Suntem în Duminica Dinaintea prăznuirii Nașterii Domnului Hristos. Nu suntem prezenți în ea ca și cum nu am ști că Domnul S-a născut. Știm și de ce, an de an, înșirăm numele a generații și generații de oameni care au așteptat „clipa Betleem” căreia noi îi suntem următori.
Dacă privim „sinaxarul” propus de Matei aflăm linia de așteptare a lui Mesia. Aflăm cum se nasc unii din alții, dar maia les aflăm succesiunea aproape genetică a unei nădejdi fără de care „plinirea vremii” (Gal. 4. 4) nu ar fi putu să se împlinească. Sunt toți strămoșii după trup ai Celui care va lua trup omenesc din trup omenesc lăsându-ne Trupul Său spre îndumnezeirea noastră. Prin Hristos, noul David al împlinirii așteptării, am primit noi înșine acces în „baza de date” a mântuirii.
Am căpătat cea mai de preț identificare: suntem fii lui Dumnezeu, neam nou al lui Dumnezeu care ne-a și ales prin Fiul Său. Pe pruncul ce se naște profeția vestea că îl va chema Emanuel – Cu noi este Dumnezeu. În cuvintele acestea stă toată nădejdea așteptării și împlinirea ei. E toată bogăția de curaj prin care fragilul, dificilul și îndrăznețul neam al lui Israel și-a trăit menirea. E prisma de cuvinte prin care s-au strecurat toate cuvintele care au alcătuit Scriptura sa.
Poate părea hazardat ceea ce îndrăznesc teologii să spună, dar se vădește real. În lista celor care preced Venirea în Trup a Mântuitorului nu sunt numai regi de ispravă. Unii sunt de nepomenit ori chiar de nedorit în neam. Domnul nu recuză pe nimeni din „pomelnicul” Său. În Liturghia cosmică a strămoșilor Săi nu face curățenie pentru a da bine lecturii. Ne pune să-i căutăm, să le aflăm viețile și să urmăm celor care ne sunt măsura vieții. Interesant este că Matei intuiește de unde i se naște ura lui Irod pe Regele Hristos cel născut în Betleem.
Irod inițiase o dinastie fără rădăcina în David și de aceea ucide cu sagacitate tot ce se atinge de sângele davidic. Ucide toți feciorașii din zona Betleemului și numai pentru că oricare dintre ei puteau reprezenta un urmaș al lui David ce i-ar fi putut perima autoritatea dinastică. Ba chiar ucide pe proprii săi fii născuți din femei ce ar fi putut fi din neamul lui David. Arătând că mereu uzurpatorii de titluri vor fi deranjați de divinitatea succesiunii autentificate în Harul lui Dumnezeu. Lui Irod și nici altui conducător al Țării israeliții nu le-ar fi spus niciodată Emanuel – Cu noi este Dumnezeu!
N-ar fi rău să învățăm că niciodată uzurpatorii lui Hristos nu pot veni drept prezențe care să vindece, mesianic, un neam. Le lipsește alegerea, oricâtă cerneală ar vărsa unii și oricât venin ar naște cerneala lor. Hristos intră în viețile noastre cu Trup și Sânge luat din cei pomeniți de Matei în deschiderea Evangheliei sale. Fără să ne știe nebunia vremii de acum, ne argumentează cu istorie prezența istorică a Mântuitorului. Care nu, nu vine nici de pe altă planetă și nici dintr-un șir de reîncarnări. Ci vine cu istoria poporului pulsând în Sângele prin care îl va mântui pe om.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
