Noul Cod Fiscal, intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016, a creat deja o mulțime de întrebări și nelămuriri, prin măsurile pe care le-a impus în general persoanelor care desfășoară și alte activități din care obțin venit. Într-un interviu acordat Sibiu 100%, expert contabil Raymonda Hagiu, explică noile norme fiscale valabile din acest an.
Cea mai arzătoare controversă ce rezultă din intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal se referă la modalitatea de impozitare a persoanelor fizice care desfășoară activități independente. Ce îi sfătuiți pe cei care dețin un PFA – este mai avantajos să îl închidă și să își deschidă o microîntreprindere sau per ansamblu contribuțiile datorate într-un an întreg ar ajunge cam la aceleași valori și în acest caz?
Este dificil de dat sfaturi la modul general, pentru că avem de-a face cu baze de impozitare diferite. Consider că numai o analiză individuală poate aduce alegerea potrivită, eu pot doar să subliniez unele aspecte care ar fi bine de luat in calcul. Începând cu 1 ianuarie 2016, taxarea PFA-urilor a crescut cu cel putin 10,5%, reprezentând cota individuală la contribuția asigurărilor sociale sau cu 26,3%, dacă optează să plătească cota integrală la venitul net obținut, deoarece plata contribuției individuale asigură numai o treime din stagiul de cotizare la sistemul public de pensii si stabilirea punctajului de pensie. Cumulând cu impozitul pe venit 16% și contribuția la asigurările de sănătate, se ajunge la o taxare a PFA-urilor fie de 32% , fie de 47,8% . În ce privește microîntreprinderile, începând cu 2016, există mai multe cote de impozitare diferențiate, în funcție de numărul de salariați. Mai precis, microîntreprinderilor le va fi aplicată o cotă de impozitare cuprinsă între 1% şi 3%: 1% daca au cel puţin doi salariați, 2% daca au un singur angajat, 3% pentru microîntreprinderile care nu vor avea niciun un salariat. Totodată, de la 1 ianuarie impozitul pe dividende a scăzut de la 16% la 5%, însă de la 1 ianuarie 2017, pentru veniturile din dividende se va plăti în plus contribuția la sănătate de 5,5%, chiar dacă beneficiarul dividendelor este salariat sau obține și alte venituri.
În aceste condiții, impozitarea venitului cu un maxim de 8% în cazul microîntreprinderilor fără niciun salariat pare mult mai avantajoasă decât o taxare de 32% asupra venitului net în cazul PFA-urilor.
Așa pare la prima vedere, dar să știți că în practică lucrurile sunt mai complicate deoarece pentru fiecare categorie, taxarea poate fi mai mult sau mai puțin avantajoasă. Dacă ne referim numai la PFA-urile care sunt impozitate în sistem real (excluzând categoria PFA-rulor care plătesc impozitul pe norme de venit), impozitarea se aplică asupra venitului net, calculat ca diferență între veniturile încasate și cheltuielile plătite, deci asupra unui câștig care a fost și încasat. În plus, PFA-urile, în cursul anului, fac plăți anticipate pe baza unui venit estimat declarat la începutul anului, urmând ca plata diferențelor din regularizare să aibă loc spre finalul anului următor, după ce primește decizia de impunere. Un avantaj important pentru PFA-uri este că pot dispune în scop personal de cash flow-ul ( diferența dintre încasările și plățile curente) obținut în cursul anului. În schimb, microintreprinderile nu au dreptul utilizării resurselor financiare în cursul anului, deoarece legea 31/1990 a societăților comerciale interzice distribuirea dividendelor în lipsa situațiilor financiare anuale. Prin urmare, în cazul unei microîntreprinderi înființate în anul 2016, dividendele pot fi distribuite abia în anul 2017, practic în cursul anului asociații sunt în imposibilitatea de a-și asigura cele necesare traiului zilnic, dacă nu dispun si de alte surse de venit. În cazul microîntreprinderilor cu marja mică de profit, cu venituri neîncasate sau celor care au obținut pierdere, impunerea unor venituri nerealizate efectiv, poate constitui un mare dezavantaj. Costurile administrative sunt mai mari pentru microîntreprinderi, incluzând aici costurile cu înființarea, costuri de lichidare a societății, costuri cu evidența contabilă, obligația de a întocmi situații financiare anuale și raportări contabile semestriale, declarații fiscale în plus. În concluzie, numai o analiză detaliată, în contexul circumstanțelor specifice fiecărei persoane ținând cont de factori cum sunt: marja profitului, nevoia de a dispune de cashflow în cursul anului, avantajul statutului de persoană asigurată (la pensii și la sănătate), poate conduce la alegerea variantei optime de desfășurare a activității.
Având în vedere că unei persoane care deține un PFA i se rețin o dată contribuțiile sociale din venitul încasat din activități independente și încă o dată, aceleiași persoane, din salariu, dacă este angajat – se poate concluziona că va încasa o pensie mai mare, cotizând de două ori?
Prima cotă, cea de 10,5%, nu asigură un stagiu complet de cotizare si momentul stabilirii punctajului pentru pensie, ci doar o treime din acesta. În cazul în care PFA-urile vor dori să beneficieze de o pensie întreagă, atunci vor putea opta să achite cota de 26,3%, care conține și contribuția angajatorului de 15,8%. Potrivit legii pensiilor nr.263/2010, în cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situaţii, punctajul de pensie se determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor de cotizare, pentru fiecare dintre situaţiile respective. Prin urmare, cei care contribuie cu sume mai mari cu siguranță vor obține o pensie mai buna, însa în ce măsura, este greu de spus, deoarece metodologia de calculul este foarte complexă.
O altă problemă asupra căreia Guvernul încă nu a luat o decizie finală este cea legată de contribuția lunară la sănătate pe care ar fi obligate să o plătească persoanele fără venit – cuantumul acesteia fiind de 57 de lei. Ce părere aveți despre această prevedere, în ce măsură este justificabilă?
Este o prevedere ingrată, pentru că pe de o parte pare absurd ca o persoană fără venituri să fie obligată să plătească contribuții, dar pe de altă parte nu este just să beneficiezi de servicii publice plătite de alții.
Totuși, legea obligă la plată persoanele care teoretic au capacitatea de a desfășura activitate generatoare de venit (sunt exceptați: copiii, elevii şi studenţii în vârstă de până la 26 ani, soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate, femeile însărcinate, lăuzele şi persoanele cu handicap, etc). Din punctul meu de vedere, prevederea ar trebui eliminată. Cine nu contribuie la asigurările de sănătate și apelează efectiv la serviciile publice de sănătate, exceptând urgențele medicale, ar trebui să plătească contravaloarea acestor servicii la momentul efectuării lor.
Cine considerați că sunt cei favorizați de actualul Cod Fiscal?
Asociații în așteptarea dividendelor și, în special, microîntreprinderile cu marja mare de profit; dezvoltatorii imobiliari , care au avantajul vânzării cu 5% cota de TVA a locuințelor sociale și majorarea plafonului valoric per locuință; organizatorii de evenimente culturale și sportive prin aplicarea cotei de 5% TVA.
Care categorii de contribuabili sunt mai aspru sancționați prin acest Cod Fiscal față de precedentul?
Din punctul de vedere a creșterii poverii fiscale, evident PFA-urile. Noțiunea de sancțiune mă trimite la prevederile Noului Cod de Procedură Fiscală prin care contribuabilii vor fi aspru sancționați pentru orice omisiune sau eroare de declarare. Concret, conform Noului Cod de procedură, pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul datorează din 2016, accesorii de 0,11 % pe zi întarziere compuse din dobânzi de 0,02%, penalități de întârziere de 0,01% și o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi.
În ce măsură considerați că noul Cod Fiscal sprijină mediul de afaceri?
Noul Cod Fiscal stimuleaza micile întreprinderi. Pragul pentru impozitul pe veniturile acestora a fost ridicat până la 100. 000 de euro, impozitul poate fi și de 1% pentru microîntreprinderile cu minim 2 salariați. Adăugăm și impozitul pe dividende de 5% și astfel cred că s-a creat un mediu propice pentru dezvoltarea acestor afaceri mici, care pot deveni în viitor contribuabili importanți la bugetul de stat. Extinderea categoriilor de investiții pentru care se acordă scutire la impozitul pe profit reinvestit reprezintă de asemeni o măsură venită clar în sprijinul firmelor care vor să se dezvolte și care au nevoie de resurse pentru îndeplinirea planurilor de afaceri prevăzute.
Considerați că reducerea fiscalității ( la TVA, impozit pe dividente) poate fi susținută de economia reală a României, având în vedere că se estimează un deficit de 3% din PIB?
Susțin în continuare că orice măsură de reducere a taxelor și impozitelor creează cadrul optim de dezvoltare economică prin stimularea antreprenorilor de a investi în afaceri sustenabile și corecte. Dacă aceste măsuri de reducere a fiscalității nu vor fi completate, de măsuri populiste și creșteri nejustificate a cheltuielilor din sectorul public, cheltuieli care nici măcar nu au caracter de investiții în proiecte majore, atunci deficitul poate fi atins cu siguranță. Mi-e teama însă de măsurile așa zise sociale, care vor fi luate la presiunea partidelor angajate în curse electorale și care vor adânci acest deficit peste estimări.
Credeți că noile măsuri legislative vor favoriza o scădere a evaziunii fiscale?
Cea mai mediata măsura, cea a scăderii TVA de la 24 la 20% ar fi trebuit să aducă în primul rând o scădere a prețurilor pentru bunurile și serviciile taxabile, însă cu mici exceptii nu am văzut ajustări de la 1 ianuarie. Cine a fost evazionist la 24% va fi și la 20%. O măsură care ar trebui să scoată la lumină elementele de trezorerie fictive dar raportate în situațiile patrimoniale este cea a scăderii impozitului pe dividende la 5%. Mai ales că acest procent este valabil numai pentru anul 2016, în anul următor introducându-se și contribuția pentru sănătate. Mă aștept la o scădere a evaziunii fiscale legate de repartizarea profiturilor, deoarece este mai comod acum de a impozita cu 5% un dividend decât de a reduce proftul contabil prin tot felul de cheltuieli mai mult sau mai puțin deductibile. De asemenea si modificarea cotelor pentru produsele accizabile ar trebui să crească gradul de declarare și colectare a accizei.
Care aspecte ale Codului Fiscal considerați că trebuie îmbunătățite sau eliminate?
Deși a suferit modificări importante odată cu rescrierea și renumerotarea lui, Codul Fiscal este în continuare rigid și deseori interpretabil. Nici normele de aplicare, abia publicate în Monitorul Oficial, nu ajută în multe cazuri. Chiar și după aprobarea lor prin Hotărâre de Guvern au suferit mai multe amendamente, primite în special de la Ministerul Justiției, prin care se corectau articole confuze sau care erau mai presus decât legea însăși. Principala măsură care ar trebui urgent eliminată este cea legată de dreptul discreționar al organelor fiscale de a anula codul de TVA al contribuabililor. Este o măsură neconstituțională și care contravine în același timp dreptului comunitar. Reprezintă o penalitate fără precedent și care îl pune practic pe contribuabil în imposibilitatea de a continua activitatea economică, fiind forțat astfel să lichideze societatea, doar pentru faptul că organul fiscal are puterea de a stabili, pe niște criterii numai de el știute, dacă agentul economic are intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economica. Astfel, ANAF poate anula codul de TVA și atunci când o firma își schimbă sediul social sau când unul din asociați nu a avut venituri în ultimile 12 luni. Aceste măsuri cu siguranță nu vor crește nici gradul de colectare al TVA la bugetul de stat și nici nu vor îngrădi lanțurile mari de evaziune existente în prezent. Sunt și cazuri în care noul Cod Fiscal provoacă confuzii chiar în rândul celor care ar trebui să aplice și să supravegheze respectarea lui. O altă măsură noua adusă și care creează în acest moment confuzii și haos în administrațiile locale este cea legată de modul de calcul al impozitului pe clădiri. Noile prevederi reprezintă în acest moment o provocare atât pentru autoritățile locale cât și pentru contribuabili, fie ele persoane fizice sau juridice. Practic, toți suntem obligați să dăm declarații pe propria răspundere legate de destinația clădirilor aflate în proprietate, inclusiv soțul/soția pentru proprietățile comune. Mai mult, pentru majoritatea clădirilor nerezidențiale sau cu destinație mixtă este necesară evaluarea acestora de către evaluatori autorizați pentru stabilirea valorii de impunere și reevaluarea acesteia o dată la 3 ani.
În prezent aceste măsuri creaza neclarități si bariere birocratice, costuri suplimentare pentru contribuabili, care ar fi putut fi evitate prin introducerea unor măsuri mai simple si mai clare.
Ce alte măsuri se vor aplica abia din anul 2017?
Printre cele mai relevante măsuri ce se vor aplica începând cu 2017, se numără: reducerea cotei de TVA de la 20% la 19%; taxarea dividendelor cu 5,5%, contribuție la sănătate; diminuarea accizelor pentru benzină şi motorină; eliminarea impozitului pe construcții; plafonarea bazei lunare pentru calculul contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate la valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
Dumneavoastră ce propuneri aveți pentru ca legea în domeniul fiscalității să se aplice cât mai eficient și să genereze și rezultate în plan economic?
În primul rând o informatizare optimă a sistemului, care să faciliteze accesul clar și coerent la situațiile fiscale. Avem un sistem care acum este trunchiat, nu există baze de date comune pe care să le folosească atât instituțiile centrale, cât si cele locale. Din câte am înțeles, ANAF are în vedere înlocuirea acestui sistem cu unul nou în anii următori. În al doilea rand, organele fiscale trebuie să-și îndeplinească mai mult rolul de informare, îndrumare și comunicare, pentru a crește conformarea voluntară a contribuabilului. Comportamentul actual de a vedea în orice entitate un posibil infractor și de a reinterpreta după bunul plac încadrarea fiscală a operatiunilor economice desfășurate de contribuabil, în scopul atragerii de sume suplimentare cu orice preț, provoacă o reacție adversă și implicit un grad de conformare mai mic. Schimbarea bruscă de politică în ce privește încadrarea fiscală a unor tipuri de operațiuni după ce ani la rând abordarea fiscului a fost diferită, și toate acestea fără nicio avertizare sau îndrumare a contribuabilului, abordări care de altfel au pus legiuitorul în situația de a emite acte normative de reparare a fost plătită de multe firme cu prețul falimentului.
Desi, așa cum am precizat, noul Cod Fiscal aduce o micșorare a sarcinii fiscale, în continuare el creează dezechilibre evidente între diferite categorii de contribuabili. Este vorba de acea „masa critică”a impozitelor și taxelor care acum, pentru persoanele fizice autorizate, de exemplu, a ajuns la limita maximă din punctul meu de vedere. De aceea, consider că pe viitor aceste dezechilibre trebuie eliminate pentru a genera cu adevărat rezultate în plan economic. În acest moment nu asistăm decat la o migrare de la un tip de impozitare la altul (PFA catre microîntreprinderi).
Publicitate
Publicitate
