Hristos a respins categoric formalismul. Adică împlinirea formelor, cu neglijarea fondului. De aceea, El a zis: „Iar tu când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu se vadă că postești”. Adică să nu postim ca fariseii, care își puneau cenușă în cap și se mânjeau cu funingine pe față, pentru aparențe, nesocotind că postul înseamnă curățirea interioară a sufletului.
Brâncuși spunea atât de profund: „Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată… Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe… și ferecă spiritul în închisoarea conformismului”. Contrar acestora, el a fost geniul creștin care a eliberat spiritul de închistările formaliste. Așa a spart clișeele, mergând la esențe.
Exact aceasta a vrut Hristos! În cele spirituale să nu cădem în capcana aparențelor, ci să pătrundem în interiorul nostru. Dar, din păcate, și astăzi mai sunt unii, care coboară bogăția Ortodoxiei, la nivelul redus al ritualismului sau bigotismului.
Un exemplu. La înmormântare, toți au obiceiul dezlegării picioarelor răposatului, ca nu cumva, acesta, să ajungă „legat” în mormânt. Dar se uită ușor că, înainte de moarte, este nevoie de dezlegarea sufletului de păcate. De aceea, multe persoane mor nespovedite și neîmpărtășite, dar cu… picioarele dezlegate. Trist! Un clișeu sinistru, păstrat cu „sfințenie”, care spune mult despre formalismul bigot.
Or, Hristos ne cheamă să depășim orice fățărnicie. Să postim prin nevoințe, nu prin formalisme. Pentru despătimire, nu pentru detoxifiere. Pentru spălare de păcate (nu de metale) grele, prin care ne strivim pe noi și pe aproapele.
Toate acestea înseamnă că postul e viață și taină! Dincolo de norme și de forme, de clișee și de „obiceie”…
