Nu știu pentru câte din „extraordinarele” realizări ale realesului Ministru al Educației, Daniel David, posteritatea îi va fi recunoscătoare. Însă cu siguranță va rămâne în memoria publică a elevilor, studenților și părinților măcar pentru una dintre ele: tăierea burselor! Începând cu anul școlar 2025 – 2026, din cele șase categorii de burse existente, vor fi păstrate doar trei tipuri: bursele de merit, tehnologice și cele sociale. Totodată, bursele pentru elevii olimpici vor fi eliminate.
Într-o vreme în care statul cheltuiește mai puțini bani pentru educație, raportat la PIB, decât Benin și Zambia, aceasta e soluția salvatoare de austeritate: să iei banii de la copil pentru că e meritoriu sau olimpic! Într-un context în care calitatea învățământului este una așa cum o știm, când multe din școli stau să pice, cu săli de clasă care oricând pot concura cu spații carcerale, cu o normă supraîncărcată de lucru și cu singurul beneficiu pomanagiu regăsit în corn și lapte (mă rog, măr și miere, pe alocuri)!
Gargara ministerială se calchiază pe argumentul că România are cele mai multe burse dintre țările europene. Fără a se face în schimb nicio trimitere la alocația derizorie pe care aceștia o au din partea statului român, absența nătângă a altor beneficii (în afara celor susținute, acolo unde se poate, de Primării, cum ar fi transportul public), fără a se calcula banii pe meditații pe care părinții sunt nevoiți să îi dea pentru că același sistem bolnav de învățământ care de atâția ani nu și-a rezolvat funcționarea pe criterii de performanță a dascălilor și a programei de lucru. Și adăugați voi celelalte…
L-ați văzut măcar odată pe ministrul davidic sărind în apărarea elevilor sau studenților atunci când li s-a anulat, acum câteva luni, reducerea la transport? Sau când au fost umilite persoanele cu dizabilități cărora li s-au tăiat drepturile? Sau când nu li s-au mai acordat sporurile promise profesorilor?
Se zice că atunci când i s-a propus să taie bugetul culturii din rațiuni de război, Churchill a răspuns: „Atunci pentru ce mai luptăm?” Dar n-are treabă Daniel David cu „rațiuni” de acest gen. Continuitatea portofoliului trebuie confirmată fără doar și poate cu poziția ghiocel.
Nu știu cum de i-a scăpat (deocamdată) negocierea cu Ministerul Muncii și Solidarității Naționale pentru a tăia și alocația copiilor. Și cu Ministerul Apărării Naționale să îi trimită pe front, că mănâncă prea mult și fac pagubă în bugetul național! Sau cu Ministerul Finanțelor, să le impoziteze pușculița cu economii. Sau cu Ministerul Sănătății, să nu le mai acorde medicamente, că prea trag a veselie și dorință de viață!
Sau măcar să le fi însumat toate aceste soluții și să îi solicite lui Ilie Bolojan să își ia al șaselea vicepremier (din ăla, cu tot aparatul tocător de bani publici pe care îl implică), cu misiune clară să extermine educația prin măsuri conjugate.
Nota bene pentru declarația lui Sorin Radu, rectorul ULBS: „Taman cei care au fost salvați s-au gândit acum la o serie de măsuri prin care să salveze bugetul României, dar primii sau între primii sacrificați să fie studenții”. Și notă proastă pentru politicienii sibieni cărora le colcăie rețelele de socializare cu odele închinate ministrului educației. Dar cine sunt eu să judec? Până la urmă, e dreptul fiecăruia să înțeleagă din educație atât cât a reușit să se educe…
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
