Evanghelia Centenarului 

M-am întrebat care ar fi Evanghelia potrivită pentru Centenar, să o comentăm împreună. Și am descoperit că nu ne-a ținut uniți o parte sau alta din Evanghelie,  un text sau altul. Ci ținerea în întregime a Cărții care formează popoare și le menține frumusețea sufletească. Nu e frumoasă țara fără oameni distinși și curați sufletește, care să asume conștient și lucid Evanghelia drept carte de căpătâi, care să creadă că Acela care a insuflat pe scriitorul Scripturii poate să-i fie și lui inspirație. Suntem în pragul disperării de acum pentru că ne-am limitat duhul creației inspirate de Hristos. Am înțepenit în proiecte stagiare, inexplicabil limitate la neputința noastră, la mintea noastră răutăcioasă și meschină. De aici nevoia de Evanghelie, în întregime. Auzim des cu aceia care se raportează la Evanghelie sunt din Evul Mediu, deși Cartea e mult mai veche, fiind înapoiați. Constatăm însă la „înaintații clipei” că jignesc, sunt intoleranți la părerea ta, batjocoresc tot ce nu reprezintă identități similare ca a lor, folosesc cuvinte josnice. Ba, pentru a părea că au dreptate, mint și contrafac știri, filmează coada evenimentelor prezentându-le ca miez al vieții și jonglează cu neputința de informare a omului modern, dând drept adevăr frustrările personale, neputințele și incongruențele propriilor vieți. Evanghelia nu este așa. Nu caută îndreptățire și nici iertări false, propune o linie de viață care apropie de Dumnezeu și face prioritate din comuniunea cu Hristos Domnul, Dumnezeul viu al istoriei. Poate greșim ca oameni ai creștinismului, poate că ne pornim uneori, discutabil, pe subiecte ori oameni din mediul în care trăim, dovedind că suntem oameni nu roboți religioși. Dar niciodată nu plecăm de la ideea că dispunem de un adevăr fără ca el să fi fost evaluat prin filtrul istoriei. Și nu al celei recente. Nu ne pornim vrând să anulăm opinia și gândul celuilalt. Mulți spun că avem o cultură moralistă, atunci când ne lăsăm cuprinși de căldura Evangheliei. E posibil. NU cred însă că diatribele anticreștine, oricât de anti-moraliste ar fi, nu sunt creatoare de eticisme ale unui patologic social lesne identificabil, boli sociale care nu pot naște și menține națiuni. De aceea, cred, e momentul să redeschidem Evanghelia și să ne lipim viața de ritmul ei de viață în Hristos. De dragul celui de-al doilea Centenar al Țării, la care ne îndatorează cel dintâi, pe care îl prăznuim.