La fiecare Liturghie, preotul rostește două rugăciuni deosebite. Prima se adresează Mântuitorului Hristos: „Doamne, Cel ce ai trimis pe preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoiește nouă, celor ce ne rugăm Ție”.
Cea de-a doua se numește epicleză, se adresează lui Dumnezeu-Tatăl, cerându-I să trimită harul Duhului Sfânt peste toată Biserica și peste darurile de pâine și vin, prefăcându-le în Trupul și Sângele lui Hristos.
Ambele rugăciuni au la bază toate evenimentele din iconomia mântuirii, mai ales momentul pogorârii Duhului Sfânt, de Rusalii, prin care s-a întemeiat Biserica.
Prin pogorârea Duhului Sfânt, de la Dumnezeu-Tatăl, se actualizează jertfa lui Hristos la fiecare Liturghie. Iar noi, prin împărtășirea cu Sfânta Cuminecătură, ne luăm arvuna vieții veșnice.
Termenul de „împărtășire” vine de la „parte”, prin care arătăm că devenim părtași cu Hristos. Iar termenul de „cuminecare” vine de la „comunicare”, arătând că intrăm în comuniune cu Hristos, spre dobândirea vieții veșnice.
Câtă frumusețe și câtă înțelepciune în rugăciunile noastre!
Să mai reținem încă ceva important: în prima rugăciune se cere lui Hristos ca Duhul Sfânt să nu fie luat de la noi… Se poate și așa ceva?
Din păcate, da. Sfinții Părinți spun că Liturghia ține lumea, dar la sfârșitul lumii Liturghia se va lua de la noi. Adică harul nu se va mai pogorî. Lucrarea lui Antihrist va fi o lucrare anti-Rusalii. Cutremurător!
Pentru aceasta, să luăm aminte, să fim buni chivernisitori ai harului. Dacă ne vom ruga, ca harul să se pogoare forțat, acolo unde nu se face voia lui Dumnezeu, el se va lua de la noi…
De aceea, în noul praznic de Rusalii, să ne rugăm ca Mângâietorul, Duhul adevărului, Vistierul bunătăților și Dătătorul de viață, să Se sălășluiască întru noi, să ne curețe de toată întinăciunea și să ne mai lase Liturghia, prin înnoirea nesfârșită a harului Său.
