1.3 C
Sibiu
marți, februarie 17, 2026

INTERVIU Mihaela Avram. Coaching-ul: Drumul către tine, printr-un parteneriat profesionist

Cele mai citite

Olga Bratu

Mihaela Avram Life și career coach certificat, Consilier vocațional, Consilier orientare școlară și profesională, expert Career Planner

Începutul de an vine întotdeauna cu noi planuri și inițiative personale sau profesionale. Sau cel putin cu dorința de a face schimbări, de a demara proiecte noi. Dar nu întotdeauna este ușor să stabilești un obiectiv, să faci un plan de acțiune, să pui în practică acest plan sau să-l ajustezi pe parcurs, fără să deviezi de la obiectivul tău. Când ai nevoie de claritate și susținere în demersul tău, coaching-ul poate fi soluția.

Coaching-ul este un serviciu apărut recent pe piața românească. El a fost recunoscut oficial ca ocupație în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR 242412) în februarie 2013, sub denumirea de „specialist în activitatea de coaching”. Din acest motiv, fie nu știm în ce măsură un astfel de serviciu ne-ar putea fi de folos în dezvoltarea noastră, fie îl privim cu suspiciune, uneori chiar cu desconsiderare. Pentru a avea o imagine mai clară asupra coaching-ului, am stat de vorbă cu Mihaela Avram, life și career coach certificat de International Coach Federation.

Mi-am urmat intuiția, pur și simplu, și am știut că acesta este drumul meu”

Mihaela, tu ai devenit coach acreditat în 2015. Ai peste 10 ani de experiență în acest domeniu. Cum ai descoperit coaching-ul și ce te-a determinat să pornești pe acest drum deloc bătătorit în România?

Am descoperit coaching-ul în perioada în care lucram ca manager de proiect într-o companie, undeva prin 2010. Simplitatea metodei, combinată cu energia coach-ului care m-a ghidat atunci, m-au cucerit imediat — a fost dragoste la prima vedere.

Atracția față de acest drum am simțit-o ca pe o chemare interioară. Nu am stat să analizez dacă este un drum ușor. Mi-am urmat intuiția, pur și simplu, și am știut că acesta este drumul meu.

Ce este și ce nu este coaching-ul? La ce ar trebui să mă aștept dacă apelez la coaching?

Federația Internațională de Coaching (ICF) definește coachingul ca fiind „un parteneriat cu clienții într-un proces provocator și creativ de reflecție, care îi inspiră să își maximizeze potențialul personal și profesional”. În acest parteneriat clientul este considerat plin de resurse și expert în propria viață.

Coaching-ul este un proces profesionist de facilitare și împuternicire, adaptat contextului de viață al fiecărei persoane. Ne concentrăm pe obiective, pe autocunoaștere, pe construirea viitorului și pe rezultate, nu pe vindecarea trecutului – acesta fiind rolul terapiei. Toate acestea în cadrul unor standarde etice și profesionale clare.

La ce ar trebui să se aștepte cineva care apelează la coaching? La un spațiu de siguranță și confidențialitate totală, în care poate accesa cele mai valoroase resurse interioare pentru obiectivul adus în proces. Relația de încredere și deschidere dintre coach și client este esențială pentru reușita colaborării, la fel ca implicarea și dedicarea reală a ambilor parteneri.

„Judecata nu are ce căuta într-o sesiune de coaching”

În general, suntem reticenți la lucruri noi. Mai mult decât atât, preferăm să luăm singuri deciziile importante, fie ele personale sau profesionale. Cel mult ne sfătuim cu un prieten, cu partenerul de viață sau cu un membru al familiei. De ce crezi că persistă percepția că „nu am nevoie de coaching, le pot rezolva singur”? Cum ai explica diferența dintre autonomie și sprijinul profesionist?

Consider că această percepție își are rădăcinile în obișnuințele și tiparele de educație, mai ales în cazul generațiilor crescute în anii ’70–’80, dar și în propriul nostru ego — ideea că „trebuie să ne descurcăm singuri”.

Sprijinul unui profesionist nu diminuează autonomia, dimpotrivă: o susține și o duce la un nivel mai înalt. Coaching-ul aduce obiectivitate și ușurință în proces, precum și împuternicire către o autocunoaștere profundă și o înțelegere mai clară a ceea ce ne dorim cu adevărat.

Familia și prietenii pot oferi sprijin emoțional valoros, însă sfaturile lor sunt, uneori, limitate de propriile experiențe și perspective subiective. Discuțiile cu aceștia nu ar trebui eliminate, dar o selecție serioasă a oamenilor cu care ne sfătuim ar putea face o mare diferență.

Cum se derulează în linii mari o sesiune de coaching?

Structura unei sesiuni este urmatoarea :

  1. Check-in (5-10 min) – Ce s-a întâmplat de la ultima sesiune? Ce ai realizat? Ce te-a provocat?
  2. Stabilirea agendei (2- 5 min) – Pe ce vrei să lucrăm azi? Care e cel mai important lucru?
  3. Explorare și provocare (35-40 min) – Coach-ul pune întrebări puternice, îl ajut să vadă situația din perspective noi, identificăm soluții și resurse.
  4. Angajament și acțiune (5 min) – Cu ce pleci din sesiune? Ce acțiuni concrete vei face până data viitoare?

Între sesiuni: clientul pune în practică acțiunile propuse. Unii coach-i oferă suport și între sesiuni (mesaje, email), depinde de la subiect la subiect.

După 4-5 sesiuni evaluăm procesul și rezultatele obținute până atunci. Continuăm cu planul propus inițial sau adaptăm la prezentul din acel moment.

Ai menționat existența unui „spațiu de siguranță”. Mulți oameni se tem că vor fi „judecați” sau „evaluați” într-o sesiune. Cum creezi spațiul de siguranță necesar pentru o conversație autentică?

Judecata nu are ce căuta într-o sesiune de coaching. Evaluarea, în schimb, poate exista, dar doar dacă este agreată de ambii parteneri și integrată clar ca etapă sau metodă în proces. Încă de la început discutăm obiectivul și structura colaborării, iar evaluarea poate face parte din acest parcurs, în funcție de nevoile clientului.

De exemplu, în procesele de autocunoaștere, dezvoltare personală sau reconversie profesională, pot fi utilizate instrumente psihometrice acreditate pentru a explora aptitudinile, interesele profesionale și valorile. Aceste evaluări nu au rol de etichetare, ci susțin creșterea nivelului de autocunoaștere și atingerea obiectivului asumat.

Spațiul de siguranță îl creez prin prezență totală în relația cu clientul și în procesul său. Sunt acolo cu el — îl văd, îl aud, îi simt emoțiile, îi observ respirația și tonul vocii, îl privesc ca pe un întreg, conștientă că are deja în interior toate resursele de care are nevoie. Îi transmit constant că sunt alături de el în acest proces, de la om la om, de la suflet la suflet. Îl acompaniez și îl ghidez cu toată cunoașterea mea profesională, dar mai ales printr-o prezență autentică și reală în conversație. Coaching-ul este ceva cu adevărat special, un spațiu atât de simplu și profund, magic cum spun unii clienți.

Criterii esențiale

Au existat situații în care ai simțit că un client nu are nevoie de coaching, ci de un alt tip de suport? Cum gestionezi astfel de momente?

Sigur ca da, se întâmplă. În momentul în care observ că un client ar avea nevoie de un alt tip de suport decât coaching-ul, îi spun acest lucru. Am avut cazuri în care această clarificare a apărut chiar la finalul primei sesiuni, dar și situații în care a devenit evidentă după o anumită etapă din proces.

Metodologia de coaching este centrată în mod special pe prezent și viitor, pe capacitatea clientului de a acționa concret în direcția obiectivului său.

Se poate întâmpla ca, într-o primă fază, metoda de coaching să fie potrivită și clientul să poată face pași clari înainte, iar la un moment dat să apară teme care țin de terapie sau de alte servicii. În astfel de momente, punem procesul de coaching pe pauză, de comun acord. Clientul se îndreaptă către tipul de sprijin de care are nevoie, urmând să revină atunci când este pregătit să continue.

În calitate de client, cum ar trebui să aleg coach-ul? Spune-mi 3 criterii esențiale din perspectiva ta.

1. Clarifică-ți obiectivul. Ce vrei să obții? Dezvoltare personală, carieră, leadership, business? Alege un coach specializat în zona ta.

2. Verifică pregătirea. Un coach profesionist are formare în coaching (ICF, EMCC sau alte certificări recunoscute).

3. Citește recenziile. Ce spun alți clienți? Au obținut rezultate?

4. Testează chimia/ conexiunea. Prima sesiune (de cunoștere) e și pentru a vedea dacă vă potriviți. Dacă nu simți conexiune, e bine să cauți alt coach.

5. Întreabă despre proces. Cum lucrează? Ce metodologie folosește? Cât durează de obicei un proces pe obiectivul avut de tine?

Iată că au iesit 5 criterii la care aș adăuga si pasiunea pentru activitatea de coaching.

Cât de importante sunt acreditările? Fac diferența?

Da, consider că sunt importante. Este firesc să existe o acreditare cu peste 120 de ore de practică reală, nu doar teorie, în cadrul formării absolvite. De asemenea, nu cred în acumularea excesivă de diplome. În realitate, diferența în coaching o fac abilitățile reale și chemarea vocațională pentru această profesie – lucruri pe care le ai sau nu le ai, pe care le șlefuiești sau nu.  Le recunoști, înveți și apoi practici.

Atunci când urmezi o profesie din vocație, găsești resurse și motivație intrinsecă ce te ajută să depășești mai ușor momentele grele”

Ce înseamnă pentru tine „alinierea” dintre client și coach? Cât de importantă este chimia personală?

Alinierea dintre client și coach este ceva ce, pur și simplu, se simte. Se creează uneori în una, două sau trei sesiuni – și atât! Nu poate fi forțată. Personal, consider că „chimia” dintre client și coach este esențială, la fel ca în orice relație. Uneori apare din primele minute, alteori se construiește treptat, pe măsură ce conversația se adâncește.

Sunt adepta unei atitudini deschise, fără grabă, în care această evaluare se face cât mai sincer posibil, de ambele părți.

Dacă ai putea transmite un mesaj cuiva aflat în dilema „să încerc sau nu coaching-ul?”, ce i-ai spune?

L-aș invita să își adreseze două întrebări simple: „Ce mă costă să testez acest tip de suport?” Merită? După ce își răspunde sincer la prima întrebare, să decidă dacă merită sau nu.

În final, împărtășește-ne din experiența ta de coach: o observație, un moment de satisfacție, un moment dificil… O concluzie personală.

Satisfacția clientului la final de proces sau, uneori, la mai mult timp după ce s-a încheiat procesul este de neprețuit. În momentele dificile pentru mine, aceasta a fost și a rămas motivația mea principală.

Cred cu tărie că, atunci când urmezi o profesie din vocație, găsești resurse și motivație intrinsecă ce te ajută să depășești mai ușor momentele grele. Când motivația nu este suficientă, este întotdeauna posibil să regândești direcția sau să adaptezi abordarea, după caz.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

spot_img
Cick
Ultimele știri

Pașaport pentru un faraon: cum a ajuns Ramses al II-lea să călătorească oficial la Paris, la 3.000 de ani după moarte

Daniela ArnăutuUn caz unic în istorie a atras atenția presei internaționale: în 1976, autoritățile egiptene au emis un pașaport...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect