Luna iulie 2025 este una deosebit de importantă pentru Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, pentru că aniversează 105 ani de la înființarea celei de-a doua școli militare de infanterie românești la Sibiu, care a preluat tradițiile primei școli militare înființate în Țările Române și 30 de ani de la momentul în care școala militară se transformă în Academia Trupelor de Uscat, azi Academia Forțelor Terestre.
Astfel, la 1 iulie 2025 se împlinesc 105 ani de când lua ființă, la Sibiu, cea de-a doua școală de ofițeri de infanterie a armatei române. Aceasta venea să dubleze efortul educațional al Școlii de Ofițeri de Infanterie de la București, care purta tradițiile primei instituții de învățământ militar din Țările Române, înființate la 13 iunie 1847. Constituirea României Mari în 1918, dar și pierderile umane uriașe ale armate române în Marele Război, au fost principalele argumente în favoarea înființării celei de-a doua școli de infanterie. Alegerea Sibiului ca sediu al acestei instituții nu a fost întâmplătoare.
Sibiu 100% și dr. Cosmin Roman, istoric și muzeograf AFT, prezintă istoria instituției militare de învățământ superior în comunitatea sibiană.
Orașul beneficia de o infrastructură militară foarte bine pusă la punct cu cazărmi, depozite, poligoane și drumuri de acces construite, în cea mai mare parte, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unele dintre acestea erau chiar foarte noi, cum este cazul cazărmii amplasate la intersecția străzilor Argeșului, Calea Poplăcii și Bulevardul Victoriei, în care a funcționat Școala de cadeți austro-ungari începând cu 1910.
Cazarma a fost construită în perioada 1907-1909, cu 1,5 milioane de coroane, fonduri susținute de Primăria Sibiului pentru folosul armatei austro-ungare, alocate la ordinul Ministerului de Război de la Viena și a fost una dintre cele mai moderne din Transilvania din acea perioadă. După Marele Război, în decembrie 1918, cea mai mare parte a clădirilor cazărmii au fost ocupate de către militarii Diviziei 2 Vânători. O parte a clădirilor au fost utilizate de Consiliul Dirigent, dar și de Liceul de fete românesc.
Când s-a luat decizia
În 1920, la sugestia generalilor Traian Moșoiu și Ioan Boeriu, cazarma, în întregime, a devenit sediul nou înființatei Școli de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol”. Atât Traian Moșoiu, cât și Ioan Boeriu au fost absolvenți ai școlii de cadeți austro-ungare de la Sibiu și cunoșteau foarte bine facilitățile militare oferite de oraș.
În acest context are loc înființarea celei de-a două școli de ofițeri de infanterie din România. În raportul nr. 10685/1920 al ministrului de război, generalul de brigadă Ioan Răşcanu, adresat Regelui Ferdinand I, în legătură cu această problemă, arăta următoarele: „Integritatea neamului nostru a impus să sporim numărul unităţilor de infanterie, în raport cu necesitatea de a păstra intacte actualele frontiere ale României Mari. Din această cauză, singura şcoală de infanterie, existentă în Bucureşti, nu mai este îndestulătoare pentru a pregăti numărul necesar de ofiţeri din această armă, simţindu–se nevoia imperioasă de a crea o a doua şcoală militară. În acest scop, de acord cu Marele Stat Major şi Comitetul Consultativ al Infanteriei, propunem înfiinţarea, la Sibiu, a unei a doua şcoli militare de infanterie”.
Pe baza propunerii ministrului de război a fost adoptat Decretul Regal nr. 5376/1920, în care la art. 1 se preciza: „Se înfiinţează, la Sibiu, pe ziua de 1 iulie 1920, a doua şcoală militară de infanterie, în localul fost al şcolii de cadeţi austro–ungare”. La comanda şcolii a fost numit colonelul Cristea Vasilescu (comandant între 1920-1928), ofiţer de stat major, veteran din Primul Război Mondial.
Tot atunci, şcolii i s–a înmânat drapelul de luptă. La început instituţia a fost încadrată cu 47 de ofițeri, 1 maistru de scrimă, 1 profesor de limba română, 1 medic, toţi selecţionaţi din rândurile celor mai buni ofiţeri. În toamnă, şcoala a primit un număr de 248 de elevi, anul I, şi 51 de elevi, anul II, de la Şcoala Militară de Infanterie nr. 1 din Bucureşti, care au fost organizaţi pe patru companii. Cursurile au început la 15 noiembrie 1920.
La mai bine de o lună de la începutul cursurilor, la 19 decembrie 1920, primii elevi ai școlii militare depun jurământul de credință față de rege și țară. La ceremonie participă, printre alții, Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, generalul Ioan Boeriu, comandantul Corpului 7 Armată, generalul Ioan Vlădescu, comandantul Corpului 7 Teritorial, generalul Dănilă Papp, comandantul Diviziei 18 Infanterie și oficialități ale orașului Sibiu.
La 22 decembrie 1920, Direcțiunea Școlilor Militare aprobă, cu ordinul nr. 8849, ca școala să aibă ca patron spiritual pe Sfântul Nicolae. Acesta a fost sărbătorit în fiecare an la data de 6 ianuarie, în anii 1921-1923 și pe 6 decembrie din 1924 și până în 1931. Diferența se datorează adoptării calendarului gregorian de către Biserica Ortodoxă română în anul 1924. În 1932 are loc o schimbare a patronul spiritual al școlii, regele Carol al II-lea impunând ca patroni spirituali ai tuturor școlilor militare din România, Sfinții Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur – fiind sărbătoriți la 30 ianuarie în fiecare an. Până în acel moment fiecare școală militară avea propriul patron spiritual.
La 15 martie 1921 s-au înființat orchestra și fanfara școlii. Au fost achiziționate instrumente de la renumita firmă Johann & Sohn din Graslitz Cehoslovacia. În cursul anului 1921 a luat ființă Muzeul de armătură care adăpostea în expoziţia sa numeroase arme, utilizate de Armata Română în timpul Primului Război Mondial, ţinute din aceeaşi perioadă, decoraţii şi medalii și alte obiecte necesare procesului educațional. Patrimoniul muzeului a fost îmbogăţit permanent cu noi obiecte ale celor care au participat la Marele Război. În anul 1922 a luat ființă tipografia școlii. Inaugurată la 1 martie, tipografia a acoperit necesarul de carte al școlii militare. Conducerea tehnică a tipografiei a fost încredințată maestrului Albert Lebrun, un foarte bun specialist din Sibiu. Toate acestea au contribuit la dezvoltarea și îmbunătățirea procesului educațional al școlii militare din Sibiu.
La 23 iunie 1921 școala a fost vizitată de Regele Ferdinand I, fiind însoțit de generalul Sinescu, inspectorul Cavaleriei și generalul Henry Cihosky, comandantul Corpului 7 Armată. La scurt timp după vizita regelui, s-a desfăşurat examenul de absolvire, iar la 1 iulie a fost avansată la gradul de sublocotenent prima promoţie a şcolii, denumită onorific „Victoria”, alcătuită din 47 de tineri.
La inițiativa ofițerilor de infanterie care au luptat în Marele Război, la care s-a alăturat și comandantul Școlii de Ofițeri de Infanterie din Sibiu, colonelul Cristea Vasilescu, au fost adunate fondurile, din donații, necesare ridicării unui monument dedicat eroilor infanteriști căzuți în război. Acesta a fost finalizat în 1926 și a fost inaugurat în iulie, același an, cu ocazia ridicării în grad a tuturor promoțiilor de ofițeri ale școlilor militare din România, în prezența regelui Ferdinand I, a ministrului de război și a numeroși reprezentanți ai administrației și bisericii ortodoxe.
A primit numele princepelui Carol
Începând din anul 1932, Şcoala de Ofiţeri de Infanterie din Sibiu, căreia i se va adăuga şi numele „Principele Carol”, a rămas singura instituție de învățământ care pregătea ofițeri în arma infanterie. Prin Înaltul Decret nr. 2198 din 12 iulie 1932 al regelui Carol al II-lea, se dispunea ca Şcoala Militară de Infanterie nr. 1 Bucureşti să fuzioneze cu Şcoala Militară de Infanterie nr. 2 Sibiu, iar noua instituţie să poarte numele Şcoala Militară de Infanterie „Principele Carol” (este vorba de fostul principe, apoi rege Carol I).
Fosta instituție din Bucureşti se transforma în şcoală pregătitoare cu durata de un an, după care tinerii urmau doi ani la şcoala de la Sibiu sau la o altă școală de armă din țară. Această formă de organizare a fost păstrată, cu mici modificări, până în 1940. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a generat efecte și asupra școlii militare din Sibiu. Astfel, în septembrie 1940 instituția a fost reorganizată, denumirea i-a fost schimbată în Şcoala Militară de Ofițeri de Infanterie și a fost mutată în Garnizoana București. Cazarma din Sibiu a fost cedată clinicilor universitare evacuate din Cluj.
Până în aprilie 1942, şcoala a funcţionat cu comanda şi un batalion de elevi în localul vechi din Dealul Spirii, iar cu al doilea batalion într-un pavilion din cazarma vânătorilor de munte de la Cotroceni. În aprilie 1942, din cauza bombardamentelor aeriene, instituţia a fost dislocată în Zărneşti, judeţul Braşov, unde s-a instalat în localul şcolii şi în câteva clădiri mai importante din centrul localității.
Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie Sibiu, comandată de colonelul Constantin Ionescu, a fost pusă la dispoziţia Corpului de vânători de munte, în conformitate cu Ordinul nr. 236568 din 24 august 1944. În ziua de 26 august, un batalion a fost deplasat la Braşov, în rezerva Corpului de munte, având misiunea de a ajuta la apărarea oraşului și de a asigura paza liniilor de comunicații dintre Târlungeni – Dârste – Braşov, Sfântu Gheorghe – Braşov și Bod – Braşov. La 11 septembrie 1944, batalionul şi-a terminat misiunea, primind dispoziţie să se reîntoarcă la Zărneşti pentru a continua procesul de învăţământ. Până în vara anului 1945 şcoala militară a continuat să rămână dislocată în Zărneşti, continuându-şi programul de învăţământ. Şcoala revine la Sibiu, conform Ordinului nr. 56.343 din 31 iulie 1945 al Marelui Stat Major în vechea cazarmă.
Şcoala Militară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” Sibiu
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, şcoala militară de la Sibiu intră într-un amplu proces de reorganizare, conform noilor concepţii politice ale vremii. Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Infanterie nr. 1, Sibiu îşi continuă activitatea cu o secţie de administraţie, având 500 de elevi ai şcolii de la Zărneşti şi 540 ai şcolii de la Slănic. Se mai adaugă şi cei 620 de elevi ai Şcolii Militare de Subofiţeri Activi de Infanterie, Făgăraş. Toate celelalte şcoli militare de ofiţeri şi subofiţeri de rezervă de infanterie, inclusiv cea de subofiţeri de rezervă de infanterie de la Sibiu au fost desfiinţate.
În anul 1951, instituţia a primit denumirea de Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie nr. 1 Sibiu şi, în acelaşi an, datorită necesităţii formării unui număr mai mare de cadre de infanterie, s-au înfiinţat Şcolile Militare de Ofiţeri de Infanterie nr. 2, la Sfântu Gheorghe şi nr. 3, la Iaşi. Ultimele două şcoli militare de infanterie au funcţionat până în anul 1955. Prin ordinul M.F.A. nr. M. 520 din 5 martie 1953, denumirea şcolii s-a modificat, cu începere de la 13 decembrie 1952, în Şcoala Militară de Infanterie „Nicolae Bălcescu”.
La 1 septembrie 1953, pe baza Ordinului C.L. nr. 007628 din 13 august 1953, cu şcoala de infanterie se unifică Şcoala Militară de Cavalerie, urmând ca noua instituţie, denumită Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie „Nicolae Bălcescu”, să pregătească ofiţeri pentru cele două specialităţi. După un an, la 12 decembrie 1954, prin desfiinţarea armei cavalerie din armata română, elevii acestei arme au trecut la alte specialităţi. Totodată, instituţia a revenit la denumirea de Şcoala Militară de Infanterie „Nicolae Bălcescu” şi a primit un nou drapel de luptă. Durata de şcolarizare a crescut de la doi la trei ani.
De la 1 decembrie 1955, şcoala a mai pregătit şi ofiţeri în specialitatea chimie, până la 1 august 1956, când a fost înfiinţată Şcoala Militară de Chimie de la Câmpulung Muscel. Tot aici a funcţionat, timp de un an, cursul de calificare a ofiţerilor chimişti. De la 1 septembrie 1958, Şcoala Militară de Intendenţă de la Craiova este mutată la Sibiu şi se unifică cu şcoala de infanterie. Astfel, denumirea instituţiei a devenit Şcoala Militară de Infanterie şi Intendenţă „Nicolae Bălcescu”, Sibiu.
La 1 iulie 1961 instituţia a fost reorganizată în cadrul şcolii din Sibiu, intrând şcolile de artilerie, geniu, transmisiuni, chimie şi intendenţă. Noua instituţie a primit numele de Şcoala Militară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu”, la comanda căreia a fost numit colonelul Ştefan Nazarie. Începând cu data de 7 decembrie 1961 sediul Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” devine cazarma cavaleriei aflată pe strada Ștefan cel Mare, azi sediul Academiei Forțelor Terestre.
Cazarma de cavalerie a fost și ea construită în perioada 1891-1912 pentru a servi armatei austro-ungare de la aceea dată, pentru instruirea trupelor de cavalerie și a elevilor Școlii de cavalerie austro-ungare care funcționa într-o cazarmă aflată în Parcul Tineretului de astăzi. Tot în această cazarmă funcționa și o mică unitate de administrație a armatei austro-ungare. După 1918 cazarma de cavalerie a purtat numele generalului de corp de armată Ioan Boeriu și a fost utilizată de Regimentul 12 Roșiori, din Brigada 3 Roșiori, de Centrul de perfecționare al Cavaleriei și de Școala Specială de Aplicații a Cavaleriei. Cazarma a fost utilizată de către unitățile de cavalerie și după 1945 până în 1953.
De la 5 ianuarie 1962, pe baza regulamentului pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 836 din 7 decembrie 1961 privind înfiinţarea şcolilor militare superioare de ofiţeri, şcoala a trecut la învăţământul cu durata de patru ani, luând denumirea de Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” şi pregătea ofițeri pentru armele şi specialităţile: infanterie, artilerie, geniu, transmisiuni, chimie, intendenţă, finanţe, topografie, căi ferate, tehnici constructori, P.C.I. (pompieri) şi securitate pază. Ulterior au fost pregătiți și ofițeri pentru arma grăniceri.
Prin Decretul nr. 1037 din 1 noiembrie 1968 şi H.C.M. nr. 2539 din 11 noiembrie 1968 denumirea instituţiei a fost modificată în Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” şi se reduce durata de şcolarizare de la patru la trei ani.
După 1970, şcoala a intrat într-o perioadă de reorganizare. Prin desfiinţarea Direcţiei învăţământului Militar, instituţia a trecut în subordinea Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor. La 1 decembrie 1970, elevii şi cadrele din arma artilerie au fost mutaţi în localul din strada Argeş (vechea cazarmă a infanteriei), reînfiinţându-se Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie „Ioan Vodă”. Peste doi ani, la 3 ianuarie 1972, elevii şi cadrele din arma transmisiuni s-au separat în localul din strada General Milea de azi, unde s-a reînfiinţat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni. Prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 42 din 26 mai 1976, elevii şi cadrele din arma geniu, pionieri, construcţii, drumuri şi poduri, căi ferate au fost mutaţi în garnizoana Râmnicu-Vâlcea, unde s-a reînfiinţat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu.
De asemenea, şcoala din Sibiu a pregătit pentru Ministerul de Interne elevi în specialitatea securitate pază, până în anul şcolar 1973-1974, şi în specialitatea P.C.I. (pompieri), până în anul şcolar 1976-1977. De la aceste date Ministerul de interne şi-a pregătit în şcoli propriile cadre necesare în cele două specialităţi.
Din 1978 şi până în august 1991, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” a pregătit ofițeri în armele şi specialităţile: infanterie, grăniceri, chimie, intendenţă şi finanţe. Din august 1991 specialităţile intendenţă şi finanţe s-au constituit într-o şcoală de sine stătătoare, funcţionând în localul din Calea Dumbrăvii din Sibiu.
După Revoluție
Tot în această perioadă, în baza Legii nr. 14 din 1972 şi a hotărârii Consiliului Apărării din 26 aprilie 1973, organizându-se pregătirea studenţilor din instituţiile de învăţământ superior în diferite specialităţi militare, inclusiv în arma infanteriei, precum şi pregătirea viitorilor studenţi în subunităţi – şcoli create în unităţile militare, ca viitori ofiţeri şi subofiţeri de rezervă, a început să funcţioneze prima şcoală din armata română destinată să pregătească ofiţeri şi subofiţeri de infanterie şi alte arme din rândul femeilor, sub denumirea de „Curs cadre active de femei ofiţeri şi subofiţeri”.
Începând cu anul şcolar 1983-1984 şi până în anul 1990, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” a pregătit şi ofiţeri femei în specialitatea infanterie, chimie, intendenţă şi finanţe.
De asemenea, începând cu anul şcolar 1987-1988, şcoala a pregătit şi subofiţeri la armele menţionate mai sus, ca urmare a desfiinţării şcolilor de subofiţeri şi a trecerii acestora în componenţa şcolilor de ofiţeri, conform hotărârii Consiliului Apărării în protocolul nr. C.A. 085 din 6 iulie 1987 şi a articolului 16 din Decretul nr. 444 din 20 noiembrie 1972 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale şi O.G. 42 din 14 august 1987.
La data de 20 octombrie 1969, ca urmare a recunoaşterii meritelor cadrelor didactice pentru munca dusă în educarea atâtor generaţii de elevi, drapelul de luptă al şcolii militare a fost decorat prin Decretul nr. 708 al Consiliului de Stat cu Ordinul „Steaua R.S. România”, clasa a II-a, iar prin Decretul nr. 126 din 7 mai 1977 i s-a conferit Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a II-a.
Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”
Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” a continuat să funcţioneze în condiţii cu totul noi după Revoluţia din Decembrie 1989. Instituția a fost reorganizată devenind Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu”, conform Hotărârii Guvernului României nr. 190 din 22 martie 1991. Trecerea armei grăniceri la Ministerul de Interne, din 1992, a generat schimbarea denumirii instituției în Institutul Militar de Infanterie şi Chimie „Nicolae Bălcescu”.
La 15 iulie 1995 lua ființă Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu”, în conformitate cu Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nr. 42 din 13 iunie 1995 şi în baza O.G. 26/04.07.1995, care înlocuia Institutul Militar de Infanterie şi Chimie „Nicolae Bălcescu”.
În cadrul Academiei s-au regrupat efectivele de studenţi de la: Institutul Militar de Infanterie şi Chimie „Nicolae Bălcescu”; Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie „Ioan Vodă”; Institutul Militar de Transmisiuni „Decebal”; Institutul Militar de Intendenţă şi Finanţe „Gheorghe Lazăr”; Institutul Militar de Tancuri „Mihai Viteazul”; Institutul Militar Auto „Basarab I”; Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate „Alexandru Donici”. În anul de învăţământ 1995-1996, Academia Trupelor de Uscat a pregătit 547 de studenţi din anii I şi II în armele şi specialităţile mai sus menţionate.
Prin noua denumire a categoriilor de forţe (Forţe Terestre în loc de Trupe de Uscat), dată de Statul Major General prin Ordinul nr. G-2/008 din august 2000, instituţia începe să funcţioneze de la această dată sub denumirea de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, denumire păstrată şi astăzi.
La 23 aprilie 2002 a fost autorizat temporar programul de studii universitare Managementul organizaţiei, în cadrul domeniului de studii Ştiinţă şi securitate militară, iar din 30 iunie 2003 au fost autorizate provizoriu programele de studii universitare Managementul economico-financiar, în cadrul domeniului de studii Ştiinţe militare şi Administraţie publică, în cadrul domeniului de studii Ştiinţe administrative. Toate cele trei programe universitare au fost acreditate la 30 iunie 2010.
În anul 2010, în urma procesului de acreditare instituţională, Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” a primit din partea A.R.A.C.I.S., la 10 iunie 2010, calificativul GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT.
La 5 septembrie 2011 Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, ca urmare a evaluării la care a fost supusă, a fost încadrată în categoria Universitate de Educaţie şi Cercetare de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
De asemenea, în perioada 21-23 noiembrie 2012, respectiv 18-20 februarie 2013 Academia Forţelor Terestre a fost supusă evaluării de către European University Association. Ca urmare a rezultatelor academice remarcabile obţinute instituţia noastră a primit, la 17 decembrie 2013, titlul de BEST REGIONAL UNIVERSITY, iar rectorul titlul de BEST MANAGER de la European Bussiness Association/Club of Rectors.
În perioada 9-14 iunie 2015 în instituţie s-au desfăşurat lucrările celei de-a doua ediţii a International Military Academic Forum (iMAF). În anul 2022, în perioada 12-15 iunie, Academia Forțelor Terestre a fost organizatoarea ediției a IX-a a Forumului Academic Internațional (iMAF).
La 27 iulie 2015 în cadrul Academiei a fost înfiinţată Facultatea de Ştiinţe Militare (H.G. nr. 575/2015), iar 2017 s-a înființat Facultatea de Științe Economice și Administrative (H.G. nr. 140/2017). Cele două se alătură Facultății de Management Militar existente (H.G. nr. 631/2010 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 749/2009).
În anul 2016 a avut loc procesul de reacreditare instituţională a Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, în urma căruia instituţia a primit din partea A.R.A.C.I.S., la 31 martie 2016, calificativul GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT, pentru perioada 2016-2021. Procesul de reacreditare instituțională a fost reluat în anul 2021, instituția primind, din partea A.R.A.C.I.S., la 30 iulie 2021, calificativul GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT, pentru perioada 2021-2026.
Rezultatelor academice remarcabile obţinute în cercetare și în educație prin utilizarea unui sistem de predare după standardele internaționale au fost răsplătite prin acordarea, la 30 septembrie 2021, a titlurilor de EXCELLENCE IN QUALITY pentru instituția noastră, respectiv BEST MANAGER OF THE YEAR pentru rectorul Academiei. Premiile au fost acordate de European Bussiness Association, Oxford, Marea Britanie.
Ca o dovadă a recunoaşterii rezultatelor deosebite avute de instituţie în ultima perioadă Drapelul de luptă al Academiei a fost decorat în mai multe rânduri, astfel: la 13 iunie 2012 cu Emblema de Onoare a Forţelor Terestre şi Emblema de onoare a Comunicaţiilor şi Informaticii; la 13 iunie 2014 cu Emblema de onoare a Forţelor Aeriene; la 13 iunie 2015 cu Emblema de Onoare a Statului Major General; la 13 iunie 2017 cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Ofițer; la 25 octombrie 2019 cu Emblema de onoare a Armatei României; la 31 iulie 2020 cu Emblema de onoare a Comandamentului Forțelor Întrunite; la 6 iunie 2022 cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Comandor; la 14 iunie 2022 cu Emblema de onoare a Corpului de Control și Inspecție; la 5 octombrie 2022 cu Emblema de onoare a Resurselor Umane.
Astăzi, Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, ca parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ superior, se prezintă ca o universitate militară de prestigiu care îmbină în mod armonios tradiţia educaţională cu atuurile modernităţii şi performanţei. Din cei 178 de ani de existență ai instituției, 105 se împletesc cu istoria Sibiului.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
