Discuțiile Mântuitorului cu persoane de altă credință, rămân printre cele mai captivante texte biblice. Evanghelia de astăzi ne relatează despre întâlnirea Mântuitorului cu un sutaș roman, care, după un scurt dialog, este lăudat uimitor: „Nici în Israel n-am aflat atâta credință!”
Motivul rostirii acestor cuvinte, cu mare greutate, vine din uimirea lui Hristos față de logica credinței sutașului. Sutașul face o comparație genială între puterea umană și puterea spirituală, pe care le vede într-o împreunare firească. Acesta avea convingerea că, cei care dețin puterea, se manifestă la fel, indiferent în ce plan se află.
Din păcate, o astfel de convingere, a legăturii firești dintre spiritual și material, nu a găsit-o decât la sutaș. Mulți separau aceste două lumi, trăind într-o duplicitate falsă, precum erau fariseii și saducheii. Or, Hristos evidențiază această convingere, privind spre esența trăirii sutașului, iar nu spre formalisme păguboase.
Unul care a înțeles perfect acest mesaj, a fost Sfântul Arsenie Boca, cel care a fost recent canonizat, slavă Domnului! Gândind ca Mântuitorul, căutând să dea expresie esențelor spirituale, în biserica de la Drăgănescu, Sf. Arsenie a pictat basilica de la Vatican, pe Sf. Francisc de Assisi și pe Ulfilas.
Mulți cârtitori formaliști n-au înțeles gestul acesta. Or, Sf. Arsenie privea, precum Iisus, la esențe: basilica de la Vatican s-a vrut o aducere aminte a latinității noastre, afectată de Schisma cea Mare, Sf. Francisc de Assisi, catolic, a dus o viață ascetică exemplară, rar întâlnită, iar episcopul Ulfilas, într-o perioadă în care nu se fixase deplin hristologia, a tradus Biblia în limba gotă, pe teritoriul țării noastre, gest de o valoare incomensurabilă pentru istoria românilor și a Europei creștine.
Iată de ce Pr. Arsenie își merită deplin recunoașterea ca Sfânt. Mai mult decât sutașul, Pr. Arsenie ne-a uimit pe noi și, credem, că și pe Iisus.
