Cele mai negre coşmaruri ale resetatorilor globalişti – ale celor care vroiau să întoarcă omenirea cu fundul în sus, să transforme bărbaţii în femei şi femeile în bărbaţi şi pe toţi în sclavi semirobotizaţi, să ne zombifice pe toţi cu vaccinul şi să ne închidă în oraşe de 15 minute, să ne servească la micul dejun, prânz şi cină viermi, gândaci şi carne de plastic, să ne pună botniţa pe minte, inimă şi gură şi să ne extermine ca să aibă ei loc de întors pe planetă – s-au adeverit: proiectul lor politic „faceţi omenirea o casă de nebuni” se amână sine die. A câştigat alegerile americane Trump.
Proiectul ăstuia e să facă din America din nou o NAŢIUNE (!!!) – ce-mi place cuvântul acesta – măreaţă. Adică normală! Şi cu asta, trag nădejdea că şi o omenire normală. Poate chiar o Europă normală din cea „vonderleyenizată”. Şi cine ştie, poate – în trend cu lumea – ne-om reveni şi noi, românii, la niţică normalitate.
Ce va fi? Nimeni nu ştie, doar bunul Dumnezeu, singurul care vede modelul covorului de sus! Noi, firele de lână colorate, ne vom ţese destinul naţional în funcţie de inteligenţa, patriotismul şi bărbăţia viitorului nostru preşedinte. Atenţie, Donald Trump este un luptător. S-a luptat cu toate comploturile şi înscenările perverse prin care adversarii l-au blocat la mantinelă. Donald Trump este un om de afaceri, deci şi de afaceri politice, un negociator. Îi plac adversarii, dar şi prietenii puternici.
Donald Trump este un american şi a câştigat alegerile mai ales în inima Americii profunde, cea plină de bărbăţie de dinainte de programul de slăbănogire aplicat de globalişti. Donald Trump are un prieten în Europa politică, singurul şef de stat pe care-l consideră astfel, pe care-l admiră pentru curajul şi loialitatea sa – Viktor Orban. Din 2019 Orban a mizat pe cartea Trump şi… a câştigat. Va fi alesul lui Trump în toate negocierile politice cu Europa, cu Rusia şi poate şi cu China. Va fi noul Ceauşescu, exportator de pace şi turnantă între occident şi orient în toate negocierile politice viitoare. Are o ţară mică, neînsemnată ca poziţie şi bogăţii, deci nu are ce negocia, decât diplomaţie! Iar despre noi, România, ce să mai vorbim.
Fără niciun singur diplomat de carieră în nicio singură capitală a vreunui stat care contează în jocul de putere al lumii, fără strategie politică în plan internaţional, fără ministru de externe cu cohones, cu o ofertă electorală de prezidenţiabili unul mai moale ca altul şi un guvern indigest, fără ideal naţional şi o uniune naţională de idei, paralizaţi de frica de a fi noi înşine şi impotenţi în a ne organiza, chiar şi numai într-o simplă tabără de supravieţuire, nu părem a fi mai mult decât un grăunte de mei, poziţionat – din păcate – cam în dreptul ciocului rapace al prădătorilor, o colonie.
Unde este inteligenţa diplomatică a României din vremea când negocia în conflictul israeliano-palestinian, când construise o mega-relaţie cu China sau când făcea punte comunicaţională între orient şi occident? Oare să ne fi pierdut busola politică? Românii nu sunt nostalgici comunişti, cum le place „analiştilor” să strâmbe adevărul care nu convine, ci s-au săturat de vremurile de umilinţă când înghiţim toate aberaţiile de la Bruxelles, Europa „creştină” ne scuipă de parcă am fi păgâni, oridecâte ori are prilejul şi statul român face sluj în loc să întoarcă scuipatul de unde a venit. O colonie bună de muls.
Dragi „politicieni”, geaba-i pupaţi tălpile lui Trump prin mesaje anoste de felicitare. Deja v-aţi poziţionat greşit! Un leu nu-şi pierde timpul gândindu-se la ce o să spună o oaie despre el! Mai studiaţi problema.
