În Sibiu, dacă mergi prin Piața Huet și continui prin Piața Mică și Piața Mare, orice piatră ai răsturna, sigur ascunde o poveste, iar dacă ar putea vorbi, cu siguranță ți-ar spune-o. Oricât de mult ai trăi între zidurile Cetății de pe Cibin, tot nu ai putea să-i cunoști toată istoria, dar o bucățică tot ai putea ,,gusta”.
Rafael Țichindelean este absolvent al specializării Istorie din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane (ULBS), autor a mai multor studii istorice în presă și, la numai 23 de ani, coordonatorul grupului „Istoria Sibiului pe Metru Pătrat”. În prezent, este masterand la Studiul Patrimoniului și Managementul Bunurilor Culturale. Am discutat cu Rafael despre Statuia lui Nepomuk, monument „ascuns” în curtea parohială a Bisericii Romano-Catolice, după ce secole de-a rândul a zăbovit în Piața Mare.
Unul din cele mai puternice simboluri ale revenirii catolicismului în zonă
Statuia lui Nepomuk a fost în trecut unul din cele mai puternice simboluri ale revenirii catolicismului în zonă. Aceasta a reprezentat încercarea habsburgică de reconvertire a populației sibiene la catolicism.
„Reforma Protestantă a Bisericii s-a bucurat de un mare succes în Transilvania, mai ales în Sibiu, o bună parte a populației sibiene trecându-se la luteranism, iar bisericile catolice devenind protestante. La sfârșitul secolului al XVII-lea, provincia Transilvania avea să treacă în componența Imperiului Habsburgic, odată cu intrarea armatelor austriece în aceste teritorii, în 1688, care înlătură influența otomană din zonă. Diploma leopoldină din 1691 va reglementa această modificare și va oficializa anexarea Transilvaniei de către Imperiul Austriac.
Pătrunderea influenței habsburgice în spațiul transilvănean a prilejuit și o revenire a catolicismului în forță. Autoritățile austriece au încercat printr-o serie de măsuri să reintroducă catolicismul ca principala religie în Transilvania. În Sibiu, acest lucru s-a manifestat prin invitarea călugărilor iezuiți în cetate și oferirea unui statut privilegiat, construirea Bisericii Romano-Catolice în Piața Mare în intervalul 1726-1733, și plasarea în Piața Mare a unei statui care reprezenta un sfânt catolic, Sfântul Nepomuk”, ne spune Rafael.
Statuia nu a fost văzută cu ochi buni de către sibieni
Oamenii sunt conservatori, iar sibienii nu fac deloc excepție. Mai ales că circumstanțele în care s-au aflat de veacuri au prilejuit acest lucru. „Statuia Sfântului Nepomuk a fost adusă la Sibiu ca o donație a comandantului general al armatei imperiale austriece în Transilvania, Paul de Wallis, în 1734. Încă din momentul plasării ei în Piața Mare, statuia a fost percepută ca un simbol al Contrareformei catolice, prin urmare, aceasta nu a fost bine primită de populația sibiană, care încercase în câteva rânduri să deterioreze statuia.
În aceste condiții, autoritățile imperiale s-au văzut nevoite să adopte câteva măsuri pentru a proteja statuia de acte de vandalism: a fost plasată o gardă militară, s-a dat o ordonanță de către magistratul orașului, care interzicea vandalizarea statuii, iar o litografie a lui Karl Koller, din secolul al XIX-lea, arată că statuia a fost împrejmuită cu un gard format din pari, legați între ei de frânghii sau lanțuri. Începând cu secolul al XIX-lea, statuia a fost încercuită de un grilaj din fier forjat”, adaugă istoricul.
Statuia, „plimbată” dintr-o parte în alta. În final, cumpărată cu un leu
În prezent, Sibiul este un oraș foarte tolerant cu toate religiile, însă pe vremuri nu a fost așa. Iar timpul nu schimbă doar oamenii, dar și imaginea orașelor. „Sursele arată că inițial statuia a fost plasată sub turnul Bisericii Romano-Catolice, ulterior fiind mutată pe Podul Porții Ocnei, care se va prăbuși și va îngropa statuia sub dărâmături. Apoi ea va fi recuperată și plasată în Piața Mare pe un soclu, cu un suport de cărămidă. Cronicile vremii arată că statuia a fost luată în derâdere și batjocorită de populația sibiană, în ciuda frumuseții și staturii sale impozante, caracteristice stilului baroc. Statuia a fost inaugurată chiar pe data de 16 mai, ziua în care Biserica Catolică îl sărbătorește pe Sfântul Nepomuk.
Venirea regimului comunist în România aduce cu sine numeroase schimbări, multe din acestea fiind vizibile mai ales în orașele mari, precum este Sibiul. Fiind un regim ateist, nu este de mirare faptul că regimul comunist a adus cu sine și schimbări de natură religioasă. În 1948, statuia a fost doborâtă de pe soclu cu ajutorul unor frânghii și utilaje grele, urmând ca acesta să fie demontat în bucăți și ascuns într-o grămadă lângă intrarea din Casa parohială Romano-Catolică din Piața Mare. Monumentul a fost relocat în curtea interioară a Palatului Brukenthal, unde a fost reasamblat. În 1988, Biserica Romano-Catolică cumpără cu o sumă simbolică de 1 leu întregul ansamblu, și îl relochează în curtea parohiei romano-catolice din Piața Mare.
Ulterior, în această locație, statuia este restaurată. În 2002 a existat o tentativă de readucere a statuii în Piața Mare, în contextul inițierii planului de refacere a centrului istoric al Sibiului, și în contextul demarării cercetărilor arheologice în Piața Mare, care au dus la identificarea locului amplasării statuii, a fundației și a gardului înconjurător.
Între timp, asupra statuii s-a intervenit cu câteva lucrări de curățare. Această încercare de readucere a statuii în Piața Mare s-a soldat cu un eșec, fiind invocate mai multe motive: amplasarea statuii în Piața Mare, în locul cuvenit, ar fi dat naștere unei controversate discuții de natură religioasă între confesiunile orașului; Piața Mare dobândise noi planuri de reamenajare, iar statuia ar fi fost prea fragilă, iar o relocare ar fi dus la sfărâmarea definitivă a acesteia. Așadar, s-a decis că cea mai bună cale de acțiune este ca statuia să rămână la locul unde se afla deja”, potrivit lui Rafael.
Statuia lui Nepomuk este una dintre puținele sculpturi baroce din piatră întâlnite în Sibiu
„Statuia lui Nepomuk este una dintre puținele sculpturi baroce din piatră întâlnite în Sibiu, și de asemenea, una din cele mai importante și unice reprezentări ale sfântului, întâlnite pe teritoriul României. Ca în majoritatea reprezentărilor sculpturale europene, sfântul este reprezentat în îmbrăcămintea episcopală: beretum pe cap cu 5 stele deasupra, pelerină scurtă, haină liturgică cu bordură dantelată și o reverendă (rasa preoțească). Capul este ușor înclinat spre dreapta, mâna stângă puțin ridicată, iar mâna dreaptă susține un crucifix.
Expresia sfântului sugerează umilință, modestie, o atitudine resemnată, iar ridicarea mâinii și faldurile veșmintelor sugerează faptul că sfântul este surprins în mișcare, într-o rotire ușoară a corpului. Pe trunchiul secundar al soclului se află o inscripție în piatră, în limba latină, în 33 de rânduri, împărțită în trei din cauza spațiului redus de pe soclu”, relatează tânărul.
Cine a fost Sfântul Nepomuk
Orașul este împânzit de statui. Trecem pe lângă acestea zilnic. Dar oare câtorva dintre noi le pasă cu adevărat de cine este reprezentat într-un monument? Ar trebui să fim mai conștienți pe lângă cine trecem, pentru că persoana sau silueta reprezentată sigur a schimbat ceva în vremea sa și aveam de învățat de la aceasta.
„Ioan Nepomuk a fost un vicar general al Arhiepiscopiei romano-catolice din Praga. El a trăit între anii 1345-1393. Obține funcția de vicar în 1389, în timpul arhiepiscopului Johann von Jenstein. El s-a opus politicii regelui Boemiei Venceslau al IV-lea (1361-1419), nedorind să accepte abatele propus de rege. A fost implicat în mai multe intrigi ale Bisericii împotriva regelui, fapt care a dus la arestarea, torturarea și executarea sa.
Nepomuk a fost executat fiind aruncat de pe Podul Carol din Praga, găsindu-și sfârșitul în râul Vltava. A fost canonizat la 19 martie 1729 de către papa Benedict al XIII-lea, numindu-l martir al credinței catolice. Sfântul se află înmormântat în Catedrala Sfântul Vitus din Praga. Având în vedere circumstanțele morții sale, Sfântul Nepomuk este considerat a fi sfântul patron al podurilor, al corăbierilor, al Boemiei, și mare ajutător în vreme de inundații. Cea mai importantă statuie a sfântului se află, firește, lângă Podul Carol din Praga. Una din legendele care circulă în jurul numelui acestui sfânt spune că în momentul în care sfântul a fost aruncat în Vltava, în apă ar fi apărut 5 stele, arătând caracterul de sfânt al acestui vicar”, spune Rafael.
