unde stă la Jena, în Saxonia, într-un cămin pentru scriitori. Aici a avut liniște, avea casă, masă și a continuat să scrie. A plecat din Sibiu deoarece autoritățile i-au refuzat cetățenia română, după mai multe încercări. Iar între timp a refuzat-o și pe cea austriacă, așa că a devenit apatrid. Autoritățile române i-au refuzat cetățenia, deoarece era și contra naziștilor, care în acea perioadă se dezvoltau foarte mult la Sibiu. În acest cămin a scris majoritatea cărților sale. În toată cariera sa de scriitor a publicat în jur de 100 de romane de aventură, aproximativ 60 de piese de teatru și peste 300 de poezii.
În anii 1950 a încercat și genul romanelor polițiste, dar, în ciuda productivității ridicate, Maly nu a reușit să obțină succesul economic până la sfârșit. Cu toate acestea, Maly nu a cedat niciodată tentației evidente de a urma spiritul vremurilor din cel de-al treilea Reich din motive comerciale, personajul principal chiar fiind cunoscut ca un fel de James Bond”, relatează nepotul lui Maly.
Goana după „moștenire”
Heinrich, împreună cu cei doi frați ai săi, caută de ani de zile să întregească colecția de volume ale bunicului lor. Această muncă de echipă încheagă și mai mult familia. „Anton Maly a iubit aventura, viața, chiar a fost de patru ori căsătorit. A murit în 1959, în orășelul Planegg, lângă Muchen, Germania, și este înmormântat la cinci metri de cel mai mare comic bavarez. Eu am făcut o poveste din această întâmplare, zicând că ei și acum comunică printr-un mediu comun, care sunt eu.
Eu, împreună cu cei doi frați, încercăm să strângem toate titlurile de romane, și nu numai, scrise de bunicul nostru. De ani de zile căutăm pe la anticariate și pe Internet, în speranța că le putem găsi pe toate într-o bună zi. Avem în jur de 60 de titluri până acum. Iar fratele meu mijlociu, Frank, după terminarea Facultății de Turism și Marketing, s-a dus șapte ani în Columbia, de unde s-a întors în Germania, urmând șase ani în Uruguay, la Montevideo. A mers pe urmele bunicului”, mărturisește Heinrich Höchsmann.
Unii oameni trăiesc aventuri pe pielea lor, alții preferă să le citească ori să și le imagineze. Dacă fratele lui Heinrich, Frank, a urmat fizic drumurile bunicului lor, acesta încearcă să o facă altfel: povestind oamenilor despre viața înaintașului său.
