Femeia Samarineancă întâlnește pe Domnul Hristos. Evanghelia descrie lucrurile cu un firesc remarcabil. Dintr-o șuetă la marginea fântânii lui Iacob femeia pleacă luminată de Har. Nici o încrâncenare, nici o aroganță învățătorească. Nici o aroganță și nici o încăpățânare dinspre ucenică. Dialogul curge cu un singur sens. Descoperirea iubirii lui Dumnezeu uneia ce se numea, pentru iudei, păgână, ruptă de lege. Pentru că Iisus Hristos nu se află dinaintea femeii ca să îi dea o lege ci să-i dăruiască preaplinul de iubire care te ține viu. Iar femeia se reanimă. Se întoarce de la sursa de apă ca și cum ar fi fost botezată în ea, născută de Sus. Cred că întâlnirea aceasta spune multe despre răbdarea Mântuitorului în a ne crește pentru Împărăția cerurilor. În Duminica trecută cheia Evangheliei a fost cuvântul paraliticului: N-am om! Iar Domnul se vădește Omul. Acum Hristos pare să ne spună că nu are oameni de dialog de calitatea femeii acesteia. O păcătoasă, fără îndoială, dar una inteligentă, cu preocupări sufletești. Ca orice om care iubește mult, ar zice Domnul, femeia aceasta știe că izvorul unei iubiri autentice nu stă doar în trupul său, în carnea sa. De aceea Domnul i se arată cu toată limpezimea: Eu Sunt! Părintele Nicolae Steinhardt vedea aici, în dialogul dintre Mântuitorul Hristos și Femeia Samarineancă, ce se va chema Fotini în Tradiție, un suflet de om supus examenului de către Dumnezeu. Un schimb de replici pline de miez, de adevăr simplu. Iubirea stă pe astfel de adevăruri rostite inteligent. Aviz celor care cred că Hristos ne vrea proști și fără replică.
Ce dăruiește frumusețe Evangheliei este disponibilitatea lui Hristos de a se întâlni cu oamenii. Dragostea lui de a intre în vorbă cu noi. O încurajare continuă, arătând de fiecare dată că avem un Dumnezeu disponibil la dialog. Un Dumnezeu dispus să ne ajute să-L descoperim, care nu dictează soluții, care nu încurajează relația ieftină, pe bază de frică. Femeia din Samaria, orbii, muții, leproșii, pierduții lumii, aruncații la gunoiul indiscreției sociale, toți sunt parteneri de dialog cu Hristos. Ceilalți îl ispitesc. Aceștia vor să afle. În fond, de atunci, lucrurile nu s-au schimbat. Cine vrea să afle pe Mântuitorul întreabă și El răspunde iar la întrebările Lui te ajută să afli răspunsul cuminte. E taina lui, de Cuvânt Întrupat, să te ajute să înveți cuvintele de care ai nevoie pentru mântuire: iertare, iubire, închinare, adevăr…Iar conținutul lor e unul singur: Iisus Hristos. Aflând Adevărul samarineanca fuge spre cetate să binevestească. Gest de prieten adevărat.
Pr. Constantin Necula
