Cea dintâi Duminică după Rusalii este despre roada Duhului Sfânt în Biserică. Începând cu sfințenia Maicii Domnului, pornind de la ea într-un fel, ceilalți toți câți și-au trăit viața în Hristos au primit acest apelativ de constanță în memoria Bisericii. Suntem prin ei martorii împlinirii Evangheliei Domnului Iisus Hristos, Care îndemna: „Fiți sfinți, precum și Tatăl Vostru Sfânt este”. O apartenență la o chemare și la împlinirea ei de care astăzi, mai mult decât în alte timpuri, nu mai prea suntem conștienți.
Lumea din jur se plânge de lipsa reperelor, de agonia valorilor prin care aceste repere pot să redobândească în sufletul copiilor ori tinerilor, în sufletele noastre, ale tuturor, orizontul împlinirii ca oameni. Uităm că zeci de ani din ultimii ani am batjocorit și diminuat icoana morală a societății. Am batjocorit – cu subiect social, dar fără predicat logic – moaște, icoane, locașuri de închinare și valorile care le-au decis înveșnicirea. I-am forțat, aproape, pe Sfinți să părăsească partea de cotidian în care să ne formăm caracterele. Am pus la loc de cinste tehnologii și oamenii tehnologiilor, am inventat vedete sub zgura cărora greu, din ce în ce mai greu, zărești un strop de luciditate.
Ultima perioadă a dovedit, a câta oară, cât de periculos poate fi jocul falsificării sfințeniei. Reducerii ei la un construct ideologic. Și livrării acestui construct drept program de partid. S-a vădit ce înseamnă întâlnirea dintre mediocritate și neștiință de conținut duhovnicesc. Și nimic nu doare acum mai mult decât lipsa dialogului corect, în Duhul lui Dumnezeu, pe care numai Sfinții îl pot inspira.
Duminica Tuturor Sfinților din anul acesta este și recursul dintâi la memoria anticomunistă a Bisericii. Printre cei urcați în calendare – deși de mult, de suficient timp ei erau în sinaxarul de suflet ale multora dintre noi – sunt și aceia care ne-au ajutat, ca Neam și Ortodoxie, să ne ținem vii la poarta Cerului. Valorile și eforturile, gândurile și trăirile noastre. Ei se întâlnesc de-acum cu toți care din veac au alcătuit osatura de luciditate și învățătură a Bisericii. Alcătuiesc în liniște cupola de sprijin a oricărei împăcări sociale și a oricărei reconstrucții a unității de Duh a Țării.
Va fi, fără nicio îndoială, greu și foarte greu într-o generație care neagă cu vehemență realitatea și preferă acesteia comunicarea eliptică de adevăr. Ori cu un adevăr reproșabil acroșat la realitate. Va fi greu și pentru că Evanghelia lui Hristos are darul, incredibil, de a exorciza minciuna și refonda liniile de sfințenie reală ale unui popor.
Pentru rugăciunile tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, pe noi nouă redă-ne!
