Drepturi privind prestarea orelor suplimentare

Durata normală a timpului de muncă pentru angajaţii cu normă întreagă este de 8 ore/zi şi 40 ore pe săptămână. Orele prestate peste această durată sunt considerate ore suplimentare, dar salariaţii nu pot lucra suplimentar mai mult de 8 ore pe săptămână. Efectuarea muncii suplimentare peste această limită este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. Nici în cazul programului inegal de muncă nu este permisă depăşirea totalului de 40 de ore pe săptămână. Regimul juridic al orelor suplimentare este stabilit prin norme imperative, a căror nerespectare se sancţionează contravenţional, cu amendă între 1.500 şi 3.000 lei. Solicitarea de a presta ore suplimentare Iniţiativa pentru prestarea orelor suplimentare este a angajatorului, solicitarea făcându-se în scris sau verbal. Cererea poate fi acceptată sau nu de către angajat, iar acceptul poate fi expres sau tacit, rezultând chiar din prestarea muncii suplimentare.Există doar două excepţii în care salariatul este obligat să presteze muncă peste program: cazurile de forţă majoră şi lucrările urgente de prevenire a unor accidente sau înlăturării consecinţelor unui accident. Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă suplimentare prestate de salariaţi prin condică şi foaia colectivă de prezenţă. Dacă se eschivează sau ,,uită” să le consemneze, proba cu martori este admisă, iar mai nou, instanţele acceptă ca probatoriu şi mail-uri de serviciu care demonstrează ora şi data când au fost trimise. Dar, atenţie! Orele suplimentare efectuate de bună voie de către salariat pentru propriile lucrări, nu vor fi plătite de angajator, iar orice înţelegere între angajator şi salariaţi privind majorarea timpului de muncă săptămânal peste limita maximă legală admisă este nulă. Compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător sau bani Potrivit Codului Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora. Dacă compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în acest termen, plata muncii suplimentare se face prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Deci angajatorul nu are un drept de opţiune între compensarea orelor libere şi plata lor. Prima variantă este aceea a compensării cu timp liber şi numai dacă aceasta nu este posibilă se compensează în bani. Sporul adăugat salariului pentru cea de-a doua variantă se stabileşte conform prevederilor Codului Muncii şi ale Contractului Colectiv de muncă, dar nu poate fi sub 75% din salariul de bază. Actualmente potrivit Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se adaugă un spor de 100% din salariu de bază. Temei de drept: art 110- 120,art.276,alin1,lit.h Codul Muncii (Lg.553/2003 modif.) si Art 10 alin.1,2, 7,8,9,Art 14,15- CCM 2007-2010 O.U.G. nr. 65/2005 Gabriela Pleşca, Senior Recruiter HR, Formator specialist resurse umane & comunicare Centrul de formare profesională STAFF 2000 Aşteptăm cu deosebit interes întrebările dvs. pe adresa [email protected]