Cunoaștem atât de puține lucruri legate de trecutul nostru apropiat… Însă, gândiți-vă cât de puține lucruri știm despre trecutul nostru preistoric. Câte creaturi au călcat sau înotat în spațiul nostru de acum e încă un mister, deși cert e că s-au făcut descoperiri importante în domeniu. Dar, din păcate, treaba nu e exploatată la maxim. Ce ne lipsește? Autorități mai competente și uneori personal pasionat. Dar, totuși, prin marea aceasta de profani, există și oameni care își dedică timpul și energia cercetărilor paleontologice.
Nicolae Trif, pe lângă faptul că este muzeograf la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, se ocupă și cu studiul peștilor preistorici din România, în mod special al rechinilor. Este singurul specialist din țara noastră pe rechini fosili.
Muzeograful Dr. Nicolae Trif va desfășura, începând din luna aprilie a acestui an, un proiect de cercetare finanțat de prestigioasa instituție de explorare și cercetare, National Geographic Society. Proiectul, cu titlul „Rechini și pisici de mare fosile din Oligocenul și Eocenul Bazinului Transilvaniei (România)” implică o extinsă cercetare în teren și laborator cu o echipă complexă de specialiști în diverse ramuri ale paleontologie (paleoecologie, vertebrate, nevertebrate, medii sedimentare etc.), dar și cu voluntari care au avut o activitate excepțională în cadrul muzeului. Alături Nicolae Trif vor participa alte 7 persoane din mai multe universități și institute de cercetare din România dar și un specialist în imagine și electronică.
”Nu mă consider un paleontolog de birou”
Pasiunea lui pentru paleontogie a pornit din anul I de facultate. ”Eram în facultate și trebuia să aducem niște roci la laboratorul de geologie. A fost primul contact cu trecutul preistoric, m-a fascinat. După facultate, am avut o perioadă în care am experimentat alt domeniu, dar nu am renunțat să studiez paleontologia. Prin 2012, am reluat activitatea, am început să colaborez cu muzeul și să scriu primele articole. Desigur, există paleontologi și de «birou», ca să spun așa, dar și alții care fac și teren. Fac și eu teren, e o plăcere pentru mine să simt «energia» rocilor și fosilelor în mediul lor natural. E foarte interesant să găsești lucruri pe care nu le-a văzut nimeni niciodată”, mărturisește Trif Nicolae.
Acum milioane de ani Sibiul era o mare
E greu să ne imaginăm acum munții și dealurile din împrejurul orașului nostru scufundate în apă, dar Sibiul, la fel ca toată România, acum milioane de ani au fost sub apă. ”Despre Jurasic nu pot spune foarte multe, cert e că și atunci a fost apă, dar au fost găsite prea puține resturi de rechini fosili în România. Marea a continuat multe zeci de milioane de ani. Ultimele mele descoperiri au fost în Dobrogea, studiind în Cretacic, apoi Cluj, unde am căutat într-o perioadă mai apropiată, dar tot acum 35 de milioane de ani. Atunci când te gândești la o perioadă să o cercetezi, te uiți întâi și întâi unde au mai fost găsite roci de vârsta aia. Te informezi dacă au mai fost studii anterioare, verifici ce s-a mai găsit. Iar, următorul pas, te duci pe teren, și speri să ai noroc. Trebuie să ai răbdare și noroc, și cel mai important lucru: nu trebuie să te lași. Cea mai mare creatură găsită de mine a fost un dinte de megalodon, cel mai mare rechin care a trăit vreodată. La rechini, ei având schelet cartilaginos, nu se fosilizează decât dinții sau spinii, de cele mai multe ori”, a declarat paleontologul.
Studiile preistorice – o altă problemă a României
Mulți oameni au auzit de niște proiecte de infrastructură oprite din cauza unor descoperiri arheologice, dar când vorbim de studiile preistorice, treaba să altfel. ”Din păcate, nu există în legislație cu privire la protejarea anumitor situri de roci sau rămășițe fosile, atunci când se dorește prelungirea infrastructurii sau construirea anumitor clădiri. Arheologii fac o inspecție de cercetare să vadă dacă în zona unde urmează să fie construită o autostradă se află obiecte de patrimoniu, spre exemplu, dar în ceea ce privește paleontologii, nu e așa. Dacă autostrada trece peste o turmă de dinozauri sau rechini fosili, nu contează, deoarece legislația nu spune nimic de paleontologie.
Repet, România stă foarte prost la capitolul paleontologie. Odată, că sunt destul de puțini cercetători, nu prea se face popularizare al domeniului acesta din varii motive. Altul, ar fi problema finanțării, cei care ar putea scrie cărți de popularizare nu sunt ajutați cu nimic. Una din ultimele cărți de popularizare în domeniu a fost publicată prin anii 1980. Un alt aspect, în România, ca «civil», nu prea ai voie să colecționezi fosile, deoarece, de data asta, legiuitorul pune în oală arheologia cu paleontologia. Există locuri în țara noastră unde poți întoarce fosile, la propriu, cu lopata. De exemplu, există niște fosile care se numesc numuliți, numiți popular bănuței de piatră și arată asemănător ca niște monede. Ele se găsesc în aglomerări de sute de milioane de indivizi. Nu s-ar întâmpla nimic dacă niște elevi ar merge să colecteze cu un profesor de biologie, geografie, aceste fosile și să le studieze, dar, cum am mai spus, legea nu permite”, a mai spus muzeograful.
Istoria, pentru oamenii de azi, trebuie să fie foarte importantă. ”Ca să faci studii în domeniul paleontologiei, pe lângă pregătire în domeniu, ai nevoie de un rucasc, un ciocan geologic, o hârtie și un pix și te duci să vezi ce găsești. Fosile găsești peste tot în România, dacă știi să te uiți. Poate doar mijlocul Sibiului să nu poți găsi”.
