Am ajuns de unde am plecat în ceea ce privește călătoria noastră de cunoaștere a obiceiurilor de sfârșit de an. Mai exact, în Ardeal. Aici am discutat cu Georgeta Maria Roman, studentă a Universității „Lucian Blaga” Sibiu în anul III, la specializarea Conservare și Restaurare și în anul I la Studiul Patrimoniului și Managementul Bunurilor Culturale.
Aceasta mi-a povestit despre cele ce se întâmpla în noaptea de peste ani în localitatea sa natală, Blăjel, județul Sibiu, și nu numai. „În zona Ardealului, trecerea dintre ani a fost dintotdeauna marcată de un amestec de tradiții, superstiții și obiceiuri care păstrează vie moștenirea culturală a locului. Noaptea de Revelion nu este doar o sărbătoare, ci un moment de reflecție, speranță și pregătire pentru un an mai bun”, spune tânăra.
Ardelenii nu consumă carne de pui în noaptea de peste ani
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri după cum povestește Georgeta este cel legat de mâncarea consumată în noaptea dintre ani. Consumul cărnii de găină este evitat cu strictețe. Se spune că, la fel cum găina scurmă cu ghearele înapoi, tot astfel ar putea regresa norocul celui care o mănâncă, întregul an. Superstiția merge chiar mai departe: orice carne de găină rămasă de la masa de Crăciun trebuia aruncată înainte de miezul nopții, pentru a nu aduce greutăți sau lipsuri în gospodărie.
„Vivat”
Un alt ritual specific regiunii după cum spune și tânăra este folosirea iederei, o plantă care, în credința populară, simbolizează vitalitatea și protecția. În noaptea de Revelion, gospodinele așezau frunze de iederă pe plita sobei. Frunza era apoi analizată: dacă rămânea verde și proaspătă sub căldura plitei, anul ce urma era considerat unul bun, marcat de sănătate și belșug. Dacă însă frunza se ardea repede sau își schimba culoarea, semnul era interpretat cu prudență, iar oamenii se pregăteau pentru un an mai greu. Pe lângă aceste gesturi simbolice, în noaptea dintre ani atmosfera era mereu animată de voie bună și tradiții care uneau comunitatea. După fiecare pahar de băutură cei prezenți în jurul mesei rosteau cu bucurie „Vivat!”, un toast scurt și energic, menit să celebreze viața și să aducă un strop de noroc în sufletele tuturor.
Pâine și sare, foc și clopoței
Mai de demult, dar și astăzi la unele case din Ardeal, pe masa festivă nu lipsea pâinea cu sare, un simbol al ospitalității și belșugului. Aceasta era păstrată cu grijă pe masă până după miezul nopții, pentru a asigura prosperitatea casei în anul ce vine. Uneori, pâinea era stropită cu câteva picături de vin roșu, sugerând putere și sănătate.
Focul din sobă, la rândul său, avea o importanță aparte. Soba era încărcată cu lemn de esență tare, care trebuia să ardă constant în noaptea de Revelion. Se credea că acest foc neîntrerupt era un semn de continuitate și putere, protejând casa de rele și aducând lumină în viețile oamenilor. Clopoțeii, agățați la uși sau folosiți de copii, aveau rolul de a alunga spiritele rele și de a purifica spațiul, astfel încât anul nou să fie primit fără poverile celui care tocmai se încheia. După miezul nopții, sărbătoarea continua cu dansuri și cântece tradiționale. Tinerii se adunau laolaltă, unde cântau și jucau până dimineața.
CITEȘTE și: Oltenii „horesc” de sărbători – Sibiu 100
Ce fac bănățenii în seara de Anul Nou. Tradiții și superstiții din Arad – Sibiu 100
