Hărţuirea sexuală la locul de muncă

În multe companii există hărţuire sexuală, de la cele mai uşoare forme cum ar fi priviri, atingeri, gesturi, ajungându-se la invitaţii amoroase cu promisiunea angajării sau promovării şi chiar până la gesturi de ameninţare şi forţare. În special femeile tinere acuză hărţuire sexuală, dar nici bărbaţii nu sunt ocoliţi de acest fenomen, într-un procentaj mai mic, desigur. În contextul dificultăţilor de pe piaţa muncii, salariaţii hărţuiţi preferă „să tacă şi să înghită” situaţii care îi deranjează vizibil, iar şefii se simt şi mai puternici. Foarte puţine persoane au curajul să înfrunte angajatorul ori să depună plângeri la tribunal, sub pretextul că pedeapsă pentru agresor va fi „oricum una mică” iar costul pierderii locului de muncă este prea mare. Femeile, vinovate de hărţuire sexuală În realitate, un număr mare de hărţuiri sexuale sunt provocate de femei, ele fiind acelea care invită barbaţii să facă aluzii sexuale în special prin ţinută, iar atunci când spun ,,nu” de fapt spun ,,poate”, pentru că le place să atragă, să-i aţâţe pe bărbaţi, să-i pună pe jar. Nu uitaţi că un decolteu îndrăzneţ, o fustă la modă, chiar şi o culoare a rujului foarte aprinsă au semnificaţii sexuale, provocatoare. Odată cu declanşarea hărţuirii creşte nivelul de stres, apare depresia, dezinteresul faţă de calitatea muncii, scade vizibil performanţa la locul de muncă tradusă prin absenteism, demisii, concedieri. Pentru a evita aceste situaţii, ar fi suficient ca femeile să adopte o ţinută, un limbaj şi o atitudine decentă la locul de muncă iar o vestimentaţie cuviincioasă le va ajuta ajuta cu siguranţă să pastreze distanţa. Atunci când vor spune un ,,nu” ferm hărţuirea s-ar opri. Costurile hărţuirii pentru angajatori La prima vedere hărţuirea sexuală se pare că afectează negativ numai angajaţii, dar la o analiză mai atentă putem observa că de fapt reprezintă o pierdere financiară, morală şi de imagine a companiei. Sunt costuri de recrutare personal provenite din fluctuaţia angajaţilor, costuri provenite din rata de absenteism sau concedii medicale, costuri legate de scăderea productivităţii în muncă şi costurile de imagine. La acestea se pot adăuga sancţiunile aplicabile companiilor şi cele din acţiunile în justiţie. Companiile care nu tolerează actele de hărţuire sexuală au inclus în politica internă, în Codul de conduită, în Regulamentul intern, prevederile legale în domeniu şi au transmis mesaje clare că, hărţuirea sexuală este sancţionată, indicând procedura privind plângerea, şi persoana căreia o adresează. Este important ca angajatorul să asigure garanţia că nu vor exista consecinţe negative şi repercursiuni îndreptate împotriva persoanei care face plângerea. În cazul în care reclamaţia unui angajat privind harţuirea sexuală nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului, la nivel de management, HR sau sindicat, angajaţii se pot adresa pentru soluţionare la Agenţia Naţională pentru Egalitatea de ªanse între Femei şi Bărbaţi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, inpectoratele teritoriale de muncă sau instanţa judecătorească, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei, cu orice tip de dovezi. Gabriela Pleşca, Senior Recruiter HR, formator specialist resurse umane & comunicare Centrul de Formare Profesională STAFF 2000 Aşteptăm cu deosebit interes întrebările dvs. pe adresa [email protected]