După cercetarea vieţii şi activităţii Părintelui Arsenie Boca, aceasta urmează să realizeze un studiu document, care să fie ulterior propus aprobării Sfântului Sinod. În ediţia trecută, Pr.Conf.Univ.Dr. Irimie Marga, profesor de Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu a explicat pentru cititorii Sibiu 100% care sunt procedurile care trebuie îndeplinite pentru trecerea Părintelui Arsenie Boca în rândul sfinţilor, iar în această a doua parte a interviului vorbeşte despre trăsăturile care arată sfinţenia învăţăturilor care ne-au rămas de la el.
Cum l-aţi perceput pe Părintele Arsenie Boca, după ce aţi citit scrierile sale şi aţi ascultat sute de mărturii cu privire la activitatea sa duhovnicească desfăşurată atât la mânăstirile de la Sâmbăta de Sus şi de la Prislop, cât şi de la Bucureşti, unde picta biserica de la Drăgănescu?
Mai întâi, ca un mare vizionar, aşa cum cred că n-a mai existat în istoria neamului nostru. Cunoştea atât necazurile personale ale oamenilor, dar mai ales ştia cauzele lor. Acest fapt îi cutremura pe oameni şi prin aceasta a reuşit să schimbe multe vieţi. Cunoscând trecutul dădea oamenilor sfatul cel mai potrivit, calea de urmat. Cei care l-au ascultat au ajuns departe. Cei care nu l-au ascultat – şi nu au fost puţini! – şi-au adus aminte cu amar de cuvintele Părintelui Arsenie. O altă trăsătură unică a Părintelui Arsenie a fost felul în care el a văzut legătura dintre Biserica mare (ecclesia maior) şi Biserica mică (ecclesia minor), adică familia. Această legătură a mărturisit-o într-un mod cu totul aparte, pornind de la convingerea potrivit căreia credinţa din Biserica mare trebuie transpusă şi trăită deplin într-o viaţă de familie creştină adevărată. Cu alte cuvinte putem spune că Părintele Arsenie cunoştea cât de credincioşi sunt oamenii, după felul în care trăiau în familie, până la cele mai mici detalii ale vieţii intime. Convingerea existenţei lui Dumnezeu se transpune în convingerea prezenţei lui Dumnezeu în actul procreaţiei, cu toate aspectele lui. Degeaba ne numim creştini în public, dacă în viaţa privată de familie, în maxima noastră intimitate, ne comportăm ca ateii. În acest sens este binecunoscută atitudinea Părintelui Arsenie, după ce oamenii veneau la el şi spuneau câţi copii au, el întreba: ceilalţi copii unde sunt? Majoritatea amuţeau… Apoi spunea: mai bine mori, decât să omori! Nimeni nu mărturisea tragedia avortului ca Părintele Arsenie. Dezastrul din viaţa de familie, din viaţa noastră intimă, nu poate fi acoperit de formalismul şi falsa evlavie pe care noi adeseori le afişăm. Mai cred că vărsarea de sânge pe care a prevestit-o Părintele Arsenie nu este numai cea de la revoluţie, cât mai ales vărsarea de sânge care a urmat prin liberalizarea avorturilor.
Aţi văzut în Părintele Arsenie un model pe care v-aţi dorit să-l urmaţi ca duhovnic, v-a influenţat în vreun fel activitatea preoţească?
Pentru mine Părintele Arsenie este un călăuzitor unic şi de neegalat. Aş putea să spun că viziunea lui asupra vieţii creştine autentice din Biserica mare şi din Biserica mică (familia) mi-a schimbat modul de a teologhisi, m-a făcut să pun preţ pe forţa şi sinceritatea cuvântului (chiar dacă de aici am avut de suferit), mi-a influenţat definitoriu viaţa personală şi familia mea. O mare şansă am avut prin soţia mea, care l-a cunoscut personal pe Părintele Arsenie, deci nu a trebuit să-i explic toate acestea. Răbdarea şi tenacitatea cu care Părintele Arsenie a învins abuzurile de putere ale autorităţilor civile, dar şi ale autorităţilor bisericeşti ale vremii, m-au impresionat foarte mult. Şi astăzi Părintele Arsenie mă mângâie, când văd că abuzurile de putere nu încetează. Setea şi abuzul de putere este cea mai mare slăbiciune umană. De fapt mi-e milă de acele persoane care abuzează de putere, pentru că le văd nefericite, iar familiile lor suferă datorită acestui păcat. Dacă l-ar urma mai bine pe Părintele Arsenie şi-ar schimba viaţa, spre binele lor, dar mai ales al Bisericii. Credinţa în Judecata de Apoi, la care toţi vom da seama de ceea ce am făcut, a fost la Părintele Arsenie sensul rezistenţei lui în faţa tuturor ispitelor civile şi bisericeşti.
În afara faptului că Părintele Arsenie avea acel dar prin care putea să vadă mai multe lucruri despre credincios decât spunea el la spovedanie, ce alte calităţi consideraţi că îl recomandă pentru canonizare?
Am amintit deja de cunoaşterea vizionară, cu duhul, a Părintelui Arsenie. La aceasta se adaugă cunoaşterea ştiinţifică a Părintelui Arsenie, în baza studiilor sale de medicină şi de belle-arte. În baza acestor cunoaşteri, Părintele Arsenie a făcut o legătură revelatoare, unică şi incontestabilă, între medicină şi viaţa spirituală. Mai exact, Părintele Arsenie vorbea, cu mai bine de 50 de ani în urmă, de legătura dintre păcat şi genele umane. Despre înscrierea păcatelor în structura noastră genetică şi transmiterea lor pe cale genetică la urmaşi, nu a mai vorbit nimeni până la Părintele Arsenie. Genetica abia acum descoperă, tot mai mult, ceea ce Părintele Arsenie spunea cu mult înainte, că în genele noastre se găsesc înscrise, toate informaţiile despre noi, talentele, degenerările, bolile, înclinaţiile, sentimentele etc. E suficient să citim cartea „Cărarea Împărăţiei”, unde viziunea teologico-medicală a Părintelui se dovedeşte revelatoare. Un alt exemplu priveşte modul în care Părintele Arsenie a făcut legătura dintre viaţa duhovnicească şi glandele cu secreţie internă. Nu vreau să intru în detalii, dar cei care cunosc mesajul Părintelui Arsenie ştiu de glanda cu secreţie internă care aparţine şi bărbatului şi femeii, în viaţa conjugală, şi cât de nocivă este cea mai populară metodă anticoncepţională, considerată de majoritatea oamenilor, ca cea mai inofensivă. Este evident că despre aşa ceva n-a mai vorbit nimeni până la Părintele Arsenie. Şi a vorbit bine! Ce să mai spunem despre darurile artistice ale Părintelui Arsenie! Pictura Părintelui Arsenie este fascinantă! Iertaţi-mă, dar Capela Sixtină, unde priveşti atâta goliciune (aşa cum spunea şi Părintele Stăniloae), nu se poate compara cu pictura de la Drăgănescu. Câtă frumuseţe filocalică şi splendoare mistică vedem în icoanele împărăteşti de la Prislop! Mie îmi plac foarte mult şi elementele decorative, bogate, din tradiţia românească brâncovenească, întâlnite pe coperţile Filocaliilor româneşti sau în iconostasul de o fineţe rară, de la mânăstirea Prislop. De neegalat rămâne şi integrarea cosmică a clopotniţei Părintelui Arsenie, de la mânăstirea Prislop. Prin toate acestea, şi altele asemenea, Părintele Arsenie ocupă un loc unic, inconfundabil, între duhovnicii României.
Ce mesaj credeţi că transmite mișcarea duhovnicească de la Prislop, care ia amploare pe zi ce trece?
Mesajul acestei mişcări duhovniceşti nu este şi nu poate fi altul, decât mesajul propovăduirii Părintelui Arsenie, cuprins în predicile lui, în scrierile lui, în pictura lui, mai ales în multele sintagme (apoftegme) pe care le-a vorbit Părintele. Aş aminti aici câteva: „Nu irosiţi energia genezică”, „Feciorie până la Cununie şi fidelitate până la moarte”, „Nici refuz, nici abuz”, „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă” şi altele. Actualitatea acestor cuvinte atrage ca un magnet. Dar naşte şi întrebarea: câţi le împlinim? Hm!
În opinia sfinției voastre, care este esența învățăturii Părintelui Arsenie?
Esenţa învăţăturii Părintelui Arsenie este esenţa învăţăturii noastre creştine, pentru că Părintele Arsenie n-a adus o altă învăţătură. Părintele Arsenie doar ne-a actualizat această învăţătură, ne-a prezentat-o într-un mod unic şi revelator, ne-a făcut să ne îndrăgostim de Hristos şi de Biserica Lui, şi să-I urmăm calea spre mântuirea noastră. De aceea este şi greu să cuprindem în câteva cuvinte această învăţătură.
Cred, însă, că sinteza cea mai bună a făcut-o chiar Părintele Arsenie, în cuvintele scrise în icoana Mântuitorului Iisus Hristos, de pe iconostasul de la mânăstirea Prislop, şi care sună în felul următor:
„Nu te teme, turmă mică… Unde sunt doi sau trei adunaţi adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Iată Eu sunt cu voi – Trup şi Sânge – în toate zilele până la sfârşitul veacului. Dar fericiţi cei cu inima curată.Deci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor da vouă. Nu fiţi cu spinii grijilor în inimă. Ci dă-Mi Mie inima ta. Dacă vrea cineva să vină după Mine să se lapede de sine, să-şi ia crucea sa, în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, ba încă şi de viaţa sa, nu poate să fie ucenicul Meu. În lume necazuri veţi avea, din pricina Mea, căci vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi, şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Iar când vor începe să fie toate acestea, prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră s-a apropiat.Îndrăzniţi deci, Eu am biruit lumea.“
Iată stau la uşa ta şi bat…”
