Aproximativ 6.000 de alergători așteptați în acest an la linia de start. 600 de voluntari, 40 de coordonatori, 47 de cauze. O echipă excepțională, care visează cu ochii deschiși și se încăpățânează să ne facă să vorbim același limbaj și să ne îndreptăm spre același scop: susținerea spiritului de inițiativă în înmulțirea binelui. Și un întreg oraș care, vreme de două zile, 27-28 mai, își dă din nou testul generozității și al solidarității.
Maratonul Internațional de la Sibiu, organizat de Fundația Comunitară, este cel mai mare eveniment de alergare filantropic din țară. Iar în acest an bifează alte câteva performanțe. Despre acest eveniment care ”lasă urme” și animă, de 11 ani, Sibiul, am discutat cu Ana Maria Bugneriu, manager general al Maratonului și Directoare Executivă a Fundației Comunitare Sibiu.
”Maratonul Internațional Sibiu a devenit al doilea cel mai maraton din țară”
Ești cea care, în acest an, din noua așezare de directoare executivă a Fundației Comunitare și ”șefă” de maraton, trebuie să te asiguri că toate lucrurile vor funcționa cât mai bine și că ediția din acest an va urca pe podiumul celei mai reușite de până acum. Ce înseamnă pentru tine provocarea aceasta?
Este, într-adevăr, o o provocare și o nouă perspectivă interesantă pentru mine. Eu lucrez la Maraton din 2015, respectiv pentru ediția 2016, când evenimentul nostru era încă un semi-maraton. Deci am prins și schimbarea aceasta de la semi-maraton la maraton. De-a lungul timpului, m-am ocupat de relația cu sponsorii, de ceea ce înseamnă dezvoltarea Maratonului ca produs, mai aproape de zona de companii. Pentru că în ”viața anterioară”, ca să spun așa, avusesem niște experiențe de lucru în domeniul corporate și, datorită acestui fapt, Cipi Ciocan (director executiv, pe atunci, al Fundației Comunitare, n. n.) s-a gândit să mă aducă mai aproape de echipa Maratonului și să încercăm să construim împreună modul în care companiile să interacționeze cu evenimentul. În timp, am ”câștigat” titlul de director de dezvoltare, asta însemnând că preocuparea mea majoră era să văd în ce direcții se mai poate duce evenimentul, cum mai poate el să crească, ce alte valențe mai poate căpăta.
Tot un fel de asistent de manager general, dar fără funcția în sine la purtător.
Da. Oricum echipa de management al Maratonului e destul de mare. Suntem vreo 20 de oameni care ne ocupăm de diferite aspecte ale evenimentului. De la partea tehnică, la asigurarea traseului, siguranța în eveniment, amenajarea Pieței Mici, gestionarea înscrierilor, amplasamentele logistice, coordonarea voluntarilor și multe altele care fac evenimentul acesta să funcționeze la un standard ridicat. Este însă o provocare faină, care îmi place, care mă animă, pentru că făcând șapte ediții din acest rol, axat pe companii, simțeam și eu nevoia de un pic de varietate. Oricum, schimbarea nu a fost una extrem de radicală, ci mai degrabă mi-a eliberat într-un fel perspectiva să pot vedea aceste detalii, pentru care nu avem la fel de mult timp și energie înainte.
Schimbările mai mereu lasă loc speculațiilor, intrigilor diverse. Apropo de loc și de schimbările de la vârful Fundației Comunitare Sibiu: ți-ai făcut loc să iei locul lui Ciprian Ciocan?
Din fericire, la noi atmosfera a fost, se menține și va rămâne întotdeauna una meritocratică. Eu m-am angajat la Fundația Comunitară în 2015, la invitația lui Ciprian. Una dintre poveștile amuzante ale istoriei noastre împreună este că eu venisem la cafeaua la care urma să discutăm despre oferta de job foarte decisă să îl refuz. Și după o conversație care trebuia să dureze o oră ̶ și a sfârșit prin a dura vreo patru ̶ , am decis că poate totuși ar fi o idee bună să lucrăm împreună. Ceea ce am și făcut în acești șapte ani și ceva pe care i-am petrecut în această formulă la Fundația Comunitară.
În momentul în care Ciprian a decis să plece, bineînțeles că s-a pus problema succesiunii. Am avut un proces intern, în care au fost implicați inclusiv membrii noștri de consiliu director, o acțiune mai amplă în care eu nu am zis ”Da” din prima și, după o etapă de așezare destul de complexă, am acceptat această provocare. Deci pot să spun că nu, nu l-am dat la o parte deloc pe Ciprian! El a decis că este momentul pentru o schimbare de domeniu în viața lui. Și în momentul în care am decis să rămân la fundație și să accept poziția aceasta, decizia a fost făcută cu maximum de responsabilitate și cu multă gândire în spate, astfel încât să ne asigurăm că opțiunea aceasta este cea mai bună și cea mai sănătoasă pentru organizație.
Maratonul de la Sibiu e al doilea maraton ca amploare din țară.
Da, anul trecut Maratonul Internațional Sibiu a devenit al doilea cel mai maraton din țară. Și anul acesta, din câte pare, își va menține poziția.
”Anul acesta ne întrebăm ce ne leagă”
Ce aduce nou Maratonul de anul acesta?
Tot timpul folosim maratonul și ca pe un vector de comunicare și ne place să inserăm și câte un mesaj. De obicei comunitatea răspunde foarte bine la mesajele pe care noi le transmitem în contextul Maratonului, cum a fost, de exemplu, campania ”Piețe Libere”. În momentul în care a fost eliberată Piața Huet, atunci am simțit cu adevărat puterea acestor mesaje din contextul Maratonului și felul în care comunitatea poate să le folosească și ca mijloc de expresie personală și a valorilor sale. Dincolo de susținerea proiectelor cu care rezonează mai bine. Atunci, începând cu anul respectiv, am luat parcă și mai în serios partea aceasta de temă a evenimentului și ce reușim să transmitem. În acest an, noi simțim că societatea, în general, este într-un context de reașezare. Parcă ne căutăm unde ne este locul. Încă nu ne este foarte clar unde ne situăm după Covid, în toată situația aceasta cu războiul, între toate provocările ce țin de economie, și ne-am dat seama că poate este un moment bun să nu mai căutăm atât de mult răspunsuri.
Suntem anxioși și disperați după răspunsuri. Poate că acum este un moment important să ne focusăm pe întrebări. Acesta este și motivul pentru care Maratonul va fi legat foarte tare de întrebări, în general, și vor exista câteva surprize acolo, la fața locului, pe care nu le relev încă. Dar după cum se vede și din identitatea noastră vizuală, anul acesta ne întrebăm ce ne leagă. Vrem să să redescoperim puncte comune, după acești ani, în care parcă ne-am scindat în tot felul de tabere ca societate, și să încercăm să vedem dincolo de asta. Noi, la Fundația Comunitară, credem foarte puternic că lucrurile care ne unesc sunt mult mai mari, mai importante și mai multe decât cele care ne separă. Și ne dorim să schimbăm puțin discursul acesta public în care ne împărțim în progresiști / conservatori, tineri / bătrâni, una sau alta, spre o zonă pe care reușește să o genereze foarte bine Maratonul, respectiv un spațiu în care toți ne punem energia, resursele, spre un bine comun. Pentru că ceea ce îmi face mie bine, de cele mai multe ori îți face și ție bine. Și atâta vreme cât ne concentrăm pe aspectul respectiv, s-ar putea să reușim să construim o lume și un context local care să ne facă să ne simțim mai bine. Și chiar să fim mai confortabili prin a accepta diferențele dintre noi, atâta timp cât înțelegem că noi toți facem parte din aceeași echipă: jucăm în marea echipă numită Sibiu.
Cei care nu vor fi la aceste date în Sibiu și, prin urmare, nu pot alerga în cadrul Maratonului, cum pot fi parte din acest proiect?
Încă de la începutul evenimentului, dar fiind mult mai vizibil în contextul Covid, în anii aceștia puțin mai tulburi, a existat posibilitatea ca oamenii să se înscrie și să participe la distanță. Noi avem o cursă distinctă, care se numește ”Aleargă peste tot!” Oamenii se pot înscrie la oricare dintre probele pe care doresc să le parcurgă și pot alerga oriunde în lume, trimițându-ne ulterior, pentru a valida participarea lor, o înregistrare pe care de obicei o transmit pe diverse aplicații. Am avut oameni care au alergat pe toate continentele. Ei au timp o lună de zile după încheierea Maratonului să alerge și să ne trimită înregistrarea lor, iar noi facem, de obicei, un album pe facebook în care îi postăm pe cei care ne trimit aceste dovezi. E și o modalitate pentru românii din diaspora să rămână conectați cu orașul, să participe și ei, poate chiar în ziua evenimentului, și să alerge oriunde sunt ei.
Avem nevoie de cultura suporterilor
Am identificat un element de ”discriminare”. Ce ne facem cu cei care, din varii și obiective motive, nu pot alerga la Maraton? Avem soluții și pentru astfel de situații?
Pentru cei care nu pot alerga, cele 600 de locuri alocate voluntarilor sunt o oportunitate foarte bună pentru ei să participe la eveniment. Trebuie și să spun că punem ceva la cale pentru ediția viitoare și în această direcție, dar cum spuneam, unele surprize le păstrez pentru mai târziu.
Oaresce reacții de iritare ale sibienilor pentru că le sunt închise drumurile, deviat traficul și alte problemuțe de genul acesta, avem?
Minimale. Și aceasta pentru că una dintre valorile în jurul căreia încercăm să construim evenimentul este ca Maratonul să fie o sursă de bine pentru oraș și să îl disturbăm cât mai puțin posibil. Nu credem că este sănătos, pentru orice oraș, cu atât mai puțin pentru unul de dimensiunile Sibiului, ca toată viața centrului să fie constant arestată, agasată de evenimente, traficul să fie mai mereu blocat, iar viața oamenilor să fie dată peste cap. Deși clar există avantajele pe care le cunoaștem, există multe resurse financiare care vin odată cu turiștii, se dezvoltă tot felul de industrii. Dar este un compromis fin, care trebuie gestionat cu foarte mare atenție. Or noi încercăm să practicăm un eveniment cu minim impact negativ. Desigur că există câțiva oameni care se supără că le închidem strada. Din fericire, ei sunt puțini și majoritatea se bucură că are parte de această experiență și că poate interacționa și altfel cu orașul lor, inclusiv să alerge pe drumurile pe care altfel ar fi cu mașina și nu ar putea avea o experiență similară.
Alergi?
Alerg, da! Alerg la cursa de 10 km, bineînțeles, la ”Aleargă peste tot!” Mulți dintre prietenii mei aleargă și caută să se antreneze. Își dau seama că participă la semi-maraton și nu au destule antrenamente la activ, așa că îngroașă rândurile de la Clubul Sportiv Comunitar sau se antrenează singuri.
E ceva ce… nu e la Maratonul de la Sibiu și ai vrea să se întâmple sau să funcționeze mult mai bine, mai cu implicare din partea sibienilor?
Da. Ceva ce se întâmplă mai puternic în alte orașe și ne-am bucura să fie mai prezent în Sibiu. Alte orașe care organizează maratoane, de obicei au o deschidere foarte mare din partea publicului. Și la noi se întâmplă aceasta. Dar ce ne-am dori și sperăm încet-încet să se construiască și la noi, este cultura aceasta a suporterilor, care să vină, să iasă pe traseu să susțină participanții. Pentru că traseul nostru trece pe lângă case, pe lângă blocuri, prin tot felul de zone locuite. Și sunt situații în care oamenii chiar ies și îi aplaudă pe alergători, îi încurajează, mai fac câte o pancartă, ies la balcon și îi susțin. Dar asta ar fi fain să devină un obicei cât mai generalizat, pentru că e foarte semnificativ, ca alergător, să simți susținerea și implicarea celorlalți.
Ana Maria Bugneriu
- ”Este o performanță pentru Sibiu să poată da al doilea maraton al țării.
- Este o performanță pentru Sibiu să genereze resursele financiare pe care le găsește în fiecare an la maraton, pentru a susține proiectele din comunitate.
- Maratonul nostru este de mulți ani cel mai mare eveniment sportiv-filantropic din țară.
- În ultimii ani am avut, în total, aproximativ câte 150.000 euro strânși pentru proiectele selectate, ca medie pentru fiecare ediție. Este o performanță pentru Sibiu să poată genera aceste resurse, care să se ducă într-o asemenea varietate de proiecte.
- Și, de asemenea, este o performanță că Maratonul Internațional Sibiu e unul dintre puținele maratoane din lume care s-au desfășurat și în plină pandemie, adică în anul 2020.”
Vezi mesajul Anei Bugneriu, despre Maratonul Internațional Sibiu.
