„Care naţiune de pe pământ nu s-ar ridica de la mic la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ? …Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei…” (Fragment din discursul rostit de Simion Bărnuţiu – străbunicul marelui om de stat român Iuliu Maniu – în Catedrala din Blaj, la 14 Mai 1848).
Acesta este un sfat de nădejde pentru orice lider politic al României, valabil de 175 de ani încoace. Dar cine să ţină cont de el?! Azi suntem acelaşi popor cu oameni deştepţi, ca pe vremea străbunilor noştri, dar din păcate cu din ce în ce mai puţine caractere. Aceasta este o gravă problemă de siguranţă naţională, pentru că elitele s-au slăbănogit şi s-au spurcat la deliciile bunăstării obţinută nu pe merit, ci prin rapt, furt şi spolierea naţiunii. Deci urlă cu lupii şi-şi sfâşie propriul popor.
Istoria – dascălul vieţii – a demonstrat de nenumărate ori că: liderii puternici crează vremuri bune; vremurile bune crează lideri slabi; liderii slabi crează vremuri grele! Şi noi astfel de vremuri trăim. Ia priviţi pe mâinile cui a apucat Europa creştină a naţiunilor! Ce nebunie îi mână în lupta împotriva vieţii! Îţi interzic aerul, apa, căldura, vaca din bătătură, porcul din farfurie, casa, familia, opinia, credinţa, identitatea… nu le mai înşir. Şi noi, popor inteligent, dansăm cum ne cântă flaşnetarii dezaxării? Da, pentru că la vârf lipsesc două atribute cruciale pentru lideri puternici: caracterul şi înţelepciunea.
Ce i-ar fi spus un consilier înţelept preşedintelui Iohannis înainte de ţeapa cu vizita ’geaba în Ungaria? Stai acasă că nu eşti pionul lui Zele, ci liderul unui stat de trei ori mai mare ca Ungaria şi într-o poziţie strategică excelentă, din care poţi juca la masa verde. Dacă ai vână!
Ce i-ar fi spus acelaşi consilier premierului Ciolacu înainte de vizita la fel de ’geaba în Israel? Ai trei variante: 1. Fie stai acasă şi nu te poziţiona în conflict, că eşti prea mic pentru un război atât de mare. E meci între coloşi. Să nu te calce din greşeală în picioare! 2. Fie înveţi de la Ceauşescu niţică agerime oltenească atunci când a intermediat tratatul de pace dintre Israel şi Egipt, semnat în 1979 de premierul israelian şi preşedintele egiptean de la acea vreme, Menahem Begin şi Anwar El Sadat, aflat în vigoare şi în prezent. 3. Sau du-te, dar fă chiar şi imposibilul să-ţi aduci românii prinşi între cele două tabere ACASĂ!!! Pune-ţi la treabă serviciile, ambasadorii, relaţiile secrete, inteligenţa şi intelighenţia, lobby-ştii, tot ce ai, adu-i înghesuiţi în avionul tău, fă o haiducie, orice şi adu-i acasă că ţi-au cerut ajutorul.
Ar fi fost singura raţiune a acestei vizite. Iar din osânza electorală adunată astfel ai fi putut hălădui două mandate la preşedinţia României, chiar. Ţine aproape de popor, ca să nu rătăceşti! Iar poporului îi este acum foarte, foarte sete de niţică încredere şi mândrie naţională!
