Structuri organizatorice moderne-oportunităţi pentru noi experienţe (I)

Proiectarea organizaţiilor constituie o prioritate de bază a managementului companiilor. Aceasta impune crearea unor structuri care să se adapteze nevoilor firmelor. După 1989 foarte multe firme din industria grea şi auto au agonizat şi apoi au dispărut. Puţine firme au reuşit să facă faţă tranziţiei parcurgând programe de restructurare, joint-venture, privatizare, descentralizare şi/sau centralizarea unor activităţi. În această perioadă structurile organizatorice din companiile care s-au transformat şi schimbat s-au adaptat continuu factorilor interni şi externi, au ţinut seama de cerinţele pieţei. Configuraţia structurilor organizatorice este dată de o multitudine de factori: conjuncturali – (mărime, gradul de tehnicitate, mediul de afaceri, putere) şi parametrii de proiectare (specializarea posturilor, sistemele de coordonare şi control, gradul de descentralizare). Structurile organizatorice sunt simple, birocratice, divizionare sau matriciale. În cazul firmelor mici managerul controlează funcţiunile majore – marketingul, producţia etc. şi în acest caz regăsim o structură simplă cu un grad de specializare redus. În funcţie de mărimea firmelor, numărul de sarcini sporesc, se creează noi posturi care se grupează pe activităţi şi astfel se naşte o structură specializată pe o funcţiune, pe produs, pe serviciu sau pe o zonă. Întreprinderile mari şi foarte mari aveau structuri organizatorice pe funcţiuni încărcate şi cu multe niveluri ierarhice şi s-au adaptat greu noilor condiţii ale economiei de piaţă. Întreprinderile care au adoptat programe de descentralizare, externalizare, orientare către noi pieţe au trecut la organizarea cu mai puţine nivele ierarhice la structuri organizatorice plate şi de tip matricial. Consultant formare Laurenţiu Grobnicu [email protected]