Din Evanghelia a 4-a din Post ne surprind ultimele două cuvinte: „Căci Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca el să slujească și să-și dea viața preț de răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10, 45).
Pentru „mulți”, oare nu pentru „toți”? Mai ales că, în versetul anterior Mântuitorul spune: „Care vrea să fie cel dintâi între voi, să fie slujitorul tuturor” (Marcu 10, 44). Această diferențiere apare și în Evanghelia de la Matei, la Cina cea de Taină: „Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” Matei 26, 27-28).
De ce, oare, Hristos face referință uneori la „toți”, alteori la „mulți”?
Răspunsul este acesta: Hristos este slujitorul și Mântuitorul tuturor, dar dintre aceștia „mulți” se vor mântui, dar nu „toți”. El S-a făcut slujitorul tuturor, dar răscumpărați vor fi numai unii, adică aceia care se străduiesc. Toți suntem chemați să mâncăm Trupul Lui și să bem Sângele Lui, dar numai o parte dintre cei ce se împărtășesc, se vor mântui. Tot așa înțelegem și cuvintele
Mântuitorului, care spune că Împărăția se dă numai „celor pentru care s-a pregătit” (Marcu 10, 40). Adică nu se dă tuturor, ci numai acelora care merită și s-au luptat pentru ea. Unii creștini au crezut că aici Hristos vorbește de o predestinație a celor care intră în Împărăția Lui. Nu. Este vorba, de fapt, de o pregătire a condițiilor de mântuire, nu de o pregătire anticipată pentru anumite persoane. Predestinarea numai a unora la mântuire ar fi o mare nedreptate.
Alții au încercat să spună, încă de acum, de pe pământ, că toți cei care se botează, se vor mântui cu siguranță. Nu e chiar așa! Aici e taina lui Dumnezeu. El hotărăște, după moartea noastră, cine aparține celor „mulți” care se mântuiesc, și cine nu. Pentru că „mulți”, dar din păcate, nu „toți” se mântuiesc.
Pr.Conf. Irimie Marga
