Maria Magdalena Imbrea a obţinut anul acesta, pe lângă numeroase alte premii, locul al III-lea la Olimpiada Naţională pentru elevii cu deficienţe de auz, de la Galaţi. Performanţa ei este cu atât mai mare, cu cât ea suferă de surzenie profundă şi nu cunoaşte în niciun fel sunetul. Elevă în clasa a VII-a, la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2, este susţinută atât de profesori, cât şi de famile, pentru a putea continua să ne surprindă făcând artă din culoare.
Maria Magdalena Imbrea este un copil care s-a născut cu o afecţiune gravă a urechii interne. Ea suferă de surzitate profundă. Asta înseamnă că Mădălina, aşa cum o alintă cei de la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2, s-a născut fără capacitatea de a percepe sunetele. Trăieşte într-o lume în care cuvintele nu există, doar imaginile exprimă, iar gesturile sunt singurele care o ajută să transmită câte ceva din ce îşi doreşte. Lumea şi tot ce ne înconjoară este percepută cu totul altfel de Mădălina şi, chiar dacă nu reuşeşte să gândească în cuvinte, ea exprimă mult mai mult decât am putea noi exprima. Are o inimă mare, în care încape TOTUL, iar atunci când noi vrem să vedem, ne arată o lume întreagă de culori, sentimente, forme, create printr-o imaginaţie cu totul aparte. La 5 ani, Mădălina a început să plimbe pixul cu pricepere pe foaie. Mama ei şi-a dat seama de plăcerea fetei şi i-a cumpărat creioane colorate. De atunci a început să deseneze „mereu, mereu”. „Desenam orice. Apoi arătam desenele părinţilor, vecinilor şi oricui venea să ne viziteze”, povesteşte prin semne Mădălina. La Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2 a venit când era în clasa I şi, în timp, talentul ei la desen a făcut-o remarcată. În clasa a IV-a, a venit la catedra de arte plastice Ioana Guţu, un pedagog dedicat şi decis să promoveze talentul copiilor ei. A oragnizat expoziţii cu ajutorul unor instituţii, a înscris copiii în competiţii şi le oferă în permanenţă sprijinul şi afecţiunea de care au nevoie. „Mădălina are foarte multe premii câştigate până în prezent, dar anul acesta o anumită competiţie a facut-o foarte fericită. Faptul că i s-a permis să participe la concursul naţional a însemnat foarte mult pentru ea. Acesta este organizat doar pentru clasa a VII-a şi a VIII-a”, spune Ioana Guţu. Mădălinei îi place totul şi iubeşte totul. Îi plac toate culorile, îi plac toate desenele ei, adoră să deseneze orice.
Captivi în intuitiv concret
Un om la fel de special este şi Mariana Isdrailă, diriginta Mădălinei. Ea a fost cea care a ajutat-o se ne împărtăşească o parte din povestea ei. „Copiii noştri au abilităţile acestea în compensaţie cu restul. Sunt foarte, foarte talentaţi. Mădălina lucrează curat, are fantezie. Este un copil cuminte, liniştit, echilibrat, iar familia îi este alături”. Şi pentru că talentul tinerei este o certitudine, Maria Magdalena Imbrea a obţinut anul acesta locul III la Olimpiada Naţională pentru elevii cu deficienţe de auz, care a avut loc la Galaţi. Astfel, palmaresul său s-a îmbogăţit cu încă o realizare. Pentru a putea vedea cât de talentată este Mădălina şi ce face ea cu adevărat, Mariana Isdrailă explică: „Sunt ancoraţi în intuitiv concret. Copiilor noştri le lipseşte limbajul. Asta vine din greutatea de a comunica verbal. Ei nu au aceeaşi achiziţie ca un copil ce creşte normal. Vocabularul lor este slab, or noi gândim în cuvinte, creăm cu ajutorul cuvintelor. Lor le lipseşte asta şi au o gândire ancorată în intuitiv concret. Ei asociază cuvântul cu imaginea, iar tot ce este abstract este foarte greu de definit în mintea lor. Sentimentele lor sunt de multe ori nescoase la lumină. Noi, cei care lucrăm cu ei şi îi înţelegem, putem vedea, dar pentru ceilalţi este mai dificil. Afecţiunea este o condiţie obligatorie. Nu se poate fără. Avem câte 10, 12 copii într-o clasă şi aici totul este în arc de cerc, să ne vadă mereu gura, pentru a putea citi de pe buze. Copiii hipoacustici, cei are aud cât de cât, se descurcă mai uşor; cei cu surditate profundă, mai greu. Un copil surd nu înţelege dintr-o frază decât două – trei cuvinte, de aceea este foarte greu să le transmitem mesaje”, spune diriginta. Cu toate acestea, Mădălina ne poate învăţa care este adevărata valoare a vieţii. Chipul ei vesel şi zâmbetul care nu-i lipseşte de pe buze exprimă inocenţa unor sentimente nealterate. În ce culoare ar picta Mădălina prietenia? În albastru. Cu ce culoare ar zugrăvi Mădălina dragostea? Ar amesteca roşul cu portocaliul. Pentru că ce ar putea fi mai sensibil, dataşat, tolerant şi generos decât albastrul prieteniei şi ce ar putea fi mai frumos pentru dragoste decât culoarea arzătoare şi dureroasă a focului?
„Maria Magdalena sau Mădălina, cum ne place să o alintăm noi, se exprimă foarte bine într-un mod plastic. Îi place foarte mult să picteze, chiar şi în timpul liber. Mereu îmi cere foi pentru a aborda o anumită temă. Deşi nu comunică foarte bine verbal, prin culoare şi formă nu dă greş. Are multe lucrări expuse în expoziţia de la Biblioteca Astra. Este un copil talentat şi sper să urmeze ceva în domeniul artelor plastice”, Ioana Guţu, profesoară de arte plastice la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2
Biografie
Data naşterii: 11 decembrie 1997
Studii: Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2, clasa a VII-a
Premii obţinute
Locul III – Olimpiada naţională – Galaţi
Locul III – Concursul Naţional de Creaţie artistico-plastică, „Simfonii de primăvară, Suceava
Locul III – Concursul judeţean, „A fi cetăţean al Europei”
Locul II – Concurs de creaţie plastică „Muguri de lumină,
Cupa – 5 ani de prietenii apei, Apă Canal, Sibiu
