Abia întrupat, Pruncul e obligat să fugă. De fapt, nici nu-i revine Lui obligația de a fi ținut în viață, ci minunatului, uitatului Iosif. O poruncă scurtă îi explică acestuia că Irod caută să-L ucidă. Pornit, cel mai probabil, pe regalitatea Lui mărturisită de steaua ce-i purtase la el pe Magii de la Răsărit. De vocile care-i încurajaseră refacerea Templului spunându-i că Mesia se apropie. Și care-l gratulau, uneori, ca pe un Mesia idolatrizându-i nebunia.
Pentru că Irod nu era doar un dictator sprijinit de Roma, ci și un idolatrizat de camarila ce-și trăgea seva veninoasă din nenorocita lui de fire. Nu întâmplător Iosif Flavius spunea – ținând cont de uciderea fiilor săi – că ești mai în siguranță lângă Irod fiind porcul său decât copilul său. Cel ce-și ucide fiii ca să-și păstreze tronul nu are niciun scrupul în a lua viața pruncilor din zona Betleemului pentru a-și asigura regalitatea. Confundă planul mesianic cu cel politic? Nu ar fi primul și, vai, nici ultimul. O idolatrizare de sine în numele căreia nu are nicio reținere să ucidă.
Este de reținut că Dumnezeu-Tatăl nu alege confruntarea pentru a soluționa atacul plin de ură al regelui ce se voia veșnic. Plătesc cu viața niște prunci pentru viața Pruncului? Dar cine poate opri un înnebunit de putere dacă nici Dumnezeu nu îl poate opri? Răspunsul vine prin grija aceasta incredibil de tandră a lui Iosif. Iubirea lui pentru Fiul lui Dumnezeu Întrupat este cu mult mai mare decât ura acestui ignobil trădător al succesiunii davidice, uzurpator al tronului lui David.
În dimensiune profetică moartea copiilor se asemănă cu moartea unor cavaleri ce-și apără Regele care își recapătă astfel tronul. Dar ce tron greu de purtat și de neinvidiat de trădătorii cu ifose de regi: Crucea Răstignirii! Nu întâmplător tradiția Bisericii ne spune că pruncii uciși de Irod sunt cei care dintâi au primit vestea și puterea Învierii. Au primit dintâi Raiul. Zorii Învierii vindecă, astfel, zorii Nașterii.
Istoria păstrează uciderea copiilor din zona Betleemului pe insistența lor în a-i combate mesianismul fals în care se scălda. Ei rostesc ceea ce părinții lor și bătrânii lui Israel nu puteau spune. Că regele Irod este un uzurpator de tron și un corupt în slujba Imperiului ce subjuga pe israeliți. Iosif primește misiunea de a salva Pruncul și o fac cu strașnică repeziciune. Știe că timpul este factorul ce menține în viață pe Acela Care ne-a redat veșnicia. O face știind aceasta și prețuind porunca de scăpare a Copilului de care se bucuraseră Îngerii și păstorii, magii și cerul întreg.
Este ceea ce scapă lui Irod. Dumnezeu-Omul vine în mijlocul lumii ca Iubire nu ca Frică. Vine să vindece de irozi teama oamenilor. Pentru a le reda Libertatea care nu este pământeană și poate fi cucerită cu adevărat numai având Cerul alături. Lecția este dură. Nu întotdeauna dictatorii pot fi înfruntați direct, doar cu o încărcătură de curaj ce te apropie de eroism, ci mai cu seamă în alianță cu Cerul, ceea ce te apropie de martiriu.
Biserica Ortodoxă Română a rânduit Anul 2025 drept unul al aducerii aminte de mărturisitorii din temnițele comuniste. Irozii s-au pornit. Dar știm că Hristos nu trădează pe cei ce se pun zălog pentru Viața Lui cu viața lor.
