Nu știm cum a fost descoperită acțiunea vindecătoare a diferitelor plante medicinale. Acestea s-au dovedit însă eficiente în sute de afecțiuni și simptome ce au afectat oamenii de-a lungul timpului.
Fie că folosiți exclusiv plante medicinale pentru tratarea unor boli, fie că le combinați cu recomandările medicinei alopate, este util să știți câte ceva despre ele. Folosirea plantelor ca și medicament este anterioară istoriei scrise a omenirii. Dovezi arheologice indică faptul că oamenii foloseau plante medicinale în cursul Paleoliticului, acum aproximativ 60.000 de ani.
Primele dovezi scrise ale folosirii ierburilor au ajuns la noi de la civilizația sumeriană. Sute de plante medicinale, inclusiv opiul, sunt enumerate pe tăblițe din argilă, datate aproximativ în anul 3.000 î.e.n. Papirusul Ebers este un papirus medical egiptean, datând din anul 1550 î.e.n. În el sunt descrise peste 850 de plante medicinale.
Am selectat câteva dintre cele ce pot fi recoltate în luna mai. În funcție de afecțiunea pe care vreți să o tratați și de tratamentul pe care îl urmați deja, vă recomandăm să verificați interacțiunile posibile. La fel, pentru toate plantele, încercați să le adunați din zone ferite de poluare, nu de pe marginea șoselelor.
Trifoiul roșu, socul și urzica vie sunt câteva dintre plantele medicinale ce se pot culege în luna mai
De la trifoiul roșu se recoltează florile abia deschise și frunzele de la baza acestora. Se usucă în loc călduros, uscat și ferit de razele directe ale soarelui. În fotografie îl vedeți amestecat cu cimbrișor, ambele culese de pe câmp. Trifoiul roșu are proprietăți anticancerigene, antireumatice, antispastice, diuretice, imunostimulatoare, expectorante, sedative, tonice, relaxante. Nu este recomandat femeilor însărcinate pentru că poate duce la pierderea sarcinii.
Socul este o plantă îndrăgită în țara noastră. Din florile lui se prepară cunoscuta socată sau siropul de soc. În plus, florile se recoltează și se usucă pentru ceai. Socul calmează tusea și iritația căilor respiratorii. Este folosit în combaterea rinitei, laringitei, faringitei sau bronșitei și protejează împotriva virușilor gripali. Datorită efectului său antiseptic, ceaiul de soc este recomandat pentru reglarea tranzitului intestinal și eliminarea bacteriilor dăunătoare.
Urzica vie este o plantă folosită și în mâncare sau pentru prepararea unor insecticide naturale. În scopuri terapeutice se recoltează tulpinile și frunzele, în timpul înfloririi. Rădăcinile se recoltează primăvara devreme, înainte de intrarea în vegetație, și toamna, când puteți aduna și semințele. Ceaiul de urzică este bogat în antioxidanți si vitaminele A si C, despre care se stie că ajută la întărirea sistemului imunitar. Curele cu urzică sunt recomandate și în caz de anemie, oboseală cronică, boli de inimă sau pentru scăderea glicemiei. Un ceai concentrat de urzici poate fi folosit pentru clătirea părului, în scop de a preveni căderea acestuia. Unguentul cu urzică este bun pentru dureri articulare, reumatism, sciatică, lumbago, circulație periferică deficitară, dar și eczeme.
