Ce se vede:
Trump (om de afaceri, să nu uităm asta) vrea pace în Ucraina din două motive. Poate chiar din trei. Războiul e pierdut şi America trebuie să-şi spele obrazul; resursele naturale ale Ucrainei şi oportunităţile de afaceri într-o ţară în reconstrucţie după război îi fac cu ochiul; şi mai e urgenţa de a demonstra rivalului emergent, China, că la pupitrul concertului politic al lumii sunt (încă) Statele Unite.
Putin (vulpe politică, să nu uităm asta) vrea pace, dar prin capitularea Ucrainei! Vrea garanţii că aceasta nu va intra niciodată în NATO, căci este cel mai bun tampon la graniţa de vest a Rusiei; şi nu va da niciun metru înapoi de pe poziţiile cucerite până acum.
Uniunea Europeană – mai bine zis motorul franco-german al ei – vrea război. Bineînţeles, dus pe teritoriul altora! Din trei motive: le-ar rezolva economiile în prăbuşire; ar şterge urmele fărădelegilor şi crimelor împotriva umanităţii – vezi teroarea covid şi vaccinarea forţată – pe care le-au săvârşit sub comanda diabolică de la Bruxelles; şi le-ar satisface orgoliile imperiale, mai ales Franţei, zădărâtă cu băţul prin gard de Perfidul Albion, căci Anglia are întotdeaun un plan B în interes propriu, când e vorba să le tragă clapa tuturor.
Şi pentru că pare să-i scape Bruxellului din mână viţelul cel gras, Ucraina, pare să-i surâdă un alt joc periculos: Balcanii!!! Sper din toată inima să nu am dreptate. Dar încep să pricep avertismentul Sfântului părinte Arsenie Boca: „România va fi înconjurată de flăcări. Românii să se întoarcă în ţară, că vor vrea să vină şi nu vor mai putea”. Cineva zgândăre Balcanii, care au o rană nevindecată – cioburile fostei Yugoslavii. O scânteie e de ajuns pentru ca acest etern butoi cu pulbere să sară iar în aer şi să dea foc Europei, cum a mai făcut-o în istorie!
Iar în acest contex politic – pe cel economic nici nu-l mai amintesc, pentru că şi ăsta stă să ne explodeze în faţă –, fraţi români şi creştini, situaţia României este atât de dificilă, încât nu ne mai rămâne decât umorul, celor care îl mai au.
Nu avem preşedinte, că ce avem este doar o fantoşă, nu avem guvern, că ce avem este doar o gaşcă, nu avem Constituţie, că ce am avut a fost călcat în picioare. Suntem o corabie în derivă, fără pânze, fără cârmă. Am agăţat pe funia prezidenţialelor câteva izmene rupte în fund de atâta lustru, dat scaunelor puterii timp de mai bine de un sfert de veac, în care suflă din toţi bojocii o adunătură de fosile pokeriste, care mai cred că fac jocurile în România, în nădejdea că până la urmă una din izmenele astea rupte-n fund va flutura pe catargul de la Cotroceni.
Aş spune că sunt o ruşine naţională toate goangele astea care se cred preşedinţi, dar ei nu au ruşine pentru că nu se raportează la niciun reper moral. Sunt mult mai mult decât atât. Sunt ucigaşii cetăţii! Care nu înţeleg psihologia neamului pe care cred că-l conduc.
Marii duhovnici ai neamului românesc ne-au avertizat demult că, părăsind matca străbună în care acest popor curge după Legea lui Hristos de două milenii, vom intra în robia babiloniană.
Tot ei ne luminează că, efectul căderii duhovniceşti în plan raţional este o ieşire generală din minţi, în plan emoţional este o intrare generală în depresie şi nelinişte interioară, în plan fizic înseamnă boală, iar în plan social ajungem de nimeni nu se mai împacă cu nimeni. Lumea întreagă e un turn Babel! Iar Balcanii – butoiul cu pulbere pe care şedem toţi! Doamne apără şi păzeşte!
