Suntem în Duminica Sfinților Români. Am scris de fiecare dată că așezarea Duminicii acesteia imediat după Rusalii și îndată după Duminica Tuturor Sfinților arată modul în care Duhul Sfânt se „imprimă” în fiecare națiune, pe măsura credinței și făptuirii fiecărui popor.
Evangheliile care marchează sărbătoarea (Matei 4.18-23 și Matei 5, 14-16; 10. 32-33, 17.18-22) sunt dublate de texte ale Epistolelor către Romani (2.10-16) și către Corinteni (2 Cor. 5.17-20; 6. 1, 3-7, 10; 13, 11).
Remarcați cât de greu le-a venit alcătuitorilor structurii lecturilor să se așeze pe un singur text? Dragostea te face, creștin fiind, dăruitor de cuvinte înălțătoare celor care ți-au înălțat viața la lumină. Nu te poți opri și nu ai alegere. Ai vrea să spui că fiecare text se potrivește câte unui sfânt.
Îngăduiți-mi să vă chem să medităm împreună la chemarea Sfinților Români. Epistola Sfântului Pavel, a doua adresată Corintenilor, consemnează: „Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut și iată s-au înnoit. Și toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat misiunea împăcării. Așadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neținând seama de greșelile oamenilor și încredințându-ne cuvântul împăcării. Noi suntem deci solii lui Hristos, ca și cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! (2 Cor. 5.17-20).
Cum sună cuvintele acestea în România dezbinării și mediocrității? Lipsa de împăcare în Dumnezeu este pricina ruperii, deșirării noastre ca popor. Iar sfinții se roagă de noi să reîmpăcăm inimile, faptele, valorile pentru care trăim cu cele dăruite nouă de la Hristos Dumnezeu, Înnoitorul și Restauratorul lumii. Arhimandritul Paisie de la Hilandar ne spune că pătimirea este leacul pentru fiecare patimă (La Dumnezeiasca Strajă, 2016, p.116). Oare vom pricepe vreodată că pătimirile ce ne vin și ne rănesc și ne zdruncină și ne împuținează viața sunt medicamentele vindecării din propriile noastre patimi? Că tot ce vine peste noi sunt liniile de forță ale unei pedagogii care ne apropie de mântuire? Cei pe care-i prăznuim în Duminica aceasta au înțeles. Nevoința lor, martiriul lor pentru credință, cuvioșia vieții ori luciditatea mărturiei ne vindecă până astăzi în patimile noastre. Sunt martorii lui este posibil! Prin harul lui Dumnezeu născuți între noi, trăind și pătimind pentru Hristos, ne sunt modelele Împărăției ce va să vie! Nici unul nu moare fără rod. Să ne împăcăm dar cu Dumnezeu! Și să-i trăim dreptatea. Ca să devenim în El!
