Nain, necunoscutul sat devenit universal prin Învierea unui copil. E momentul cel mai important din istoria unei vieți: Învierea! Hristos face din învierea copilului acestuia lecția dintâi a Abecedarului propriei Sale Învieri. Fiul unei femei singure, văduve, primește harul ieșirii din moarte într-un colț obscur de lume. Arătând că nu-i străină smereniei Învierea.
Nain. Uitatul sat al lumii credinței. În care încă se fac minuni. Încă vine Hristos pe cale – El fiind Calea, Adevărul și Viața – și conferă omului aura sa reală. De nemuritor. Într-o lume înspăimântată de ce li se întâmplă copiilor noștri ar trebui să învățăm din Evanghelia acesta că Hristos taie calea morții. Nu o îngăduie stăpână. Că frica noastră nu este despre moarte, ci despre veșnicia ei. Lipsiți de Hristos, copiii sunt rană de moarte. Îi văd cum trec pe stradă și prin viață. Hăituiți de modele lipsite de virtute ale carierismului mediocru și himerele unui consumism din care li se trag toate intoxicațiile. Morale și economice.
Pe Hristos însă nu-L poate învinge nimic, dar Îl poate ține departe de ei, de copiii noștri, lipsa noastră de atenție la El. Uimiți de moarte, oamenii zilei sunt departe de liniște. Iar neliniștea lor s-a transformat într-o mare și continuă durere, o sâcâire complexă a echilibrului cunoașterii lui Dumnezeu. Și trecem în deruta generală crezând că simpla pomenire a Mântuitorului înseamnă și părtășia cu El. Priviți cu luare aminte la episodul acesta din Evanghelie.
Nimic nu „recomandă” intervenția lui Hristos. Nimic alta decât durerea reală a femeii și moartea – reală – a singurului ei fiu. O durere se întâlnește cu Omul-Durerii și moartea cu Biruitorul ei. Nu suntem în lumea poveștilor, ci în lumea minunilor. Iar minunea aceasta ne învață că orice Întâlnire cu Hristos este o biruință împotriva morții.
Un sat uitat. O mamă ce credea că nu mai are pe nimeni. Un tânăr plecat spre îngropare. Nimic special care să anunțe învierea copilului. Numai Hristos. Încăpățânat în Bine, biruind întunericul prin cuvintele Învierii. Nu ține niciun discurs. Nu caută spectacolul. Nu cere nimic. Nu face nici o constatare – nu zice ca în alte dăți: credința ta te-a mântuit -, iar discursul său de motivare a copilului e simplu: Tinere, ție îți zic, scoală-te! Nu negociază cu moartea. Îi poruncește. Și copilul este nu doar întors din drum, ci și așezat pe Cale în acord cu Adevărul și Viața. Frică îi cuprinde pe oameni. Dar și un val de Duh Sfânt. Sunt și ei în adevăr atunci când spun: „Prooroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat poporul Său!” (Luca 7.16). Ei simt vibrând în aer Învierea.
Domnul nu face nimic din toate acestea ascuns de ochii sătenilor ori ucenicilor Săi. Nu are explicații deștepte și nici nu încearcă să inducă un plus de credibilitate peste gradul de credință pe care oamenii îl mărturiseau deja. De aceea „momentul Nain” este despre înviere, dar și despre nașterea credinței în comunitățile noastre. În viețile noastre. Dacă ne dorim copii pe Cale nu le oferiți drumuri lăturalnice în afirmare și nici parcări de lux fără ieșire la viața reală. Priviți la Hristos. Rugați-L și îndemnați-vă copiii să creadă. Unde este Hristos nu răbate niciun zgomot de ură și violență. E Viu și Viață.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
