David Drăgan: „Important este să faceți ceea ce simțiți și ce credeți că e corect, să fiți voi înșivă”

David Drăgan este președintele Consiliului Județean al Elevilor (CJE) din Sibiu și este elev în clasa a XI-a, profilul Științe Naturale, la Colegiul Național Samuel von Brukenhal. El este unul dintre elevii din Sibiu care au dat foia goală la simularea Bacalaureatului din acest an. Doar numele lui a apărut în presă, pentru că și-a asumat gestul printr-o postare pe pagina de facebook, nu a fost, însă, singurul. Alți 11 elevi au protestat, în același mod, fapt confirmat de reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean. În afară de David, a mai fost un elev de la Colegiul Național Octavian Goga, doi elevi de la Liceul de Artă din Sibiu și opt elevi de la Colegiul Economic George Barițiu din Sibiu. Răzvrătirea acestor tineri vine din neputință… neputința de a se face înțeleși sau auziți. Nu o dată și-au strigat nemulțumirile, au încercat să arate sincopele învățământului românesc, au strigat cum și pentru ce ar dori să-i formeze școala, însă, de prea puține ori au fost ascultați. Vorbesc aici despre tineri inteligenți, cu viziune, care și-au demonstrat în nenumărate rânduri capacitățile. David este unul dintre ei. Am decis să-l cunoaștem și să-l ascultăm. De ce? E doar un puști de 17 ani! Ce-ar putea el să știe? Pentru că, ascultându-l și cunoscându-l pe el, îi ascultăm și îi cunoaștem pe copiii noștri.
Spune-mi cine ești, să te putem cunoaște.
De origine sunt sibian și provin dintr-o familie de ingineri. Părinții mei au fost cei care m-au introdus în lumea culturală, fiind de mic atras de artele spectacolului. Spiritul critic l-am moștenit tot de la ei. Întotdeauna m-au învățat să nu iau totul de-a gata, ci să folosesc filtrul gândirii. La Colegiul Național Samuel von Brukenthal învăț încă din clasa a V-a. Sunt de părere că dacă programa școlară nu îți oferă posibilitatea de a-ți cultiva talentele, trebuie să dezvolți anumite abilități prin educație non-formală. Astfel, am ales să  devin președinte fondator al unui ONG, Leo Brukenthal Sibiu, în anul 2014, pentru a crea un mediu de voluntariat în care alți tineri pot crește, însă, preocuparea principală este Consiliul Județean al Elevilor Sibiu, unde ocup funcția de președinte, din iunie 2018. Cu un an înainte am candidat pentru a deveni președinte al Consiliului Școlar al Elevilor, unde am pierdut la o diferență mică. Nu m-am descurajat, întrucât ulterior am devenit vicepreședinte CJE. Momentul în care am decis să cadidez pentru postul de președinte a fost și momentul în care am realizat cine sunt de fapt și ce amprentă vreau să las în urma mea. Am decis ca schimbarea să înceapă cu mine, ca schimbarea să continue cu restul colegilor mei. Momentan lucrez împreună cu colegii din biroul executiv pentru a împlini promisiunile făcute elevilor sibieni, dar activez și în alte domenii pentru a mă pregăti pentru viitor.
Ce te-a determinat să candidezi pentru funcția de peședinte CJE?
Spiritul dreptății a fost mereu prezent în viața mea. Faptul că drepturile mele sau ale colegilor mei erau trecute cu vederea în anumite contexte, ori că vocea noastră nu era ascultată pentru simplul fapt că suntem elevi, considerându-se că trebuie să ne supunem profesorilor, m-a determinat să acționez. Gândul mi-a fost la viitoarele generații de elevi care vor servi drept pioni pentru același sistem de învățământ, unul care nu se pliază pe necesitățile reale ale elevilor.
Și care sunt aceste necesități?
Ne dorim să fim formați pentru viitor. Ne dorim ca ceea ce învățăm în școală să ne folosescă și în viață, în carieră. Ne dorim să învățăm să gândim critic. Acesta este și motivul pentru care am candidat la funcția de președinte CJE. Să fiu vocea colegilor mei.
Din experiența ta de până acum, cum consideri a fi comunicarea ta cu elevii din liceele Sibiului, cu profesorii și inspectorii școlari?
În toate întâlnirile noastre cu reprezentanții elevilor am pus accentul pe comunicare și sesizarea problemelor întâmpinate în licee. Elevii au înțeles rolul nostru și ne acordă încredere. Comunicăm constant cu aceștia, astfel că suntem și o sursă de informare în ceea ce privește proiectele și evenimentele importante pentru dezvoltarea proprie.
Din punctul de vedere al elevilor, profesorii-mentori sau profesorii-modele sunt întru totul apreciați, însă nu poate fi neglijat faptul că, pe lângă cazurile mai sus numite, există și foarte multe, poate chiar o majoritate a cadrelor didactice care întruchipează mai degrabă figura informatorilor. Întâlnim adesea cazuri în care deși profesorul cunoaște drepturile elevilor și, în aceeași măsură, obligațiile proprii, acesta alege să ignore litera legii și să acționeze pe cont propriu. Discuțiile pentru rezolvarea problemelor de acest fel încep adeseori prin negarea încălcării legii de către profesorul în cauză, apoi urmează dubiile legate de elevii reprezentanți și Consiliul Elevilor, finalizându-se de cele mai multe ori cu recunoașterea și acceptarea greșelii. În caz contrar, suntem nevoiți să solicităm ajutorul Inspectoratului Școlar Județean.
Ai fost unul dintre elevii care au dat foaia goală la una dintre simulările Bacalaureatului, în semn de protest. Ce te-a determinat să iei acestă poziție?
Îmi mențin poziția pe care am avut-o și în postarea mea de pe facebook. Eram cu gândul la viitor, la următoarele generații care (sper că) nu vor mai cădea pradă sistemului de învățământ românesc și cărora le vor fi evaluate competențele, nu „toceala”… generații care vor reuși să exceleze prin talente cultivate de școală, nu prin informații învățate pe de rost, elevi respectați pentru ceea ce reușesc să creeze prin gândire proprie, nu cea indusă prin dictare. Aveam în gând idealul unor generații conștiente de lumea actuală, cu o gândire critică asupra prezentului. Privind imaginea de ansamblu, am realizat că inițiativa trebuie să pornească de undeva, cu cineva și mi-am asumat acest rol.
Până la protest ai mai vorbit cu cineva (părinți, profesori, inspectorat) despre nemulțumirile pe care le ai? 
Am discutat adeseori despre nemulțumirile mele și deopotrivă ale colegilor mei, însă cred că o schimbare reală nu poate începe atâta timp cât programele școlare nu sunt modificate și educația nu este centralizată pe dezvoltarea abilităților elevilor, nu pe reproducerea de informații.
 
Ca elev, parte a sistemului de învățământ, ce ți-ai dori să se schimbe cu adevărat în școlile din România?
În primul rând, mi-aș dori ca elevul să fie actorul principal al acestui sistem și să i se respecte drepturile, pentru ca acesta să își poată îndeplini obligațiile. Mai departe, mi-aș dori ca sistemul „să sufere” o schimbare radicală, să devină o cale spre evoluția tinerilor, cât și o metodă prin care elevii să învețe să gândească liber. N-am prins perioada comunistă, însă am citit și mi s-a povestit despre ea. Sunt multe școli în România unde influiența acestei doctrine este încă prezentă, iar eu îmi doresc să ne îndepărtăm cât mai mult de ea.
Ca președinte al CJE și din acțiunile pe care le-ai organizat până acum ce crezi că și-ar dori colegii tăi să se schimbe la sistemul de învățământ?
Fiecare elev e diferit, de aceea opiniile sunt împărțite. Cei mai mulți, însă, își doresc ca sistemul de învățământ să le vină în ajutor și să-i formeze pentru viitor. De obicei, când elevii finalizează studiile preuniversitare, se regăsesc cu greu pe ei înșiși, știind de prea puține ori ce decizii să ia, ce cale să adopte. Astfel, consider că elevii vor în primul rând să fie tratați cu echitate și respect, apoi să poată să-și dezvolte valorile proprii în paralel cu programa școlară.
 Ați fost auziți până acum?
Consider că în ultimul an elevii sibieni au putut să-și exprime opiniile față de carențele sistemului cu mai multă libertate, plângerile lor ajungând în licee sub formă de cereri în cadrul unuia dintre proiectele noastre. Protestul, însă, a demonstrat, prin mediatizarea întensă, întregii țări că tinerii se opun neregulilor deja semnalate în repetate rânduri și că vor o schimbare reală.
 Care crezi că vor fi reacțiile în urma protestului tău și al colegilor tăi?
Cred că elevii vor fi percepuți diferit – sau cel puțin așa ar fi normal. Este momentul să le fie recunoscută poziția în sistemul de învățământ.
Am văzut că demersul vostru nu se oprește aici. Ați lansat concursul „Super Școala”, prin care elevii sibieni au șansa de a-și filma liceul și mediul de învățare și educare pe care și-l doresc. Vorbește-mi despre acest proiect.
A început de la premisa că pentru a putea face o modificare, trebuie să avem în vizor rezultatul final. Elevii sibieni au fost invitați să creeze un material video prin care arată comunității școlare cum își doresc să fie liceul lor. Proiectul se desfășoară în 3 etape, prima având loc miercuri, 3 aprilie, în cadrul librăriei Humanitas, de la ora 18:00, unde elevii vor discuta despre ce implică proiectul și cum pot fi câștigătorii concursului. Următoarea etapă va consta în selecția unui scurtmetraj câștigător, proiectul fiind finalizat prin vizionarea și dezbaterea filmulețelor produse de elevi. Toate detaliile despre concurs le puteți găsi pe pagina de web a Consiliului Județean al Elevilor (https://cjesibiu.ro/) sau pe pagina de Facebook.
Ce faci când nu ești elev?
Sunt pasionat de lumea artelor, care cred că oglindește perfect societatea în care trăim. Pot afirma cu încredere că uneori filmele sau piesele de teatru pot influența un om mai mult decât poate un alt individ, acesta fiind un motiv pentru care aleg să-mi petrec timpul liber studiind filme și spectacole. Deși timp liber e mult spus, îmi place în general să mă implic pe cât posibil în societate, să ajut oamenii și să creez un mediu în care să ne simțim cu toții în largul nostru.
Te-ai gândit ce vei face după ce termini liceul?
Îmi doresc să profesez ca regizor. Așa cum am mai spus, arta poate avea un impact extraordinar asupra oamenilor și poate influența moduri de gândire sau percepții. Domeniul acesta m-a pasionat de mic. Așa am reușit să mă dezvolt, să îmi creez imaginația necesară pentru a rezolva diferite situații dificile.
Și dacă tot vorbim despre imaginație și creativitate. Dacă ai fi în fața Ministrului Educației Ecaterina Andronescu, ce i-ai spune?
I-aș spune să înțeleagă că educația nu este o joacă. Sistemul de învățământ are nevoie de o schimbare reală, nu de creșterea ratei de promovabilitate prin introducerea unor itemi obiectivi din pix, fără consultarea actorilor principali ai sistemului de învățământ, printre care elevii și părinții. Educația însemnă viitor, iar dacă nu își conștientizează roul pe care îl îndeplinește odată cu funcția și influențele pe care le aduce prin modificările bruște, generații întregi vor avea de suferit.
Și dacă ar fi să le transmiți ceva tinerilor din generația ta și celor care vin din urmă?
Tot ce am realizat în decursul anilor de implicare în societate este conturat de motto-ul: „Schimbarea începe cu tine!”. Ce trebuie voi, tineri de pretutindeni, să realizați este faptul că nimic semnificant nu poate fi obținut pur și simplu, ci trebuie să muncim pentru ceea ce credem că este corect și relevant pe termen lung. Degeaba așteptați mereu ca altcineva să vă schimbe viitorul, țara și viața, când, de fapt, singurii care pot aduce o modificare reală sunteți chiar voi. Nu o faceți pentru rezultatele de mâine, ci o faceți pentru următoarele generații de elevi și tineri, care vor reuși să depășească problemele prin care treceți voi la momentul actual. Însă, cel mai important, este să faceți ceea ce simțiți și ce credeți că e corect, să fiți voi înșivă, departe de ce vă impune societatea. Nu uitați, schimbarea începe cu voi!