Sunt puțini aceia care nu știu pilda aceasta. Și foarte puțini care nu o trăiesc pe propria responsabilitate. Nu este doar despre un tată și fii săi, ci despre toți tații și toți fiii lor care risipesc viețile părinților lor. Și viețile lor. Pentru că fiul care pleacă de acasă poartă cu sine provocarea aceasta. A risipirii a tot ce nu-i aparține, ca și cum ar fi al său.
Astăzi fiul risipitor nu mai pleacă în țara de departe pentru a risipi toate ale tatălui. Trece peste drum, peste pragurile unor locuri cu ifose de libertate, dar în care se strepezesc sufletele cu arginții stăpânitorului nemilos. Exploatatorului nemilos al slăbiciunilor sale.
Despre noi toți este Evanghelia aceasta. Mai ales despre frații fiilor risipitori. Aroganți în perfecționismul nostru. Lipsiți de bucuria revenirii aproapelui în brațele Tatălui Ceresc. Indiferenți la părerea de rău, pentru că noi nu avem decât o părere bună despre noi și asta ne umple toată viața. O crește. O fandosește. Ca și cum numai viața noastră ar conta. Ruptă de iubire și compătimire. Întârziată în proiecte ce le-am fi putut împlini de am fi avut iubirea și compătimirea celor din jur. Pe care, de cele mai multe ori, nu dăm doi bani.
Întoarcerea fiului risipitor este posibilă pentru că are un tată iubitor. În afara unei iubiri ce ne așteaptă, nicio întoarcere nu este posibilă. Nu este realizabilă. Pentru că atunci când nu ai la cine te întoarce, întoarcerea este doar o vrie de rătăcire în largul vieții. Este doar o întârziere a risipirii. O risipire în așteptare.
Tatăl reprezintă certitudinea așteptării. Domnul Hristos vorbea unui popor ce-și pierduse nădejdea. Oropsit. Redevenit slugă la stăpân. Rănit de administrație și nu de puține ori de cenzorii religioși ai timpului și Templului. El știe că oamenii au nevoie de un punct de reper la linia orizontului. El, care era un astfel de punct și un astfel de orizont. Al Așteptării mesianității împlinite.
De aceea perioada Triodului poartă prefață această poveste despre Întoarcere. Pentru că a merge înainte înspre Împărăție este o tainică întoarcere în sine și spre Tatăl. În ciuda cârcotașilor moraliști. Ori tocmai datorită lor. Frații lui Iuda Iscarioteanul. Umbrele de moralism ce întunecă morala cu vorbe.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
