La fiecare început de an școlar, în luna septembrie, clubul de robotică Gear Maniacs, înființat în anul 2018, face recrutări. Echipa de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” merge la mai multe clase, de a IX-a până la a XII-a, ca să coopteze elevi interesați de robotică. Doritorii prima oară sunt recruți, apoi voluntari, iar după, devin membri. Un membru oficial primește o diplomă de participare și un loc asigurat la mai multe facultăți din România.
Membrii oficiali ai echipei se aleg dintre oamenii care au cea mai multă dedicare. „De un an de când sunt în cadrul echipei, am învățat cum să lucrez mai bine în echipă, să-mi stăpânesc emoțiile; pentru că este o treabă foarte grea, lucrăm foarte mult sub presiune la competiții, am învățat să vorbesc liber, să mă exprim și că pot obține orice îmi propun”, îmi spune Dârjan Sophia, elevă în clasa a X-a, la filologie, și purtătorul de cuvânt al clubului.
Competiția FIRST Tech Challenge (FTC) și un robot care aruncă bile
Echipa Gear Maniacs luptă în competiția FIRST Tech Challenge (FTC). Cel mai bun rezultat al lor a fost premiul „Inspire”, câștigat în sezonul 2019-2020. Premiul de „inspire” adună toate premiile la un loc.
Elias Muller este în clasa a XII-a, la mate-info. Este al patrulea an în care participă și este responsabil pentru departamentul de hardware, unde practic se ocupă cu proiectarea și asamblarea robotului. „Necesar pentru anul acesta, ca și în alți ani, trebuie să facem un robot care să îndeplinească anumite sarcini. Acum trebuie să construim un robot care poate arunca cu bile la o distanță de 3 metri precis într-un coșuleț. Pentru acest lucru trebuie să avem un proiect cât mai eficient. Avem niște reguli foarte clare de construcție. (..)
Avem o paletă largă, putem ori să cumpărăm piesele de la diverși producători ori să le facem noi. Noi folosim o aplicație «Fusion360» pe calculator în care proiectăm piesele noastre cum vrem să arate pentru a face un robot cât mai eficient. Ulterior le printăm la imprimantă 3D. Am intrat în domeniul roboticii mai mult de curiozitate, apoi ulterior mi-am dat seama că îmi place și că e pot să îmi depun cât mai mult timp în acesta. Și este un domeniu de viitor care mă poate ajuta și la facultate. Pe lângă părțile tehnice, am învățat să lucrez sub presiune, au fost cazuri în care robotul se strica cu 10 minute înainte de meci și trebuia să-l repar”, îmi mărturisește Elias.
„Nu trecem doar printr-un singur prototip de robot”
De la proiectare, trecem la partea de asamblare. David Dincă, elev în clasa a XI, la filologie, face parte din echipă de trei ani. În mare parte se ocupă de proiectare, dar și de ansamblare. „Noi practic facem primul pas în crearea robotului, după ce facem ședințele de brainstorming, desenăm robotul, ajungem să ne decidem la o variantă finală de proiectat. Nu trecem doar printr-un singur prototip de robot, depinde de performanțele pe care le are. Odată ce facem prima parte de proiectare, o transmitem mai departe la partea de asamblare”, spune acesta.
„La partea de asamblare ne batem capul cel mai mult”
Albert Suciu, din clasa a XI-a la mate-info, face parte și el din echipa de asamblare: „Am fost pasionat și atras de robotică de mult și aveam anumite cunoștiințe dinainte. Observând cei de la robotică, m-au băgat direct în echipă, nu a trebuit să mai dau teste. Am procedat și eu ca ceilalți recruți, doar că lucram și eu la robotul ce se făcea atunci și nu a trebuit să fac un robot de test. A fost o experiență interesantă că m-au lăsat să bag mâna direct în treabă, dar am avut și multe de învățat de acolo, deoarece sunt unele piese care au niște nume specifice și nu aveam de unde să le știu. La partea de asamblare ne batem capul cel mai mult, în sensul că atunci când o piesă este gata proiectată nu mai ai cum să o schimbi.
Eventual mai dai o gaură, dar în rest așa rămâne, structura rămâne dinainte. Iar când ajunge în mână și cumva nu nimerește, nu se pupă bine cu robotul, atunci nu e chiar o situație fericită. Avem varianta de a o adapta până proiectăm alta care se potrivește. Acolo este și cel mai mare stres, mai ales în perioada regionalei sau a concursurilor, mai ales că dacă se întâmplă ceva la robot noi suntem ori de vină, ori responsabili să rezolvăm problema cât mai repede, deoarece meciurile sunt cu un timp scurt între ele”.
Despre partea de software
Toderici Victor, clasa XI-a, profil mate-info, participă din clasa a IX-a la robotică, iar de anul trecut e membru oficial. Anul acesta este liderul pe parte de software. „Pentru mine atât programarea, cât și fizica, au fost pasiuni încă de când eram copil mic. Știam dintotdeauna că voiam să continui pe acest departament și mi se pare că robotica este posibilitatea în liceu de a face ceva care le combină pe amândouă. Pentru concurs, softwer-ul potrivit nu este greu de găsit, deoarece tehnic este mai mult sau mai puțin același. Este o librărie predefinită de la competiția FTC. Limbajul de programare îl alegem noi. Majoritatea echipelor aleg Java, dar noi ne-am dus pe Kotlin deoarece este mai ușor de înțeles, iar când se face schimbul între generații este mai ușor de predat ștafeta”, e de părere tânărul.
American dream
Visul lor este să ajungă la mondiale, ce se desfășoară în America. Un fel de „American dream,” dar sunt 200 de echipe cu care trebuie să intre în competiție. „Este o luptă crâncenă. Anul acesta s-a schimbat puțin clasamentul și este puțin mai greu de ajuns, dar se poate. Ca mentori, avem doi profesori de informatică. Ei ne ajută cu partea de management, în rest, de echipă, de ședințe și de tot ce ține de comunicare ne ocupăm noi”, spun tinerii.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
