Duminica a 4-a după Rusalii. La rând, puse pentru înțelepțirea noastră, motivațiile praznicului: prima, Părinții Sinodului IV Ecumenic (de la Calcedon) având ca suport de text liturgic Evanghelia de la Ioan (17.1-13), cea de-a doua, Vindecarea slugii sutașului (Matei 8.5-13). De la Părinții de la Calcedon (451) ne rămân cuvintele acestea de aur: „Urmând așadar Sfinților Părinți, noi învățăm într-un glas că mărturisim pe Unul și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși desăvârșit întru dumnezeire cât și întru omenitate, Însuși Dumnezeu adevărat și om adevărat din suflet rațional și din trup, de-o-ființă cu Tatăl după dumnezeire și de-o-ființă cu noi după omenitate, întru toate asemenea nouă afară de păcat, născut din Tatăl mai înainte de veci după dumnezeire și, la plinirea vremii, Același născut pentru noi şi pentru a noastră mântuire din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, după omenitate, Unul și Același Hristos, Fiul, Domnul, Unul Născut, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însușirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas, nu împărțindu-se sau despărțindu-se în două fețe, ci Unul și Același Fiu, Unul Născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la început proorocii, precum El însuși ne-a învățat despre Sine și precum ne-a predanisit nouă Crezul Părinților”. O spun aceasta, peste veacuri, robii lui Dumnezeu prezenți în harul Duhului Sfânt, propovăduind și apărând Dumnezeirea necondiționată a Mântuitorului.
De multă vreme aud mereu că ar trebui să schimbăm formula de „robi ai lui Dumnezeu” pentru că exprimă o formă de supușenie care face atingere confortului libertății în care astăzi trăim. Recitind textul Mărturisirii de la Calcedon, din care am citat o parte, îmi pare că nu există ecou mai minunat decât spusa Apostolului care, comparând roada sufletului aflat în robia păcatului cu rodirea robiei în Hristos, scrie: „Fiindcă atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate. Și ce rod aveați atunci? Roade de care acum vă rușinați, fiindcă sfârșitul lor este moartea. Acum însă, fiind eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, dați roade care duc la sfințire iar sfârșitul lor este viața veșnică ” (Rom. 6. 20-22). E lecția smereniei. Să înveți cui vrei să slujești, căror idealuri și în ce mod aceste idealuri te apropie de mântuire. Restul este vânare de vând, este o robie a resturilor de libertate!
