Petrușca Roman este singurul elev din județul Sibiu care a reușit performanța de a obține 10 pe linie la examenul de bacalaureat. Nota maximă a obținut-o în urma contestațiilor. La afișarea primelor rezultate, la limba și literatura română, Petrușca a avut 9,60, însă băiatul a avut curaj și, deși stia că există și riscul ca media să-i fie micșorată a încercat. „Am depus contestația pentru că materia era româna. Dacă era matematică sau biologie probabil aș fi știut exact nota pe care trebuie să o am. Am fost pe deplin conștient că la română, lucrurile, orice s-ar spune, rămân subiective. Aveam în plan cu mult înainte să depun contestație dacă nota nu era 10. Știam doar ce pot, pentru că româna este materia mea preferată. Nu am avut nicio ezitare în a depune contestația, deși multor colegi le-a fost scăzută nota după contestații.” A câștigat, pentru că profesorul care i-a corectat pentru a doua oară lucrarea a decis că este de 10. Povestea tânărului care întotdeauna a demonstrat că știe ce vrea, într-un inteviu dedicat tuturor tinerilor cu ambiții.
Reporter: Povestește-ne despre tine și familia ta. Care este rolul lor în ceea ce ai reușit până acum?
Petrușca Roman: Sunt născut în Sibiu, crescut în Sibiu, dar și în Opaci, un sat din Republica Moldova de unde provine întreaga mea familie. Părinții mei sunt originari din Republica Moldova, însă au decis să urmeze studiile în România. Așa am ajuns în Sibiu. Pentru examenul de bacalaureat contează foarte mult să ai o stare de spirit excelentă, să te simți pregătit în toate planurile posibile. Aici m-a ajutat întreaga mea familie, dar și iubita mea care este în clasă cu mine și cu care am învățat întreg anul împreună. Asta a contat mult la acest succes, de aici și inspirația mea în multe situații, mai ales la română, unde consider acest aspect esențial. Părinții mei au reușit să-mi insufle de mic ideea că trebuie să fiu primul, nu pentru alții, ci pentru mine. De aici și determinarea pe care am avut-o mereu, dar și dorința de a mă clasa în fruntea oricărui clasament. Ma bucur că am ajuns astăzi să îi onorez cu acest rezultat, pentru că, datorită educației primite am reușit să trec peste orice limite. În clasa I am fost elevul Școlii Nr.6, acum Școala „Nicolae Iorga”. Am reușit apoi ceea ce îmi propusesem de mult timp: să îmi continui studiile la Colegiul Național „Gheorghe Lazar” și este o mare onoare să spun acum că am fost un lăzărist, ba mai mult, că voi fi mereu un lăzărist. Sunt mândru că Lazărul revine în topul clasamentului și că succesul meu de acum e o dovadă a performanțelor reușite în acest liceu.
Rep: Pentru că vorbești de performanță, ce alte reușite ai mai avut în anii de școală, până la examenul de bacalaureat și cum ai reușit să-și gestionezi timpul pentru a le face față?
P.R.: Am fost mereu pasionat de română, de engleză, de concursuri de dezbateri academice. Au fost într-adevăr câteva performanțe notabile, ca premiul I la un concurs de traduceri organizat de Universitatea „Lucian Blaga”, premii I la concursuri de „public speaking” sau dezbateri academice pe diverse teme, dar și premiul special la etapa națională a concursului „Speak Out”, obținut chiar în acest an. Am fost implicat și în echipa de fotbal a școlii, sport pe care l-am practicat și înainte, timp de 8 ani la F.C. Interstar Sibiu. Voluntariatul nu a fost niciodată punctul meu forte, nu am fost niciodată atras de așa ceva, însă îi apreciez pe oamenii care pot face asta. Timpul nu a fost pentru mine o mare problemă. Paradoxul e că atunci când ai mai multe activități, înveți și să te organizezi mai bine și îți rămâne mereu mai mult timp, decât dacă nu ai face nimic.
Rep: Cum ajungi un elev de 10? Care sunt principiile după care te ghidezi și ce este cel mai important atunci când decizi să-ți alegi prioritățile?
P.R.: Ca să ajungi să ai 10, trebuie mai întâi să îți propui să ai 10. După deviza asta m-am ghidat. Am fost și foarte realist. Știam că pot și atunci am spus „de ce nu?”. Dacă în fiecare an există elevi care pot lua 10, de ce să nu pot și eu? Foarte multă lume mi-a spus să rămân cu picioarele pe pământ, iar la un moment dat, ajunsesem să mă gândesc și să-mi împărtășesc planurile cu tot mai multă reticență. Simțeam teama, de altfel normală, că nu le voi putea duce la bună îndeplinire. Chiar dacă existau îndoieli, niciodată nu am încetat să sper că voi reuși. Ideea este că succesul nu constă în tocit continuu, nici în izolare, nici în epuizare prin învățat. Nu am făcut niciunul din aceste lucruri. M-am simțit bine, am încercat să îmi scot prietenii din casă de câte ori aveam ocazia etc. Evident că am depus un efort considerabil, mai ales acum, în ultimul an, însă ideea de bază e că trebuie să crezi în tine orice ar fi, să muncești mult, să speri și să ai și un dram de noroc.
Rep. Ai avut nota 9,60 la română, în rest 10. Ai depus contestație și ai obținut și aici notă maximă. Ce ai simțit în clipa în care ai văzut rezultatul final?
P.R.: Am simțit o fericire incredibilă, foarte greu de exprimat în cuvinte. Știu doar că am zâmbit întreaga zi, fără să îmi spună nimeni vreo glumă. E cea mai bună performanță a mea. M-am simțit mândru și cu un sentiment puternic de eliberare. Probabil aș fi fost puțin dezamăgit cu orice altă notă.
Rep: Ești singurul elev din județ care a reuțit să obțină 10 la bacalaureat și unul din puținii din țară… ce vei face mai departe? Unde vei merge?
P.R.: Voi urma cursurile Facultății de Economie și Gestiune a Afacerilor din Cluj-Napoca, la profilul informatică economică. Am ales FSEGA pentru că îmi oferă un mediu modern și un orar flexibil, lucru de care voi avea nevoie pentru că vreau să cresc singur, vreau să învăț noi limbaje de programare, sa intru într-o firmă de IT și apoi să devin manager. Așa cum am spus mereu, vreau să fac ceva măreț, să devin cel mai bun din domeniu sau să creez ceva care vă rămâne în urma mea. Sunt conștient că am toate calitățile necesare pentru asta, așa că vreau să scot maximul din ceea ce pot face.
Rep: Până atunci însă îți vei lua o vacanță. Te-ai gândit unde vei merge?
P.R.: După perioada de admiteri, am plănuit deja să merg la festivalul Untold, din Cluj, iar imediat după, la mare, la Costinești, cu gașca desigur. Plănuiesc să și lucrez puțin în timpul rămas liber, iar după, abia aștept să ajung la facultate.
Rep: Se spune că sistemul nostru de învățământ nu este unul tocmai perfect, ba chiar, de multe ori deficitar. Cum a fost pentru tine să înveți într-un astfel de sistem. Ce sfaturi le-ai da celor de la Ministerul Educației, de care să țină cont pentru generațiile care vin?
P.R.: M-am adaptat până la urmă acestui sistem, însă asta nu înseamnă că îmi și place. Poate nu sunt încă în măsură să vin cu un plan exact, însă celor de la putere le-aș spune că este absolut necesară o reformă, dar mai important decât atât, e esențial ca această reformă să nu fie modificată pentru o perioadă lungă de timp, de ordinul zecilor de ani. Cu un sistem politic atât de instabil, am mari îndoieli în ceea ce privește siguranța și stabilitatea unei asemenea reforme. Ați văzut cu toții că fiecare Ministru al Educației are propria lui viziune, fiecare face modificări și credeți-mă, absolut toți elevii, părinții, profesorii, absolut toți au de suferit și s-au săturat de asta. Nu mă interesează cine e la putere, atât timp cât nu modifică un plan bine stabilit de la început. Țările occidentale nu și-au schimbat regulile în învățămant de zeci de ani și se vede un rezultat concret. Stabilitatea și un plan bun, încă de la început, sunt cheia către un sistem eficient.
Rep: Care sunt pasiunile tale?
P.R.: Sunt mai degrabă tipul sportivului, de aceea îmi plac cam toate sporturile. Fotbalul mi-a rămas totuși la inimă mai mult decât restul. Pasiunea pentru acest sport am „împrumutat-o” de la verii mei ucraineni. Îmi place și să scriu, însă am pus asta în plan secund în ultima perioadă. Îmi place să scriu eseuri comparative, critice, deseori și poezii. Nu pot omite nici pasiunea pentru dezbateri, fie ele în engleză sau română. Am simțit mereu că îmi pot exprima foarte bine ideile, cu coerență și fiind destul de persuasiv.
Rep: Există o țară din lume pe care ai vrea să o vizitezi?
P.R.: Nu m-aș opri niciodată la o singură țară. Vreau să văd cele mai spectaculoase peisaje din lume, să vizitez cele mai mari capitale, dar și cele mai rudimentare sate. Dacă ar fi însă sa aleg o țară care mi se potrivește, aș alege Italia pentru atmosferă. Mereu m-am simțit în largul meu acolo.
Rep: Materia preferată rămâne româna?
P.R.: Cu siguranță. În clasa a V-a am reușit să obțin un premiu la olimpiada națională, iar de atunci am încercat mereu să pun asta pe primul plan și pentru că am simțit că am o afinitate, o înclinație înnăscută pentru română, moștenită de la mama mea. Pe lângă asta însă, am învățat să îndrăgesc și fizica, în mare parte datorită profesorului Dorin Bunău, dar și matematica sau engleza. Ideea de bază este că am încercat să le combin, pentru a deveni un elev complet și, cred eu, că am reușit.
Rep: Cartea preferată?
P.R.: Sunt multe, dar se remarcă „Elevul Dima dintr-a șaptea”, „Roșu și Negru”, „Codul lui Da Vinci” sau „Sherlock Holmes”.
Rep: Ai un mesaj pentru tinerii liceeni?
P.R.: Da și este foarte simplu. Sunt miliarde de oameni în lumea asta! Ceea ce te diferențiază este standardul pe care ți-l impui și visele pe care le ai. Poate nu le vei îndeplini pe toate, însă asta te caracterizează din start. Cu cât vrei mai mult, cu atât vei obține mai multe, cred eu, iar pentru lăzăriști, să nu uite că tradiția trebuie continuată, iar standardele unui asemenea colegiu de prestigiu trebuie respectate!
